2,641 matches
-
cu suficientă forță. „Nu se poate.“ „O, ba da“, am ciripit eu, Într-o Încercare doar pe jumătate convinsă de a detensiona atmosfera. „Ca și alți cincizeci de milioane de oameni. Sunt relaxante și palpitante.Vreau să spun, ai acolo agonie, extaz și un final fericit - ce ți-ai mai putea dori?“ Știam toate informațiile și cifrele, care erau, categoric, impresionante. Cele două mii de romane de dragoste publicate anual creează o industrie de 1,5 miliarde de dolari. Două cincimi dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
atunci urma Marele Adio, pentru că atunci când micuțul gangster era înșelat, devenea nimicitor. Când l-a dibuit pe asasinul plătit să-l radă în persoana lui Hooky Rothman, l-a dichisit cu două găuri în genunchi, asigurându-i o noapte de agonie și o lovitură de grație marca Fritzie Kupferman: un piolet în ureche, cu Fritzie care îl imita pe Toscanini dirijând Beethoven și făcea mici acolade și fandări cu bagheta înainte de a-i găuri creierul amărâtului. Mickey Leul și bungalow-ul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Vă pot spune doar atât: nu vom scăpa. Am văzut bătălia de la Vaslui, cunosc puterile țării și cunosc și puterile dușmanilor. Ceea ce facem acum e o sinucidere lentă, care păstrează Încrederea țării Într-un viitor nebulos. Nu știu cât va mai dura agonia. Poate două-trei săptămâni, poate o lună. Mai mult, nu cred. Puhoiul oștilor turcești se scurge fără Încetare pe cele cinci poduri, iar călăreții noștri se avântă, cu fiecare atac, spre o moarte sigură. Vă scriu aceste rânduri nu fiindcă teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
asupra liniștii, asupra luminii, asupra oamenilor. Era apocalipsa. Alexandru simți În adâncul lui ruperea echilibrului. Simți scufundarea corăbiilor, auzi geamătul ascuțit al lemnului strivit de forța vântului și auzi strigătele disperate ale oamenilor care se prăbușeau În adâncuri. Simți durerea, agonia, resemnarea, liniștea de după. Nu știu cât timp trecuse. Minute, ore, zile. Nopți. Mai ales nopți. Vântul scăzu până se prefăcu În șoaptă. Întunericul se risipi, până se prefăcu În zi. Marea se liniști, până se prefăcu În deșert. Atât putea simți Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Prundenii!. Vai de lume când se zdruncină creierul! Buna Lina era foarte puțin indulgentă cu misterul nebuniei și cu verișoara. In orice caz, Lenora, în incinta nebuniei ei, avea o logică perfectă: aceea a distruperei Cine poate închipui durerea, convulsiile, agonia trupului sufletesc până când omoară în făptura lui o ființă? Lenora ucisese în ea pe Doru și acum căuta să se ucidă în el. Durerea ei se strămutase însă pe locul unde fusese fericită, pe opera aceea care făcuse dintr-însa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care consideră toate misterele ușor de dezlegat și transparente. Prefera să se gândească la naștere ca la un fenomen matematic, de fapt, o trecere prestabilită a planetelor și constalațiilor prin casele bine definite, secțiuni de spații, lipsite de aer. Această agonie prelungită, graba servitoarelor, încurcăturile și scenele de oroare care se petreceau în camerele de sus, îi erau foarte neplăcute. Nu voia să-și imagineze planetele smucindu-se într-un asemenea hal în pântecele bietei femei. Astrologul vedea întotdeauna influența stelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din legendarele sale desfrâuri, opinie care a fost împărtășită de majoritatea societății londoneze, spre deosebire de distinșii săi prieteni, care susțineau că sir Peregrine ar fi intenționat să spună: „Pedepsește-mă, O, Doamne, nu mă cruța!“, dar se pare că fiind în agonie, a încurcat sensurile. Indiferent care a fost adevărul, după citirea testamentului, nimeni n-a putut nega că bătrânul s-a căit. Când a auzit conținutul testamentului, Oliver de Tassle Lacey, nepotul lui sir Perry și moștenitorul lui, și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poezia încă din perioada liceului. Am reînceput să scriu în urmă cu câțiva ani și să public ceea ce scriu pe internet, încurajată de aprecierile cititorilor mei, lărgind activitatea prin publicarea poeziilor mele pe site-uri literare cunoscute, ca: Poezii.biz, Agonia, Esențe etc. publicând primele poezii în volumul ”Vara” din seria Anotimpuri, editate prin grija Asociației ”Universul Prieteniei” din Iași, în anul 2009, iar în mai 2010, publicând în Volumul “Călători prin timp”, publicat de Editura Cacucci și în volumul de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și literatura română”, iar din 2011 publică în fiecare număr al săptămînalului băcăuan „7 zile din 7” Și în cotidianul băimărean „Graiul Maramureșului”. Antologii literare „Artă Sfâșiată”, Editura Arhip Art, Sibiu, 2011.Utilizator al site-urilor www.poezii.biz, www.agonia.ro, http://casa-gandului .ning.com și http://nicustancu 48.ning.com. Nu știu Nu știu pe care valuri rătăcești, De a rămas pe țărmuri amintirea; Trăind cu seva vechilor povești La fel de prăfuită-i și iubirea. Că a rămas pe cer
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lasă-mă să cânt pe glasul meu, Să mușc din crug ceresc cu dinți de jale, S-arunc în poarta vieții cu lacrimi de oțel Și să mă odihnesc pe vaietele tale. Apoi să țip, din nou, în scurta-ți agonie, Să mă feresc de umbra de care n-o să scap, Să mă împrăștii mută de dor și de beție Când în vârtejul timpului m-avânt și sap Secunde risipite ce nu se vor întoarce, Oștiri întregi de gânduri ce mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zâmbi în fața morții! Annei! Aș vrea, din vis, să te cobori, Să rătăcești prin mine-o clipă; Să-ți simt parfumul fin de flori, S-adoarmă timpul pe-o aripă. Și dacă nu mă mai trezesc Din acest vis sau agonie, La chipul tău Dumnezeisec, Mă voi gândi o veșnicie! Aș pribegi pe-ascunse căi Să nu mai fiu lovit de dor, Aș rătăci prin munți și văi, Visând la clipe de amor. Și, de aș fi robul durerii, Doar umbra
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Și în priviri arzând ca un tăciune Tot vin glasuri din noaptea de departe Glasuri goale, mai goale decât stele Și mă pătrund gândurile sparte Ce mă adorm cu liniștea din ele Destin Uitat de soartă cu sufletul cuprins De agonia viselor fugare în lumea largă destinul mi s-a stins Pe pânzele durerilor amare Și-n ploi nocturne la margine de gând Un zvon stingher mai bate la o poartă în ziua cea de ieri când un dor plăpând Tresare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
jos. Eunucul-șef Shim m-a mințit când mi-a spus că mi-a dat oameni care nu sforăie. An-te-hai sforăie ca un ceainic care dă în clocot. Însă lucrurile se vor schimba mai târziu, când, după ani de izolare, agonie și teamă, sforăitul lui An-te-hai va deveni cântecul Cerului pentru mine. Dacă nu-l auzeam, nu puteam să dorm. În timp ce stau trează, gândurile mi se îndreaptă spre împăratul Hsien Feng. Mă întreb dacă el și Nuharoo se bucură unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
șoptește An-te-hai în întuneric. Îmi dau seama din vocea lui că era treaz. Nu spun nimic și el vine lângă mine. Știe că nu mi-aș îngădui să spun da. Dar știe și că mă aflu într-un fel de agonie. Ca o forță a naturii, dorința mea trebuie să-și urmeze propriul drum, până când este sătulă și consumată. Trupul meu este pregătit pentru eliberare. În tăcere, An-te-hai mă ia în brațe. Îmi atinge încet și delicat umerii, gâtul, spatele. Corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
doar ca să-l aud pe An-te-hai povestind că am plâns. Nu ar trebui să mă înjosesc mulțumindu-mă cu un eunuc. Aș putea să-i spun adio lui Yung Lu chiar aici, în mormânt, și să termin cu durerea și agonia. Aș putea să transform tragedia în comedie. Nimic din ce mi-ar putea face cineva nu mi-ar mai aduce suferință. Partea comică ar fi că mi s-ar aduce onoruri pentru că l-am însoțit voluntar pe împăratul Hsien Feng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
obișnuit, cu suferință atroce și anonimă. "Nu vreau să plătesc, și-o fi zis el, bucuriile vieții mele cu chinurile finale, nedrepte și înjositoare. Un act de voință mă poate scuti de acest tribut, și lașitatea de a nu accepta agonia firească va fi răscumpărată prin curajul de a renunța la zilele pe care le-ași mai avea de trăit." Și n-a vrut să mai scrie, să arate că îi place omul care riscă, omul care, deși zărește moartea dîndu-i
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
puteau găsi În goana lor după muntele umblător de carne. În cele din urmă, monstrul cu dinți enormi și Încovoiați se prăbuși. Vreo doi Înfometați, mai puțini la minte, se apropiară, cu gând să-și taie câte o fripturică. În agonie, trompa i-a izbit așa de tare, că i-a lăsat fără suflare și i-a zvârlit cât colo pe cei doi nătărăi nerăbdători. Ceilalți i-au ronțăit cu multă recunoștință, au prins ceva inimă și au așteptat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bara de protecție din față. Puține dintre camioane izbuteau să urce singure coasta dinspre Dunăre a satului. Celelalte erau așteptate de două tractoare care le agățau și le târau la deal, cu Încetineală de melc și răcnete de demoni În agonie. Când munca se Înțețea, adică atunci când grânele culese deveneau prea multe față de numărul mic de mașini, lucrau În echipe de câte trei pe un camion și Își Împărțeau timpul ca atunci când erau de gardă: trei ore la volan, trei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca să nu se mai tăvălească nici animalul, nici oamenii ca toți dracii prin nămol. Frânghia de care porcul Înspăimântat atârna cu picioarele din spate În sus s-a rupt În zvâcnetul suprem de Împotrivire, când cuțitul pătrunsese, căutând beregata. În agonie, porcul o luase la goană, prin noroi, Îl ocolise pe cel care atunci se numea Ectoraș și zăcea căzut pe spate În nămol și se repezise spre via care Începea unde se sfârșea curtea. Fusese prins din urmă de vărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se spunea că se află în avangarda trupelor care invadau provincia Kai. Așadar, propriul lui cumnat îl trădase pe față și chiar încerca să-l distrugă. Știind acest lucru, era acum nevoit să reflecteze puțin la sine însuși, în toiul agoniei. „Unde am greșit?“ se întreba Katsuyori. Deși, pe de o parte, își arătase, tot mai dârz, neînduplecatul spirit și ordonase întărirea mijloacelor defensive de pretutindeni, când îl primi pe Kaisen la noul său castel se arătă dispus să se autoanalizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din nou bătrânul fruntea ninsă. Prosternându-se la podea, Katsuyori fu cât pe ce să-l podidească lacrimile. În fața lui Kaisen, ferocele senior al războiului care se respecta atât de mult pe sine însuși, nu putea plânge decât în pragul agoniei. Nu plânge, Katsuyori, spuse, în sfârșit, Kaisen. Cu siguranță, nu ești nevrednic, și nici ca fiu nu ești nedemn. Singura ta greșeală a fost inconștiența. O eră crudă de-a pus să stai față în față cu Oda Nobunaga. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
repede. Abaterile din drum nu aduc decât necazuri. — Ce-i cu Domnia Sa? Cu toții se întoarseră. — Uite, acolo! Dintr-o dată, păliră. Cam la o sută de pași în fața lor, Mitsuhide căzuse de pe cal. Mai rău, se zvârcolea pe pământ, gemând în agonie, și părea să nu se mai poată ridica în picioare. — Stăpâne! Shigemoto și Tatewaki descălcară și fugiră la el, încercând să-l salte la loc în șa. Dar Mitsuhide nu mai avea voința să se ridice. Nu făcu decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
face cerul alt pământ Mai bun și mai prosper Din câte sunt, azi nu mai sunt... Nu ce mai vreau, nu ce mai sper... Aș fce viața mea nimic, Lăsându-ți-o doar ție În glasul meu idilic, Ecou de agonie...
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93412]
-
TEMPUS FUGIT Azi poemul va intra în agonia pașilor pierduți pe calea victoriei înfrânte pe bulevardul libertåții închise pe trandafirilor uscați bis pe muchiile tåioase ale gropilor în care sunt aruncate flori dimpreunå cu lacrimile evaporate în parfumul descompunerilor råsunând pe dunga clopotului Mâine situl A4 își va
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1641]
-
sprâncene. I-am zâmbit încurajator. Numai că n-am găsit nici o funie în garaj, așa că a trebuit să fur cordonul de la halatul maică-mii. Cordonul ăsta mi l-am înfășurat strâns în jurul taliei. Au urmat vreo două zile bune de agonie purificatoare până când m-a descoperit frate-miu și m-a acuzat că sunt travestit. Mi-am dat seama că mă trăsesem mai aproape de Luke. Asta în timp ce mă întrebam cum își rezolvau alți oameni problemele cu frații sau surorile mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]