1,853 matches
-
Iugoslaviei. Economia a fost afectată și după ce Grecia a impus un embargo comercial asupra Republicii în 1994-95. Sfârșitul Războiului Bosniac în noiembrie 1995 și ridicarea embargoului grecesc au adus o oarecare ameliorare, dar Războiului din Kosovo din 1999 și criza albaneză din 2001 au dus la noi destabilizări. De la sfârșitul embargoului grecesc, Grecia a devenit cel mai important partener de afaceri. Multe companii grecești au cumpărat fostele companii de stat din Macedonia, cum ar fi Okta, compania de panificație Zhito Luks
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
aromâna, 24.773 sârba, 8560 bosniaca, și 19.241 vorbeau în alte limbi. În Macedonia se vorbește o mare varietate de limbi, ceea ce reflectă diversitatea etnică. Pe lângă limba națională și oficială, macedoneana, limbi minoritare cu număr semnificativ de vorbitori sunt albanezi, romani, turca (inclusiv ), sârba/bosniaca și aromână (inclusiv meglenoromâna). Există câteva sate cu vorbitori de și o comunitate de imigranți greci. este limba principală a celor din comunitatea persoanelor cu deficiențe de auz care nu au învățat o limbă vorbită
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
Macedonia (și anume Epirus Nova), și Moesia Superior. Teritoriul a rămas sub control roman (bizantin) până la migrațiile slave din secolele V-VII d.Hr., și a fost integrată în Imperiul Bulgar în secolul al IX-lea. Nucleul teritorial al statului albanez s-a format în evul mediu, sub numele de Principatul Arbër și apoi Regatul Albaniei. Primele menționări ale poporului albanez ca etnie distinctă datează din aceeași perioadă. În secolul al XV-lea, a existat o serie de confruntări între albanezii
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
V-VII d.Hr., și a fost integrată în Imperiul Bulgar în secolul al IX-lea. Nucleul teritorial al statului albanez s-a format în evul mediu, sub numele de Principatul Arbër și apoi Regatul Albaniei. Primele menționări ale poporului albanez ca etnie distinctă datează din aceeași perioadă. În secolul al XV-lea, a existat o serie de confruntări între albanezii conduși de Skanderbeg și Imperiul Otoman aflat în expansiune. La scurt timp după moartea lui Skanderbeg, după victoria otomană în
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
perioadă. În secolul al XV-lea, a existat o serie de confruntări între albanezii conduși de Skanderbeg și Imperiul Otoman aflat în expansiune. La scurt timp după moartea lui Skanderbeg, după victoria otomană în asediul din 1478 al Shkoderului, rezistența albaneză organizată a încetat și țara a devenit pașalâc turcesc. A rămas sub control otoman, ca parte a provinciei Rumelia, până în 1912, când a fost proclamată independența primului stat independent albanez. Formarea conștiinței naționale albaneze datează de la sfârșitul secolului al XIX
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
după victoria otomană în asediul din 1478 al Shkoderului, rezistența albaneză organizată a încetat și țara a devenit pașalâc turcesc. A rămas sub control otoman, ca parte a provinciei Rumelia, până în 1912, când a fost proclamată independența primului stat independent albanez. Formarea conștiinței naționale albaneze datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și se înscrie în fenomenul mai larg de formare a națiunilor pe teritoriul Imperiului Otoman. Prima organizație care s-a opus divizării Albaniei și a cerut autonomie sporită a
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
asediul din 1478 al Shkoderului, rezistența albaneză organizată a încetat și țara a devenit pașalâc turcesc. A rămas sub control otoman, ca parte a provinciei Rumelia, până în 1912, când a fost proclamată independența primului stat independent albanez. Formarea conștiinței naționale albaneze datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și se înscrie în fenomenul mai larg de formare a națiunilor pe teritoriul Imperiului Otoman. Prima organizație care s-a opus divizării Albaniei și a cerut autonomie sporită a fost Liga de la Prizren
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Vlora, în 28 noiembrie 1912. Independența Albaniei a fost recunoscută prin Conferința de la Londra la 29 iulie 1913, dar trasarea frontierelor Albaniei a ignorat realitățile demografice ale momentului. Monarhia de scurtă durată (1914-1925) a fost urmată de o primă Republică Albaneză de și mai scurtă durată (1925-1928), care a fost înlocuită de o altă monarhie (1928-1939), care a fost anexată de Italia Fascistă și apoi apoi de Germania Nazistă în timpul celui de al Doilea Război Mondial. După prăbușirea Axei, Albania a
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
a devenit stat comunist, denumit Republica Populară Socialistă Albania, dominată de Enver Hoxha (d. 1985). Moștenitorul politic al lui Hoxha, Ramiz Alia, a condus țara în perioada dezintegrării statului hoxhaist în contextul prăbușirii blocului comunist în anii 1980. Regimul comunist albanez a căzut în 1990, iar Republica Albania a fost declarată în 1991. Fostul partid comunist a pierdut alegerile din martie 1992, în contextul colapsului economic și al tensiunilor sociale. O criză economică s-a răspândit în 1996,în urma prăbușirii unor
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
guvernele post-comuniste. Aderarea Albaniei la UE este considerată și ea una din prioritățile Comisiei Europene. Albania, împreună cu Croatia, a aderat la NATO la 1 aprilie 2009, ele devenind al 27-lea și al 28-lea membru al alianței. Șeful statului albanez este președintele republicii. Acesta este ales pentru un mandat de 5 ani de către Adunarea Republicii Albania, prin vot secret, cu 50%+1 din voturile deputaților. Președintele actual este Bamir Topi. Președintele are atribuția de a garanta respectarea constituției și a
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
constituția, declara război, ratifica sau denunța tratate internaționale, alege președintele, curtea supremă și procurorul general și adjuncții acestuia din urmă, și de a controla activitatea posturilor publice de radio și televiziune și a agențiilor de știri de stat. Forțele Armate Albaneze ("Forcat e Armatosura të Shqipërisë") au fost înființate după obținerea independenței de stat în 1912. Albania a redus numărul militarilor activi de la 65.000 în 1988 la 14.500 în 2009, abolind serviciul militar obligatoriu în 2010, armata fiind formată
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
fiind formată acum dintr-o flotă mică de avioane și vase. În anii 1990, țara a casat cantități enorme de aparatură învechită, cum ar fi tancuri și rachete sol-aer chinezești. Astăzi, ea este condusă de Statul Major General, Forțele Terestre Albaneze, Forțele Aeriene Albaneze, Forțele Albaneze de Apărare Navală și Brigada Logistică. Creșterea bugetului militar a fost una dintre cele mai importante condiții pentru aderarea la NATO. Cheltuielile militare au reprezentat circa 2,7% din PIB în 2008. Din februarie 2008
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
dintr-o flotă mică de avioane și vase. În anii 1990, țara a casat cantități enorme de aparatură învechită, cum ar fi tancuri și rachete sol-aer chinezești. Astăzi, ea este condusă de Statul Major General, Forțele Terestre Albaneze, Forțele Aeriene Albaneze, Forțele Albaneze de Apărare Navală și Brigada Logistică. Creșterea bugetului militar a fost una dintre cele mai importante condiții pentru aderarea la NATO. Cheltuielile militare au reprezentat circa 2,7% din PIB în 2008. Din februarie 2008, Albania participă oficial
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
flotă mică de avioane și vase. În anii 1990, țara a casat cantități enorme de aparatură învechită, cum ar fi tancuri și rachete sol-aer chinezești. Astăzi, ea este condusă de Statul Major General, Forțele Terestre Albaneze, Forțele Aeriene Albaneze, Forțele Albaneze de Apărare Navală și Brigada Logistică. Creșterea bugetului militar a fost una dintre cele mai importante condiții pentru aderarea la NATO. Cheltuielile militare au reprezentat circa 2,7% din PIB în 2008. Din februarie 2008, Albania participă oficial la Operațiunea
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Kukës. Cele mai mari și mai adânci trei lacuri din Peninsula Balcanică se află parțial în Albania. Lacul Shkodër din nord-vestul țării are o suprafață variabilă între , din care o treime aparține Albaniei și restul Muntenegrului. Coasta lacului pe malul albanez are lungime. Lacul Ohrid se află în sud-estul țării și se află pe frontiera cu Macedonia. Are o adâncime maximă de 289 metri și în zonă trăiesc specii unicat de plante și animale, între care fosile vii și multe specii
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Albania: șoseaua ce leagă orașul Durrës de capitala Tirana, cea care leagă Durrës cu Vlorë și șoseaua Albania-Kosovo. Dintre acestea, un segment este de autostradă: Albania-Kosovo este autostrada A1; autostrada A2 este în lucru. Șoseaua Albania-Kosovo leagă Kosovo de coasta albaneză a Adriaticii: secțiunea albaneză a fost terminată în iunie 2009, iar acum drumul de la frontiera cu Kosovo până la Durrës durează două ore și jumătate. În total, autostrada va avea circa când va ajunge la Priștina. A fost cel mai costisitor
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
orașul Durrës de capitala Tirana, cea care leagă Durrës cu Vlorë și șoseaua Albania-Kosovo. Dintre acestea, un segment este de autostradă: Albania-Kosovo este autostrada A1; autostrada A2 este în lucru. Șoseaua Albania-Kosovo leagă Kosovo de coasta albaneză a Adriaticii: secțiunea albaneză a fost terminată în iunie 2009, iar acum drumul de la frontiera cu Kosovo până la Durrës durează două ore și jumătate. În total, autostrada va avea circa când va ajunge la Priștina. A fost cel mai costisitor și mai amplu proiect
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
de euro, dar cifra nu a fost confirmată încă de guvern. Încă două autostrăzi urmează să fie construite în Albania în viitor: Coridorul VIII pan-european, care va lega Albania de Macedonia și Bulgaria, și șoseaua nord-sud, ce corespunde secțiunii albaneze din Autostrada Adriatico-Ioniană, o autostradă regională ce urmează să lege Croația de Grecia de-a lungul coastelor Mării Adriatice și a Mării Ionice. Când toate cele trei coridoare vor fi terminate, Albania va avea circa 759 kilometri de șosele care
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Transportul aerian civil în Albania își are începuturile în noiembrie 1924, când Republica Albania a semnat un acord guvernamental cu compania aeriană germană Deutsche Luft Hansa. Pe baza unui acord de concesiune pe zece ani, s-a înființat compania aeriană albaneză. În primăvara lui 1925, au început primele zboruri interne de la Tirana la Shkoder și Vlora. În august 1927, birourile Ministerului Aviației Civile și Traficului Aerian din Italia a achiziționat Adria Aero Lloyd. Compania, condusă de italieni, și-a extins zborurile
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
față de începutul anilor 1990. Datele de pe anul 2009 arată 1,3 milioane de pasageri și o medie de 44 de aterizări și decolări pe zi. În Albania, căile ferate sunt administrate de compania feroviară națională "Hekurudha Shqiptare" (HSH) ("Căile Ferate Albaneze"). Sistemul feroviar este unul cu ecartament de . Toate trenurile sunt trase de locomotive diesel-electrice ČKD, de fabricație cehă. Transportul feroviar a fost promovat intensiv de regimul totalitar al lui Enver Hoxha, perioadă în care transportul cu mijloace personale era efectiv
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Albania, circa 600.000 stabilindu-se în Grecia. Emigrația a afectat puternic distribuția demografică internă a Albaniei. Problema etniei este una delicată și pe larg dezbătută. Statisticile oficiale consideră Albania o țară puternic omogenă din punct de vedere etnic (97% albanezi), dar grupurile minoritare (greci, macedoneni, muntenegreni/sârbi, romi și vlahi/aromâni) au pus la îndoială datele oficiale, afirmând că ponderea lor în cadrul populației este subestimată. Ultimul recensământ cu date etnografice înainte de 2011 fusese efectuat de autoritățile comuniste în 1989. Albania
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
sârbi, , bosniaci și evrei. Guvernul grec susține că există 300.000 de greci în Albania, dar estimările occidentale gravitează în jurul cifrei de 200.000.<ref name="RFE/RL Research Report: Weekly Analyses from the RFE/RL Research Institute"></ref> Guvernul albanez plasează numărul lor la doar 24.243. CIA World Factbook estimează minoritatea greacă la 0,9% din totalul populației, iar Departamentul de Stat al SUA folosește cifrele de 1,17% pentru greci și 0,23% pentru alte minorități. Conform recensământului
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Factbook estimează minoritatea greacă la 0,9% din totalul populației, iar Departamentul de Stat al SUA folosește cifrele de 1,17% pentru greci și 0,23% pentru alte minorități. Conform recensământului din 2011, populația Albaniei a declarat următoarele afilieri etnice: albanezi 2.312.356 (82,6% din total), greci 24.243 (0,9%), macedoneni 5.512 (0,2%), muntenegreni 366 (0,01%), aromâni 8.266 (0,30%), romi 8.301 (0,3%), egipteni balcanici 3.368 (0,1%), alte etnii 2
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
dur articolul 20 al legii recensământului, conform căruia oricine declară altă etnie decât cea din certificatul de naștere este pasibil de o amendă de 1.000 de dolari, considerând-o o tentativă de intimidare a minorităților pentru a declara etnia albaneză, organizațiile minorităților afirmând că guvernul a amenințat cu închisoarea pe cei ce refuză să-și declare etnia. Genc Pollo, ministrul de resort, a declarat că cetățenii vor putea să-și declare liber etnia, limba maternă și religia, sau pot alege
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Conform recensământului din 2011, 58,79% din albanezi sunt musulmani, creștinismul este practicat de 17% din populație, prin care este a doua religie a țării, iar 25% din populație este ori fără religie, ori aparține altor grupări religioase. Biserica Ortodoxă Albaneză a refuzat să recunoască rezultatele recensământului din 2011 privind religia, afirmând că ortodocșii ar fi 24% din populație, și nu 6,75%. Înainte de al doilea război mondial, 70% din populație erau musulmani, 20% ortodocși și 10% catolici. Conform unui sondaj
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]