25,860 matches
-
inferioară a pătratului se află siglele PNL și PDL, cele două zone fiind delimitate de un element stilizat care reprezintă două mâini împreunate, scrie Mediafax. Sub acest element grafic se află denumirea "Alianța Creștin-Liberală", fiind folosit de asemenea un font albastru. PNL și PDL au decis, sâmbătă, la congresul comun, că la alegerile prezidențiale din toamnă vor avea candidat unic care va candida din partea ACL, deoarece procedurile juridice pentru fuziunea celor două partide sunt de durată.
Cum arată sigla alianței PNL-PDL by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77457_a_78782]
-
am trăit lumea/ acum îmi trăiesc esențele./ Timp nu mai am/ pentru dilatarea spațiului./ Am venit să aprind candela/ ultimei nopți./ (Ușa nu este lumină/ nici peretele întuneric./ Fericirea ați consumat-o în Eden. Perfidă ideea de om pe cerul albastru./ Poate că Terra este doar un popas.)/ De auziți un zgomot la plecare.../ a fost o idee fără azi! (Vasile Chirilă, Râmnicu Sărat). * Ar fi mai bine să nu vreți să aflați deocamdată, formulată politicos, părerea despre poeziile dvs. pentru
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
of Maying de Thomas Morley, și Cantate Domino de Hans Leo Hassler ori cele romantice de tipul Ave Maria Stella de Grieg, Humoresque de Dvorak, Abendlied și Am Donaustrande de Brahms, cât și bijuteriile românești semnate de Vasile Spătărelu (Floare albastră), Ștefan Popescu (Fluturele), Dan Buciu (Visare), Felicia Donceanu (Între păsări), Nelu Ionescu (Cuc, cuculeț) și Gheorghe Cucu (Haz de necaz) sau cele cu vădită trimitere la lumea psaltic-bizantină (Slăviți numele Domnului de Dimitar Hristov și Axionul Învierii de Nicolae Lungu
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
de spaimă și amenințare a cotidianului, aglomerările de catastrofe căpătând, la lectură, și valențe cvasi-umoristice (Teoria haosului, Girafa și ardeleanul, O zi din viața lui Ivan, Ioan, John, Johann, Giovanni, Jean, Jon, Juan în zilele noastre, Păziți-vă buzunarele, Pasărea albastră, Marea trăncăneală - care face inevitabila joncțiune cu ficțiunea lui Caragiale). Subiectele sociale sunt tratate cu dezinvoltură (Lux, calm și voluptate, Shopping, VIP-uri și vipuști), ca și vulgarizarea vieții (Zaraza, Bonsoir, mască!), noul limbaj de lemn (Lumea lui mega, super
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
transformându-le în doi bănuți de aur. Maria Gavrilovna nu se mai poate bucura de venirea primăverii și nici nu mai poate strivi între coperțile jurnalului ei, ca un reflex al îndepărtatei copilării, toporașii, micșunelele și panseluțele (...) Îmbrăcată în rochie albastră de catifea, cu mâinile împreunate pe piept, Maria Gavrilovna are un aer mirat, subliniat de sprâncenele ușor ridicate. Prin fereastră răzbat glasuri de copii, explozie a vieții și a bucuriei". (p. 59) Chiar dacă nu sunt cu totul lipsite de interes
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
corp la corp", mulți tați își turnau fiii, mulți fii și fiice își turnau părinții, "hei-rupismu-ul" făcea ravagii, sprinteni la minte și zeloși, securiștii aflau despre tine lucruri de care tu habar nu aveai, Dorina Drăghici cânta "Firicel de floare albastră" entuziasmând toată suflarea țării (...)." (p. 108) și fraza continuă pe încă o pagină și jumătate. Alice în țara crimei, de Iolanda Malamen, fără a fi o capodoperă este un roman care se citește cu interes. În pofida aerului experimentalist pe care
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
nepotrivite cu contextul: "În fiecare iarnă fulgii imaculați care se aștern peste mormintele acestor fii ai neamului se transformă pe obrajii noștri în lacrimi de pioasă aducere-aminte, recunoștință și reculegere" (P 2006); "Orizonturi noi și parcă cerul își deschise bolțile albastre, vă cîntăm pe voi, eroi care ați șters lacrima florilor în rouă, voi ați dat istoriei alt mers, voi care ați deschis o eră nouă, de iubire" (ibid.). Modele și convenții literare diferite - clasice sau moderniste - sînt actualizate într-un
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
după accident, Julie încearcă să se sinucidă, fără a reuși, iar apoi provoacă o ruptură totală cu trecutul, se refugiază la Paris, abandonează orice relație care să-i amintească de ceea ce a fost înainte, mai puțin un șirag de pietre albastre dintr-o lampă, firul subțire care o leagă de trecut. Tot ceea ce face echivalează simbolic unei morți asumate, unei dureri care nu poate fi stăpînită. Gesturile ei au o duritate care reclamă deopotrivă sensibilitatea exacerbată pînă la cruzime, dar tocmai
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
tu nu poți plînge." - se transformă nu în împietrire, ci într-o acuitate dureroasă a înregistrării fiecărui detaliu, într-o tensiune permanentă între dorința de a muri și puternicul instinct al vieții. În bazinul în care înoată, cu reflexele sale albastre, Julie se oprește o clipă și încearcă să se ridice în mîini sprijinindu-se de marginea acestuia, și tot pentru o clipă credem că va reuși, dar o forță invizibilă, obscură o împinge înapoi și ea se lasă copleșită să
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
nu folosește culoare într-un sens estetizant, somptuos ca la, spre exemplu, Peter Greenaway, ci într-un sens muzical, impresionist. Culoarea prezentă nu pe pînză, sau reificată în obiect, ci ca efect luminos, vivant, vibrant răspunde în ecou emoțiilor: tenta albastră a asfaltului șoselei, reflexul albăstriu al lămpii pe chipul Juliei, hîrtia albastră în care e învelită acadeaua cu care se joacă Anna cu puțin înainte de accident, reflexul apei în bazinul în care înoată Julie etc. Albastrul este nu numai culoarea
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
Peter Greenaway, ci într-un sens muzical, impresionist. Culoarea prezentă nu pe pînză, sau reificată în obiect, ci ca efect luminos, vivant, vibrant răspunde în ecou emoțiilor: tenta albastră a asfaltului șoselei, reflexul albăstriu al lămpii pe chipul Juliei, hîrtia albastră în care e învelită acadeaua cu care se joacă Anna cu puțin înainte de accident, reflexul apei în bazinul în care înoată Julie etc. Albastrul este nu numai culoarea melancoliei, ci și expresia unor emoții cărora regizorul le găsește alte medii
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
făcut oameni pe toți, cătrănit rău pe rezolvarea sîngeroasă, în stil rusesc, a diferendelor ideologice, de program de guvernare, face o înmormîntare Revoluției la groapa de gunoi Glina, precum Candiano Republicii de la Ploiești, în timp ce Nelu Ploieșteanu îi zice de inimă albastră: "Haida, haida de trei ori/ Să-i miroasă gura- flori". Filmul se încheie cu o cruce pe o culme, un fel de crucea mamii lor... Doamne Iartă-mă! În tot acest timp, filmul este cam așa: baronii, greii de partide
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
1923, Flautul lui Pan. Viața imaginilor expune a doua variantă (tot din 1923), pe care o pune într-o paralelă îndrăzneață cu Tripticul - august 1972 lui Bacon. Cele două personaje picassoene masculine în chiloți albi cézannieni, pe fundalul unei mări albastre secționate de doi pereți ocru-gălbui, cât și cele din Tripticul baconian respiră, după părerea Annei Baldassari, aceeași atmosferă elegiacă față de masculin. Elemente concrete comune ambelor tablouri susțin această opinie: compozitia tripartită, gestica personajelor, cromatica dominată de ocruri moarte. Majoritatea picturilor
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
Micaela Ghițescu A fost oarecum românească ultima jumătate a lunii martie la Lisabona. Pe cerul albastru fără un nor, steagul nostru flutura, alături de cel portughez, la intrarea în impunătoarea și eleganta clădire din Rua António Cândido 18: Institutul Cultural Român / Instituto Cultural Romeno precizau cele două plăcuțe din dreapta și din stânga intrării. Iar pe strada paralelă, Avenida
Un centenar și o inaugurare by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9763_a_11088]
-
starea civilă, aceasta ajunge să se numească Sabia în loc de Sabina. Altfel spus, chiar Sabia lui Mihai: "Mai târziu după ce domnișoara și-a luat rămas-bun și cei doi părinți au rămas singuri, se uită amândoi curioși, neîncrezători la foaia de hârtie albastră, certificatul de naștere al fetiței, pe care scrie cu litere mari, oficiale, inatacabile, că Mihai și Garofița Mihai au o fată, pe nume Sabina. - Stai, măi, omule. Ia uite-aici, aici nu zice Sabina. - Zice Sî-a-bî-i-a. L-a mâncat pe
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
unde străbate spații vaste, precum și țara, de la Moscova și Leningrad, până în Georgia și Armenia, fapt ce mi se pare incontestabil generator de satisfacții spirituale, artistice. în pofida amânărilor, șicanelor cenzoriale, soții Anton înregistrează o serie de succese, deloc neglijabile. Romanul Seri albastre (1960) de Costache Anton a primit mai multe premii, s-a reeditat în câteva rânduri, tradus în Cehoslovacia, romanul Caruselul (1974) al diaristei a fost elogiat de către un critic de talia lui Valeriu Cristea, iar Prețul singurătății, poate cel mai
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
surtuc și de pantalonii din azugă bazonați și parcă din văzduh au apărut patru Îngeri strălucitori care Începură să-l Îmbrace cu o mantie aurie tivită cu azuriu, cu falduri mari. Avea fața curată și luminoasă, ochii săi mari și albaștri trimiteau către mine o privire liniștită și plină de slavă, apoi fața sa a Început să semene cu fața lui Iisus din Biserica din deal, iar când pe cap apăru coroana ce-ți lua ochii, atât am mai putut zări
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
afară din casă. Las’că lămuresc eu lucrurile! După ce ieși Maria, cam șifonată la propriu și la figurat, Victor se apropie de Ștefan Giroveanu, Îi strînse În tăcere și cu mare băgare de seamă mâna slăbită și din ochii săi albaștri picură două lacrimi de bucurie perfect omenească, lacrimi de mulțumire față de Cer și de descătușare. Dom’ Fănel, dom’ maistru sau inginer că nu mai știu nici eu exact, cât mă bucur că putem vorbi după zilele și nopțile În care
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de la „dumnealui”. Bine! La revedere! Pleca bucuros că Ben are Încredere În el, din care cauză băieții răi din anul trei Îl lăsau În pace, iar cei din anul doi Îi căutau prietenia. Ben, era un bărbat frumos, avea ochi albaștri și corp atletic, făcuse gimnastică de performanță și se accidentase la articulația cotului. Îi plăcea munca sa și era apreciat de directori, când venea el Între cei peste două mii și cinci sute de elevi, se făcea liniște de se auzea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
care să aflăm adevărul! Te avertizez cu o formulă populară, de la noi, din Neamț: „Cum Îți așterni, așa vei dormi!”. Pentru că faci pe inteligentul și pe omul stăpân pe sine, ia citește aici! Căpitanul Roznoveanu deschise un dosar de culoare albastră la o anumită pagină Însemnată cu roșu și cu negru, iar Ștefan Începu să citească, să se Încrunte și să se Înfurie progresiv, apoi când a Încercat să citească paginile următoare, a fost oprit: Gata, nu mai fi curios, a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mini, Îi măsura lungimea cu palma și ochiul său experimentat o dezbrăca virtual, cu o anumită lentoare, apoi Îi admira părul blond, strâns legat și acoperit cu o idee de bonetă, taiorul foarte decoltat ce oferea o priveliște Îmbietoare, ochii albaștri și picioarele a căror lungime Îl făcea să verifice cu privirea dacă stewardesa purta tocuri Înalte și constatând că nu purta lăsa imaginația să zburde peste tot corpul ei frumos a cărui perfecțiune atingea cote Înalte, ajutată fiind și de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În clipele lor grele, i-a mulțumit și l-a numit „tatăl meu fără de care”. Rică Olaru plecase În excursia plănuită și așteptată de câteva săptămâni dar plecase și Într-o „misiune” anexată de soția sa: o căciulă de vulpe albastră și o haină scurtă (din același „material”!) pentru studenta noastră iar dacă Îți mai ajung banii aș vrea și un guler de vulpe polară, tot pentru ea, știi că are haina cea neagră ...). Stătuse trei zile În St. Pettersburg, pe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cuvintele cu multă atenție. —E puțin mai înalt decât mine, cu vreo doi-trei centimetri sau chiar mai puțin. N-are barbă... — Asta n-are nici o importanță, interveni fata. Într-o săptămână poți să-ți lași barbă. Cum sunt ochii lui? —Albaștri. Uneori bat în gri, depinde de lumină. — Poți să-mi dai un singur semn după care aș putea să-l recunosc cu siguranță? Poate o cicatrice, pe undeva? Charlot se simți tentat să spună o minciună, dar se răzgândi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și inspirată a peliculei. Primii peștișori mișcă din coadă, acasă la Dan Voiculescu. Urmăriți cu atenție filmul: Dan Voiculescu, îmbrăcat lejer, zburdă prin mica să împărăție cu holuri lungi tapetate cu tablouri. La intrare, zărim încrustate în zid câteva acvarii albastre cu peștișori colorați, inofensivi. La biroul său, Voiculescu vorbește de sub un tablou cu Voiculescu. Ochiul din spatele camerei îl vede dublu: în viu și pictat. Imaginea urcă încet de pe fața vie pe chipul zugrăvit. Tabloul imită trăsăturile aristocrației. Cel viu se
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
era înalt, frumos și drept cum îi bradul. Avea un chip parcă era rupt din soare. Pielea feței, să o tai cu un fir de păr. O gură frumos croită și dinții parcă erau din piatră scumpă. Ochii...Ce ochi! Albaștri cum îi sâneala cerului și luminoși ca două stele. Părul castaniu... numai inele. Gospodar și harnic fără pereche. Toți îl știau de Jănel. De mititel o învățat covălia. Făcea niște căruțe băiatul ista de tocau ca ceasul...Dacă îți potcovea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]