3,029 matches
-
sărutînd-o... simțirile-i piereau, parcă nu mai gândi nimic... adormi adânc, adânc... Marea purta în patul ei moale și albastru două cadavre unite, strâns îmbrățișate, însă vântul, trecând pintre crengile unui arbor vechi, mișca între cre [n]gile-i aplecate oasele albite de curgerea apelor a unui om cu barbă lungă, a cărui profeție se-mplinise. {EminescuOpVII 155} CEZARA* (E) I In zidul monastirei, privit din grădină, se văd feresti cu gratii negre, ca de chilii părăsite, numai una e toată întrețesută
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
eu de fata popei. Ce, crezi că moartă a scapat de mine?... Nu, nu, nu! Ehei, fată, scoli, că Ianoș vrea sa te sărute. Și cu asta, [o duse] tîrînd-o de braț din casă, astfel încît praful podelelor împluse și albise hainele ei cele negre. Deși nu înțelegeam bine pe canibal, însă o idee nefastă-mi trecu prin minte. Dacă acei oameni într-adevăr ar fi putut să fie așa de sacrilegi ca să violeze până și cadavrul unei vergine. Dar, deodată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aproviziona cu faină, ceea ce-l făcuse pe sas să tacă față de patrulele maghiare ce cutreierau ținutul. Moara se legăna liniștit pe Mureș, cu roțile ei asurzitoare ce se rostogoleau ca doi balauri negri scăldîndu-și oasele de lemn mucegăit în apa albită de spume a râului, și sasul, gras și cu fața cât o lună plină și roșie, sub o pălărie largă ca o streșină se primbla cu șorț alb dinainte și cu mînile-n buzunări prin mulțimea de oameni ce veneau cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la dezumanizarea arestaților prin identificarea lor ca oameni-număr, fără nume, urmărindu-se anihilarea lor ca identitate, precum și prin legarea lor cu lanțuri la mâini și la picioare, tot pentru efectul psihologic (în arestul din București). Unora dintre anchetați le-a albit părul din pricina stresului. Alții au declarat mai târziu că, dacă ancheta a fost un coșmar previzibil, post-ancheta și-a avut rolul ei de tortură psihologică infinită: „Îmi era frică și să merg pe stradă” (Oprea și Olaru, 2002, p. 72
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
albii aparțineau „lumii întâi”, iar negrii „lumii a treia”. Am vrut să înlătur aceste bariere, oferindu-le africanilor o educație superioară și încercând să mă folosesc de sistem în așa fel încât să îl subminez din interior. Indiferent dacă erau albi sau negri, toți studenții aveau dreptul la educație superioară gratuită. Am profitat de acest avantaj, oferindu-le studenților africani burse pentru a putea merge la University of Cape Town, instituție care s-a declarat de partea societății deschise. Din nefericire, studenții
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
beatitudine a omului eliberat de angoase, ajuns la mult rîvnita „revelație”, Într-un tărîm transcendent, de unde orice senzație de constrîngere e absentă, iar cosmosul Întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc departe ca niște resturi ale iernii defuncte”, „O viață nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia În curte”, „anotimpurile (sînt) amestecate ca niște polenuri / În gurile noastre devenite corole”, „Un geniu al apelor preschimba miresmele În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
galben și cf își vopsește pereții în alb; și 4 :a ncf își vopsește pereții în galben și cf își vopsește pereții în galben. Presupunem că ncf preferă situația în care pereții lui sunt galbeni și ai lui cf sunt albi, celei în care amândoi au pereții albi. Mai departe, ncf preferă situația în care pereții lui sunt albi și ai lui cf sunt galbeni, celei în care pereții amândurora sunt galbeni. Mai departe, presupunem că cf preferă situația în care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cf își vopsește pereții în galben. Presupunem că ncf preferă situația în care pereții lui sunt galbeni și ai lui cf sunt albi, celei în care amândoi au pereții albi. Mai departe, ncf preferă situația în care pereții lui sunt albi și ai lui cf sunt galbeni, celei în care pereții amândurora sunt galbeni. Mai departe, presupunem că cf preferă situația în care pereții lui sunt albi și ai lui ncf sunt albi, situației în care pereții lui ncf sunt albi
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
amândoi au pereții albi. Mai departe, ncf preferă situația în care pereții lui sunt albi și ai lui cf sunt galbeni, celei în care pereții amândurora sunt galbeni. Mai departe, presupunem că cf preferă situația în care pereții lui sunt albi și ai lui ncf sunt albi, situației în care pereții lui ncf sunt albi și ai lui cf sunt galbeni. De asemenea, cf preferă situația în care pereții lui sunt galbeni și pereții lui ncf sunt galbeni, celei în care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ncf preferă situația în care pereții lui sunt albi și ai lui cf sunt galbeni, celei în care pereții amândurora sunt galbeni. Mai departe, presupunem că cf preferă situația în care pereții lui sunt albi și ai lui ncf sunt albi, situației în care pereții lui ncf sunt albi și ai lui cf sunt galbeni. De asemenea, cf preferă situația în care pereții lui sunt galbeni și pereții lui ncf sunt galbeni, celei în care pereții lui ncf sunt galbeni și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
albi și ai lui cf sunt galbeni, celei în care pereții amândurora sunt galbeni. Mai departe, presupunem că cf preferă situația în care pereții lui sunt albi și ai lui ncf sunt albi, situației în care pereții lui ncf sunt albi și ai lui cf sunt galbeni. De asemenea, cf preferă situația în care pereții lui sunt galbeni și pereții lui ncf sunt galbeni, celei în care pereții lui ncf sunt galbeni și pereții lui cf sunt albi. Prin condiția libertariană
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
lui ncf sunt albi și ai lui cf sunt galbeni. De asemenea, cf preferă situația în care pereții lui sunt galbeni și pereții lui ncf sunt galbeni, celei în care pereții lui ncf sunt galbeni și pereții lui cf sunt albi. Prin condiția libertariană, ncf este decisiv pe, iar cf este decisiv pe. Cum ncf preferă 3a lui 1a , și pe 2a lui 4a , 1a și 4a , nu pot face parte din mulțimea de alegere socială. De ce? Cum cf preferă pe
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
epocă, Heliade acordă mai mare prețuire realității literaturii decît realului propriu-zis. Căci obiectul trecut prin literatură este superior unuia rămas În afară, În sacra (altfel) natură. Natura este și pentru Heliade o sumă de piscuri, de sublimități: marea Învolburată, munții albiți de zăpezi, valea profundă, luna, soarele, cîmpul Înverzit etc. CÎnd se Întîmplă ca În raza de percepție a poetului să intre și lucruri mai modeste, grija lui este, atunci, să le schimbe statutul printr-un proces fioros de retorizare. Cercetînd
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
urmă? Îngerul pocăinții cu ast d-aramă glas Cheamă la rugăciune pe rătăcita turmă. Natura se deșteaptă, visurile mă las. Rusește răsăritul, muntele rubinează, Îngînat pîntre aburi dealurile verzesc; RÎul adapă cîmpul ce rouă Însmăltează, Răcoarea dă viață și stelile albesc. Turme, cai, dobitoace la apă se coboară, Clopote bat, se scutur, cu-al dimineții zvon; La vîjÎitul morii undele se-nfășoară, Deschis e ochiul zilei acum pe orizon.” Meditația Începe la ceasul Înserării (ora romantică a contemplației) și se termină
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
final al Evei lingă trupul inert al lui Abel atinge, În ciuda limbajului bizar ideologizant, o coardă lirică fină: „O, aer ce verși viața spre-a răsufla-n suspine, Nu mai răsuflă Abel!... L’abandonați, etere! L-ai curățat, o, apă! Albitu-l-ai ca lîna Și c-al Albanei nectar; stropitu-l-ai În unde Ca lacrimile mele ce m-ard... și lui căldura Nu pot să-i mai aducă. O, sfinte foc, divine, L-așteaptă-a tale flăcări ca mielu-n olocaust, Îmi ceri ast
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că cucu-ți cîntă, Apoi atunci or te lasă, Or de tine nu-i mai pasă. CÎt trăiești, nu mai vezi pace, Casa-n iad ți să preface. De ocări și de blesteme Îmbătrînești fără vreme. Perii În cap Îți albește Și obrazu-ți Încrețește. Urești lumea, urești viața Și nu-ți mai veselești fața. Amărît Îți privești groapa Și mîngîierea ț-e poapa.” 24. În O șezătoare la țară, Povestea Vorbei și celelalte scrieri vine des vorba despre eros sub formele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Filip era gata să glumească pe seama osârdiei ei de a învăța, „o tocilăreasă“, adică nu doar „o tocilară“, ci de-a dreptul o profesionistă a învățatului pe rupte. Ceea ce îi cruța nopțile de ispita cluburilor și petrecerilor, dar i le albea, necruțător, cu paginile cursurilor de la universitate. Sub privirile dragonilor, Filip se retrase, ridicând din umeri și luând cu el avertismentul păstrării distanței, cu care se obișnuise, dar care îl întrista. Între timp, Cosmina continua să-și deseneze dragonul. Pusese dosarul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar curiozitatea era numai de partea ei. Își aminti de vorbele polițistului, într-adevăr, de aproape nu părea atât de bătrân, ci doar din cale-afară de obosit. Dar nu o oboseală care trece odată cu somnul. Părul, încă des, nu-i albise, ci, parcă, se prăfuise, avea culoarea făinii cu tărâțe, îți venea să i-l scuturi. Se pieptăna, pesemne, doar cu degetele rășchirate, pentru că smocurile nu se ordo nau nicicum unele după altele, ci după mâna cu care își trecea prin
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
felină se trase, alene, într-un ungher. Dar, pentru clipa în care se recunoscuseră, Rada îl privi fără îngăduință : — Cine ți-a băgat în cap aiureala asta cu drogații ? — Și dacă nu erau drogați, răspunse el, cât părul nu-i albise încă de tot și venele de pe brațe nu se dezumflaseră, ce căutau în Piața Universității ? De ce n-au venit cu ceilalți, care ne-au primit cu flori și ne-au adus de mâncare ? — Armata eliberatoare, pufni Rada. Nu toți oamenii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am mai avut liniște. Mă apăsa pe piept, peste ce mă apăsa de mai înainte, cu uscăciunea asta din plămâni. La radiografie au ieșit albi, dar nu era ca să te bucuri, mi-a zis doctoru’, că, cu cât sunt mai albi, cu atât, pe-adevăratelea, sunt mai negri și mai uscați. Nu mai e mult și-or să se fărâme, ca hârtia arsă. De-aia, când v-a dat numele la televizor, am zis că să mai fie un lucru pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aceea fata înțelese cu totul altceva. Își propti palmele în pieptul lui și îl îmbrânci. — Ești ca și ei, strigă. Râdeam când îți număram firele albe din claia aia nespălată. Da’ firele albe îți cresc direct din creier, ți-a albit creierul, tataie ! Dacă nu cumva s-a și netezit... Maca îi aruncă o căutătură jumate amuzată, jumate intrigată. — Boșorogule ! îi aruncă ea, încurajată. Nu ești în stare de nimic ! Doar să te pârțâi, ca ruginitura aia de motocicletă pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
demisie morală. Dan Bogdan avea alt obicei agasant. Zâmbind sarcastic (așa i se părea lui Ioanide), semnala fără greș firele noi de păr alb. - Domnule Ioanide, îl prevenea, ca și cum era cu putințăsă ia măsuri grabnice până nu se prăbușea, îți albește părul. Ioanide se indispunea nu de nuanța părului, ci de insinuarea de decrepitudine, detesta pe "dobitoc" și privindu-se în oglindă constata că arăta neschimbat și că acele câteva fire de păr alb într-o parte unde îl avusese totdeauna
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de garoafă. La piept, o batistă albă, imaculată era nelipsită. Aceeași preocupare de a-și ascunde procesul de involuție se constata și la madam Valsamaky-Farfara, care lupta dramatic cu o îmbătrînire accelerată. Deși părul ei era intact, începea a-i albi așa de vertiginos, încît vopsirea nu era în stare să înece năvala albului. După două săptămâni, un strat de zăpadă se vedea la baza părului excesiv de roșcat, în ton roșu venețian. Afară de asta, o persistență peste o anume vârstă a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca într-un azil onorabil. Gaittany ridică mâinile spre cer, cu bastonul spânzurat pe un braț. - Să trăiești! Ce-i cu dumneata? Ce ai? Suflețel nu arăta deloc rău la față, era ca de obicei râzător, numai părul îi era albit complet. - Sunt bolnav, poftim, am diabet! Gaittany lăsă capul ca reproș galeș pe un umăr. - Ce diabet? N-ai nici un diabet! Mi-au spus! Ai avut o glicozurie de natură nervoasă. Nimic în sânge. . - Nu-i de-ajuns? Mi-a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
complet. - Sunt bolnav, poftim, am diabet! Gaittany lăsă capul ca reproș galeș pe un umăr. - Ce diabet? N-ai nici un diabet! Mi-au spus! Ai avut o glicozurie de natură nervoasă. Nimic în sânge. . - Nu-i de-ajuns? Mi-a albit părul, mi s-a distrus ficatul. . - Din ce, domnule? Ce ți s-a întîmplat? . - Nu pot să spun nimic, nu mi s-a întîmplat nimic! Numai avem dreptul să vedem și să auzim. . - Ești enigmatic. . - Vin gorgonele, furiile infernale! . - Domnule
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]