1,749 matches
-
este un păianjen țesător auriu din familia Nephilidae. Opistosoma are forma alungita, cilindrica. Picioarele sunt lungi și acoperită cu perișori denși, în special ultima pereche. Prosoma este complet neagră. Opistosomă e de culoare albastră sau neagră cu o fâșie galbenă mediana lungitudinală. Dimorfismul sexual este bine evidențiat, masculul fiind de 4 - 5
Nephila inaurata () [Corola-website/Science/319318_a_320647]
-
Acipenseridae este numele unei familii de pești marini de talie mare, cu scheletul cartilaginos-osos, cu corpul fără solzi, acoperit cu cinci șiruri longitudinale de discuri osoase, cu rostrul alungit, prevăzut cu mustăți. Peștii din această familie sunt denumiți și sturioni. Se hrănesc cu precădere din fauna bentică : moluște, crustacei, pești bentici din familia guvizilor sau a blenidelor, icrele altor specii. Sunt întâlniți numai în emisfera nordică, fiind prezenți îndeosebi
Sturion () [Corola-website/Science/319332_a_320661]
-
Mării Negre, "Acipenser gueldenstaedtii gueldenstaedtii" în nordul Mării Caspice și "Acipenser gueldenstaedtii persicus" în sudul Mării Caspice. Lungimea obișnuită 1-2 m; maximală 4 m. Greutatea obișnuită 20-30 kg; maximală 115 kg. Femelele sunt mai mari. Poate trăi 50 ani. Are corpul alungit, gros în partea anterioară, comprimat lateral în cea posterioară. Solzi ganoizi există numai în regiunea caudală, în rest corpul este acoperit cu 5 șiruri longitudinale de scuturi osoase: un șir impar dorsal, câte un șir lateral și lateroventral pe fiecare
Nisetru () [Corola-website/Science/319331_a_320660]
-
decât femelele. Culoarea corpului e foarte variată. Se întâlnesc reprezentanți cu nuanțe de roșu, portocaliu, galben, argintiu, alb, gri și negru. Contrastul dintre culori avertizează dușmanii despre toxicitatea pe care o prezintă. Opistosoma este voluminoasă și, de regulă, tubulară. Forma alungită mărește suprafața de contact a corpului cu aerul prevenind supraîncălzirea. Vârful picioarelor, în special perechii a treia, posedă ghiare utilizate la țeserea mătase. Un fapt foarte uimitor, spre deosebire de alți păianjeni, aceștia țes o mătase de culoare galbenă. Reflectând lumina soarelui
Păianjeni țesători sferici aurii () [Corola-website/Science/319337_a_320666]
-
mai mare dintre sturionii noștri, putând trece de 5 m lungime iar ca greutate ajunge la 2.000 kg (s-au citat și moruni de 9 m lungime). Coloritul corpului cenușie-închisă pe spate și alb pe abdomen. Are corpul masiv, alungit și gros, capul relativ mic și botul scurt, aproximativ conic, cu gura inferioară semilunară. Buza de sus întreagă, cea de jos întreruptă la mijloc pe un spațiu mare. Cele 4 mustăți de pe partea ventrală a botului sunt turtite lateral. Este
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
capul, iar 18 kg intestinele și vezica înotătoare. La 75 de ani, morunul măsoară 4,200 m și cântărește peste 1.000 kg. Un morun, pescuit în Marea de Azov și cântărind 640 kg, avea 58 de ani. Are corpul alungit fusiform, masiv și gros. Capul relativ mic. Botul (rostrul) la exemplarele tinere este triunghiular, ascuțit la vârf. La exemplarele bătrâne, botul este moale, scurt, turtit de sus în jos, curbat ușor în sus, cu vârful ascuțit, aproximativ conic. Gura mare
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
au opt ochi dispuși în trei rânduri, primul alcătuit din patru ochi. Dar, spre deosebire de păianjenii lupi, care au doi ochi mediani mai mari decât ceilalți, păianjenii din familia au toți ochii de aproximativ aceleași dimensiuni. Acești păianjeni au corpul mai alungit și cu alte modele de marcaje, picioarele lor fiind mai lungi decât la păianjenii lupi. Ei nu folosesc pânza, dar vânează insecte în mod activ printre vegetație înaltă sau stau la pândă. Multe specii, în special genul "Dolomedes" sunt în
Pisauridae () [Corola-website/Science/319371_a_320700]
-
sunt mici, cu tendința de recurbare. Ovarul are 2-3 loji cu 4-6 ovule, este bombat, stilul este gros și cilindric. Polenul este steril. Cârceii sunt verzi, bifurcați, glabri. Frunza adultă este mare, asimetrică, întreagă sau trilobată, rar cu lobul terminal alungit, colorată verde închis pe partea superioară și puternic scămoasă pe fața inferioară. Sinusurile laterale sunt superficiale, slab schițate, iar sinusul pețiolar are formă de liră. Dinții sunt șterși, cu baza lățită și marginile drepte și mucronați. Nervurile sunt verzi, iar
Crâmpoșie () [Corola-website/Science/315756_a_317085]
-
pentru a se dezvolta în condiții ideale și pentru a produce fructe aromate. Planta poate crește până la 30-50 cm înălțime. De la chimion se folosesc semințele uscate ca atare sau măcinate. Semințele de chimion seamănă cu cele de chimen, având formă alungită, fiind crestate longitudinal și galben-maro la culoare, la fel ca și cele ale altor membri ai familiei Umbelliferae, cum ar fi pătrunjelul și mărarul. Acest fapt a dus la confundarea chimionului și chimenului chiar și de către persoane presupus avizate. Semințele
Chimion () [Corola-website/Science/315854_a_317183]
-
piatră fasonată dispusă geometric, iar colțurile clădirii și contraforturile sunt executate din blocuri masive de piatră. Biserica are două rânduri de ocnițe în dreptul pronaosului, cele din partea inferioară fiind mai mari decât cele din partea superioară, iar pe abside sunt situate firide alungite, având deasupra un rând de ocnițe mici asemănătoare cu cele de pe fațada pronaosului. Deasupra ocnițelor mari de pe pronaos și a firidelor alungite de pe abside sunt mici ochiuri unde au fost amplasate discuri de ceramică smălțuită. De asemenea, și sub cornișă
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
o formă poligonală pe exterior și cilindrică pe interior. Ea se sprijină pe acoperișul naosului prin două baze stelate. Are patru ferestre dispuse în punctele cardinale și mici contraforturi pe diagonale. Pe laturile turlei se află un rând de firide alungite, două rânduri de ocnițe și un brâu de discuri de ceramică smălțuită. Biserica este compartimentată în interior în trei încăperi: pronaos, naos și altar. Pronaosul este de formă dreptunghiulară și supralărgit, fiind iluminat de o ferestră în stil gotic dispusă
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
de târg (copiind aproape exact planul bisericii lui Ștefan cel Mare de la Piatra Neamț). Biserica este construită din piatră brută, cioplită la soclu, colțuri și contraforturi. Pe lângă aceasta, în anumite locuri s-a folosit și cărămidă (la picioarele arcadelor, la firidele alungite și la ocnițe). Biserica are dimensiuni relativ reduse: 21,40 m lungime și 5,80 m lățime - în interior, 24,40 m lungime și 8,50 m lățime - în exterior și o înălțime de 16 metri. În dreptul naosului, absidele laterale
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
m lățime - în exterior și o înălțime de 16 metri. În dreptul naosului, absidele laterale au fost înlocuite prin rezalite vizibile la exterior (îngroșare a zidurilor), sprijinite de contraforturi cu copertine cu profile obișnuite. Pe absida altarului se află nouă firide alungite, iar sub fereastra altarului, în ax, se află un picior de contrafort. Biserica este înconjurată sub acoperiș de un brâu din două rânduri de ocnițe, revenind câte trei ocnițe mici la două ocnițe mari. Intrarea în biserică se face printr-
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
aparțin stilului arhitectonic renascentist. Acoperișul Bisericii "Sfântul Dumitru" a fost inițial executat din plumb. Deasupra naosului se află o turlă octogonală construită din cărămidă și așezată pe două baze: prima pătrată și a doua stelată. Pe turlă se află firide alungite, patru ferestre dreptunghiulare mici dispuse în cele patru puncte cardinale, patru contraforturi mici și două rânduri de ocnițe (unul deasupra arcadelor și unul la baza stelată). Turla are decorații din cărămizi ceramice smălțuite la partea superioară și la arcadele oarbe
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
le (Syngnathidae) sunt o familie de pești osoși, din ordinul singnatiforme, de talie mică, cu corp alungit, fie rectiliniu (ca la acul de mare), fie cu capul în unghi de 90° față de trunchi (ca la căluțul de mare). Corpul este acoperit în loc de solzi cu plăci osoase care la același nivel formează câte un inel complet în jurul corpului
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
cm (căluțul de mare pigmeu "Hippocampus satomiae") până la 65 cm (acul de mare australian "Leptoichthys fistularius"). Acele de mare (subfamilia "Syngnathinae") au o lungime totală de 2,5-65 cm, iar căluții de mare (subfamilia "Hippocampinae") 1,4-20 cm. Corpul este alungit, neînalt și subțire, cu o înfățișare foarte variată. La acele de mare ("Syngnathinae") corpul este foarte alungit, având forma unui ac gros, capul este dispus în prelungirea axei trunchiului, iar coada este neprehensilă. La căluții de mare ("Hippocampinae") capul este
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
de mare (subfamilia "Syngnathinae") au o lungime totală de 2,5-65 cm, iar căluții de mare (subfamilia "Hippocampinae") 1,4-20 cm. Corpul este alungit, neînalt și subțire, cu o înfățișare foarte variată. La acele de mare ("Syngnathinae") corpul este foarte alungit, având forma unui ac gros, capul este dispus în prelungirea axei trunchiului, iar coada este neprehensilă. La căluții de mare ("Hippocampinae") capul este îndoit în direcția ventrală de la axa principală a corpului, formând un unghi drept de 90° față de trunchi
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
apele curgătoare, bălți care pot avea și apă sărată cu o concentrație de până la 1 %. De la Ural, Anatolia regiunea de la Marea Caspică, Marea Neagră până la Marea Baltică în Europa Occidentală. Este un pește apreciat pentru carnea sa gustoasă. l are un corp alungit fusiform, pe spate are înotătoare caracteristică subdivizată, cu partea anterioară prevăzută cu tepi. Capul are o formă ascuțită, cu o gură largă prevăzută cu dinți ascuțiți, marginea branhiilor este zimțată. Corpul este acoperit cu solzi, având spatele de culoare cenușie
Șalău () [Corola-website/Science/315073_a_316402]
-
învierea este simbolizată prin reprezentarea poveștii din Vechiul Testament a profetului Iona care scapă din peștele care îl înghițise. O valoare deosebită o au mozaicurile descoperite la bazilicile din Ravenna (secolul al VI-lea). Personajele sunt reprezentate stilizat, cu figurile ușor alungite, privind în depărtare parcă dincolo de timp. O alta temă caracteristică artei bizantine o constituie "lumea cerească". Icoanele, picturi pe lemn ale imaginii lui Hristos sau Fecioarei, sau reprezentări ale sfinților, constituiau obiect de venerare. Reminiscențe ale stilului bizantin putem găsi
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
familia Sphyraenidae, ordinul Perciformes care cuprinde până în prezent un numar de 26 de specii cunoscute. A nu se confundă cu caracuda. Baracudă are un aspect asemănător cu știuca, corpul lung fusiform este acoperit cu șolzi mici de culoare argintie. Capul alungit are 2 ochi proeminenți și o gură largă prevăzută cu dinți ascuțiți. Înotătoarea dorsala este situată posterior iar cele ventrale sunt distanțate una de alta. Înotătoarea caudala este bifurcata. Baracudă are un corp relativ rigid, coloana vertebrală având numai 24
Baracudă mare () [Corola-website/Science/315219_a_316548]
-
(în ) este un liman sărat format pe malul Mării Negre, în sudul Basarabiei. Suprafața lacului se află pe teritoriul Raionului Tatarbunar, la sud-vest de Lacul Șagani. Bazinul lacului este de formă alungită. Suprafața sa este de 2.36 km². Lacul se află pe malul Mării Negre, de care este separat printr-o barieră îngustă de nisip. De-a lungul litoralului, Sasicul Mic este situat între lacul Șagani (la nord-est) și lacul Djantșai (la
Lacul Sasicul Mic () [Corola-website/Science/318535_a_319864]
-
abruptul muntelui, formând cea de-a II-a intrare a peșterii. După portal se mai coboară 30 m și se ajunge într-o vastă sală, impresionantă prin dimensiuni, luminată din belșug de lumina ce se revarsă prin marele portal. Sala, alungită est-vest, are 120 m lungime, 60 m lățime, 50 m înălțime și fundul plat, constituit din argilă, pe care se dezvoltă o bogată vegetație de mușchi. De peretele opus intrării este lipit un grohotiș ce se întinde pe o mare
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
abruptul muntelui, formând cea de-a II-a intrare a peșterii. După portal se mai coboară 30 m și se ajunge într-o vastă sală, impresionantă prin dimensiuni, luminată din belșug de lumină ce se revarsă prin marele portal. Sală, alungita est-vest, are 120 m lungime, 60 m lățime, 50 m înălțime și fundul plat, constituit din argilă, pe care se dezvoltă o bogată vegetație de mușchi. De peretele opus intrării este lipit un grohotiș ce se întinde pe o mare
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
o distanță mai mare. Aceasta se întâmplă deoarece razele paralele, ce vin de la un obiect, atunci când traversează globul ocular, se focalizează înaintea retinei, permițând doar distingerea obiectelor situate la o distanță mai mică. Globul ocular al persoanelor mioape este mai alungit, fiind nevoie de lentile divergențe pentru a corecta vederea, deplasând focarul pe rețină. În jur de 26% din populația lumii are miopie. Prima etapă a vederii este crearea unei imagini pe rețină, folosind razele paralele ce rezultă din cristalin. Această
Miopie () [Corola-website/Science/316121_a_317450]
-
un alt tip de geometrie eliptică. Local, planul proiectiv are toate proprietățile geometriei sferice, dar are proprietăți globale diferite. În particular, este neorientabil sau cu o singură suprafață, gen inelul lui Möbius. Conceptele geometriei sferice pot fi aplicate și sferelor alungite, cu toate că trebuiesc făcute modificări minore anumitor formule. Există și geometrie sferică multidimensională; vezi geometria eliptică. Geometria sferică a fost studiată din antichitate de matematicienii greci precum Menelaus din Alexandria, care a scris o carte de trigonometrie sferică numită Sphaerica dezvoltând
Geometrie sferică () [Corola-website/Science/320042_a_321371]