1,548 matches
-
arhaice și, pe de altă parte, apariția unor inovații: și unele, și celelalte vor ieși la iveală În plină istorie a epocii fierului. În afara Europei, apariția societăților stratificate coincide, În general, cu inventarea scrierii, motiv pentru care se iese din ambientul tematic al acestui capitol. Însă continuitatea sistemelor religioase neolitice este atât de răspândită, iar inovația precede atât de direct religiile actuale, Încât nu este necesară o tratare aparte a subiectului. De exemplu, În China evoluează scapulomanția și cultul strămoșilor, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt unite Într-un orizont unic - să se ilumineze reciproc și să se păzească de contaminări nepotrivite. Divinitățile sunt multe și variate și, chiar dacă nu sunt toate cele pe care le vom găsi În epoca mai târzie (sau În alt ambient), structura panteonului egiptean se manifestă deja Într-un mod complet organizat după criteriile pe care l-am descris În paginile introductive. Există zei ai orașelor, ai soarelui, ai cerului, ai stelelor, ai pământului, ai lunii - Într-un cuvânt, ai elementelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se vrea a fi legat. Dar anumite detalii ne permit să considerăm că cel puțin nucleul său ar fi putut apărea În acele timpuri. 7. SFÂRȘITUL EPOCII PIRAMIDELORTC "7. SFÂRȘITUL EPOCII PIRAMIDELOR" Tot ceea ce am spus până acum gravitează În jurul ambientului de la curte și se situează geografic În regiunea memphită unde se află aceasta. Dar tocmai progresul și organizarea organismului statal, Înmulțirea funcțiilor și a funcționarilor ajunge să mărească, Încetul cu Încetul, teritoriul controlat. Persoanele care au fost trimise În provincie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-te cu pânzeturi albe, parfumează-te cu miresme exotice adevărate, din acelea pe care le oferi zeului”. Moartea nu mai este o trecere către o a doua viață, ci un gol Întunecat. Și totuși, În literatura aparținând acestui timp și ambient, fuga de viață pare a fi unica scăpare: „Bătrâni și tineri spun: «O, de aș fi mort!». Copiii spun: «De nu aș fi fost chemat pe lume!»”2. Lui Khnumxe "Khnum", zeul care plăsmuiește omenirea la roata olarului, i se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
texte legislative, epistolare private sau publice, economico-administrative) din „perioadele propriu-zis istorice”. Din aceste documente rezultă clar că și individul are o viață personală, caracterizată de referirea la familia de origine și la cea construită de el personal, de raporturile cu ambientul zilnic, cu cetatea, cu statul. Relațiile individului cu familia, viața publică, socială, religioasă par a fi, cel mai adesea, precise, articulate și conștiente. Viața este considerată binele suprem, care trebuie și este trăit de orice categorie de oameni, chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
geniile latine. Riturile matrimoniale, cele de trecere și religia strămoșilor, cu alte cuvinte straturile cele mai arhaice ale cultului, se numără, poate, printre principalii factori responsabili pentru un fenomen, pe cât de singular, pe atât de extins, de interferență religioasă Între ambientele etrusce și ambientele latine, falisce și umbriene, care a permis intrarea În panteonul etrusc a unui număr Însemnat de zeități latine și italice de mare importanță În această fază mult anterioară sosirii puternicelor influxuri eleniste și extinderii hegemoniei culturale și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
matrimoniale, cele de trecere și religia strămoșilor, cu alte cuvinte straturile cele mai arhaice ale cultului, se numără, poate, printre principalii factori responsabili pentru un fenomen, pe cât de singular, pe atât de extins, de interferență religioasă Între ambientele etrusce și ambientele latine, falisce și umbriene, care a permis intrarea În panteonul etrusc a unui număr Însemnat de zeități latine și italice de mare importanță În această fază mult anterioară sosirii puternicelor influxuri eleniste și extinderii hegemoniei culturale și politice a etruscilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Vetis"/Veivexe "Vetis/Veive "-Vediovisxe "Vediovis", Satrexe "Satre"-Saturnusxe "Saturnus", Selvansxe "Selvans"-Silvanusxe "Silvanus", Anaxe "Ana"-Anna Perennxe "Anna Perenn"a, acolo unde din aria faliscă provin Surisxe "Suris"-Solanus iar din aria umbră Vesunaxe "Vesuna". Cu aceste din urmă ambiente Etruria Împarte alte elemente de natură religioasă. În primul rând amintim utilizarea, cu un caracter arhaic considerabil, a teonimelor duble, ca Ianusxe "Ianus" Quirinusxe "Ianus Quirinus" sau Panda Celaxe "Panda Cela" În latină, Torsa Ioviaxe "Torsa Iovia" În umbriană și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orientare ce pare să Îi imprime suprafeței religiei etrusce un caracter aproape de variantă provincială a religiei grecești. Mijloacele acestei elenizări a religiei sunt multiple: dacă transferarea patrimoniului mitic și procesul de interpretatio graeca a zeităților etrusce a avut loc În ambientul claselor dominante și În cercurile sacerdotale dependente de acestea, procesul concret al schimbului comercial, care, cel puțin Între sfârșitul secolului al VII-lea și Începuturile secolului al V-lea Î.Hr., se realizează În sanctuarele-târguri (iar Gravisca și Pyrgi sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a dreptul marginal, fiind uneori doar superficial atinsă de unele fenomene, de altfel destul de Însemnate pentru viața religioasă a Occidentului În primele secole d.Hr., ca mitraismul, În timp ce sumedenia de baalim care, sub Imperiu, găsesc simpatie la Roma și În ambientele militare și comerciale, ca Jupiter Dolichenus și Jupiter Heliopolitanul și numeroasele divinități siriace acceptate În Urbe, nu au decât o adeziune slabă În cetățile grecești. Totuși, rămâne valabil ca dat esențial, atât pentru Înțelegerea fenomenului, cât și pentru definirea consistenței
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orèia („munteana”) și numeroasele ei apelative toponimice (Berecyntia, Idea), ba chiar și numele Kybèle (de la muntele Kybèlon) cu care este denumită În mod obișnuit, zeița pare să fie moștenitoarea unei antice figuri siriene (Kubabaxe "Kubaba", „regina din Kargamiș”) introdusă În ambient hitit. Cunoscută grecilor din Asia ca Mareaxe "Marea" Mamăxe "Marea Mamă" și identificată curând cu Rheaxe "Rhea", mama zeilor olimpieni, Cybelexe "Cybele", care Își are unul dintre principalele centre de cult În cetatea sacră Pessinunte, apare deja În secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bucura de vederea ei glorioasă, strălucitoare În „Întunericul Acheronului” (Metamorfoze, XI, 6). Dacă scenariul misteric, ce prevede și rituri secrete ale „marelui Osirisxe "Osiris"”, pare modelat pe schema celui de la Eleusis și este, În orice caz, o achiziție târzie În ambientul cultului lui Isisxe "Isis", pentru acest cult rămâne specific, ca reflectare a situației religioase a timpului, raportul de devoțiune totală și dedicare pe care le impun omului participarea la cultele inițiatice. În schimbul ocrotirii divine care a putut să frângă lanțurile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perioada clasică. De fapt, deoarece era rodul unei alegeri personale, participarea la acestea din urmă nu implica adeziunea la o comunitate și nici asumarea unor speciale exigențe de conduită, Întrucât experiența de familiaritate cu zeii titulari ai misteriilor rămânea circumscrisă ambientului de cult. c) Serapisxe "Serapis": o creație elenistică O tradiție credibilă În substanță, transmisă de Plutarh (Despre Isisxe "Isis" și Osirisxe "Osiris", 28-29) și de Tacit (Historiae, IV, 83-84; cf. Clement din Alexandria, Protrepticos, IV, 48, 1-6), Îi atribuie lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
constantă cu zeitatea oraculară și vindecătoare Înlăuntrul sfântului sălaș, Într-o ședere cu durata de doi ani care, datorită caracterului ei ieșit din comun, poate fi luată drept formulă paradigmatică a legăturilor puternice instaurate Între zeul protector și credincios În ambientul acelor culte iatromantice care au cunoscut un succes extraordinar În toată lumea elenistico-romană. Cultul eroului-medic, fiu al lui Apolloxe "Apollo", Înălțat de curând la rang divin, din locul originar de la Tricca, În Tesalia, este implantat, Încă de la sfârșitul secolului al V
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndepărtat, să se unească cu zeul și, după ce s-a unit cu el, să se Înalțe deasupra condiției umane (IV, 52). Semn al răspânditei prezențe, În atmosfera spirituală a secolului al II-lea, a unor elemente neoplatonice care - deși În ambientele culte acționează cu amploare și incidență diferite - ating și sfera religiozității populare și pătrund În cele mai variate contexte culturale este viziunea onirică evocată de Aristides: contemplând un punct al cerului pe care un tovarăș i-l indica spunând: „Asta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sistem propriu și original de gândire, Înrădăcinat, din punct de vedere programatic, pe terenul platonic. Din acesta ne interesează să subliniem aici dimensiunea religioasă, care poate fi definită În termeni de „mistică”, și raporturile ei cu expresiile religiozității tradiționale În ambientul contemporan. Mistica plotiniană se caracterizează prin unii factori specifici, printre care decisiv este fundamentul ei rațional și deschiderea În sens „unitiv”. Tensiunea spre depășirea multiplicității pentru actualizarea „Întoarcerii” spre Primul Principiu, Unul, origine și fundament al ființei, privește sufletul inteligent
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
patru secole Între Începuturile imperiului persan al Ahemenizilor, spre jumătatea secolului al VI-lea, și figura celei mai mari personalități religioase a Iranului antic. În general, aceștia fac referire la tăcerea textelor gathice și a Avestei, În Întregul ei, În privința ambientului istoric și geografic al Persiei ahemenide și consideră că originile zoroastriene sunt mai degrabă străine de acel mediu. Printre acești cercetători, unii privilegiază un raționament de tip exclusiv lingvistic, susținând că Între limba folosită În G³th³ și cea din Avesta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a viziunii despre lume, a cultului, a moralei și a practicilor rituale, mai ales a celor privind purificarea. Altă trăsătură specifică a zoroastrismului constă În faptul că aceasta este o religie fondată de un profet care a trăit Într-un ambient cultural și religios asemănător, sub multe aspecte, celui din India vedică, marcat de politeism și de un ritualism exagerat. În această direcție, zoroastrismul - cea mai veche religie fondată și care mai există Încă - reflectă exemplar poziția istorică, dar și geografică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
leagă această comunitate de cea a coreligionarilor rămași În Iran. Sunt evidente, de exemplu, diferențele apărute În limbajul religios (comparativ cu cel din perioada sasanidă) pe care zoroastrienii din India nu ar fi putut să le moștenească decât dintr-un ambient islamizat, asemenea celui În care trăiseră părinții lor În Iran: ferește, „Înger”, a Înlocuit cuvântul yazad (În avestică, yazataxe "yazata"), desigur pentru a evita acuzația de politeism. La fel se Întâmplă și cu termenii care se referă la sacerdoțiu și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
artă care nu-i este favorabil, precum Francisc Șirato, în articolul "Expoziția sculptorului Boambă". Concluziile lui configurează estetica simbolistă în sculptură ca sinteză între afect și idee, ca rafinată dialectică între lumini și umbre, convexități și concavități, creionând și un ambient simbolist al reveriei pe care îl iradiază aceste opere: "În modelajul obiectelor sculpturale se concentrează toată impresionabilitatea tactilă a degetelor de sculptor ale d-lui Boambă. Cu ele prinde lumina și umbra în convexitățile și concavitățile modelajului subtil, și cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tronului este comunicat doar celor inițiați sau se comunică într-un mod revelatoriu neofitului năucit de prea multe epifanii. Întreaga casă este concepută de un estet și respectă regulile interne ale unor armonii superioare, ale artei. Într-un astfel de ambient, Macedonski oficiază cultul artei, mai precis al poeziei, cu o solemnitate care se ridică peste ridicolul sentențelor magnifice. Scriitorul întreține în spirit decadent cultul artei care eufemizează un act crud, un ritual sângeros, la care fac aluzie atât difuza lumină
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
senzațiilor, reflexelor, într-o cameră de rezonanță menită să le amplifice poate deveni sufocantă și, în acest sens, decorațiunile excesive Art Nouveau pe care Des Esseintes le aduce carapacei unei broaște țestoase produc un efect similar locuitorului unui astfel de ambient: devitalizarea și chiar moartea. Un mediu de o asemenea densitate estetică necesită organisme perfect adaptate care să-l populeze. La același risc se supune și estetul decadent, de a transforma nu numai casa, ci și pe el însuși într-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Veneția joacă rolul de turnesol al unei nostalgii care reflectă sensibilitatea simbolist-decadentă, estetizant-rafinată a locatarului; într-o altă cameră se află un alt peisaj venețian, Ponte Realto (sic), semnat de fratele lui. O altă serie de artiști servesc construirii unui ambient eclectic simbolist, chiar dacă nu toate lucrările pot fi încadrate strict în acest curent. Însă remarcabilă este alternanța de stiluri și elemente decorative a căror acomodare conferă, de fapt, formula unei sensibilități estetice singulare. Indiferent de cât de savantă este combinația
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pune accentul mai degrabă pe relevanța ornamentală, decât simbolică a acestor scene prezente în lunete ca și a personajelor care se ivesc în această luxurianță vegetală. Această deplasare de accent face loc invitației la visare pe care o constituie întregul ambient. Între cele trei cazuri oferite mai sus există același liant, o sensibilitate finiseculară, decadentă, care permite recuperarea ficțiunilor ipsatorii în amenajarea estetică a propriilor locuințe consacrate ca temple ale artei sau maisons théâtrales. Capitolul XIII XIII.1. Pictorul vieții mondene
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
discursurilor de a fasona realitatea pe care se presupune că o reflectă. Analiza de față încearcă să surprindă relația intimă dintre textul manualelor de istorie și contextul politico-cultural. Examinând conexiunile și joncțiunile dintre discursul istoriografic propagat prin intermediul literaturii didactice și ambientul politic și cultural în cadrul căruia aceste discursuri au fost puse în circulație socială, analiza de față își propune să facă "inferențe valide și replicabile de la texte la contextele utilizării acestora" (Krippendorff, 2004, p. 18). În cadrul schemei analizei discursive elaborate de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]