4,800 matches
-
de vârsta lui, dar mai cult, Carlo Silvestro, numește „anotimpul ireverenței”, sub semnul căruia el continuă să acționeze. Dar Valcarenghi a fost și este voit ireverențios: așadar nu este, în linii mari, capabil să facă micul joc al fugii în ambiguitate prin ireverență. Se înfățișează gol în fața noastră, la fel ca regele său. Își povestește acțiunile huliganice și deci ambigue (în acest caz, nu confer a priori vreo conotație negativă nici termenului de „huliganism”, nici celui de „ambiguitate”), în maniera elementară
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
al fugii în ambiguitate prin ireverență. Se înfățișează gol în fața noastră, la fel ca regele său. Își povestește acțiunile huliganice și deci ambigue (în acest caz, nu confer a priori vreo conotație negativă nici termenului de „huliganism”, nici celui de „ambiguitate”), în maniera elementară a unui „suflet simplu”. Propriile sale acțiuni huliganice în stilul lui Marinetti - de o grosolănie tipică psihologiilor tinere ale perioadei industriale și bunăstării neocapitaliste - apar în ochii lui Valcarenghi ca un fel de epos, atât de puternic
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
materie de mitografie), dar care însă nu se socotește „inferioară” imensei culturi a Statului; dimpotrivă, se prezintă cu o agresivitate violentă drept o cultură alternativă și concurentă. Tăcerea este însă pe cât de elocventă, pe atât de ambiguă. Elocvența (tăcerii) și ambiguitatea caracterizează romanul lui Sciortino. Elocvența este carolingiană în străfundul său, dar este umanistă, de-a dreptul iluministă, în stratul istoric. Împotriva Statului, marea armă, cea adevărată și cumplită, este tăcerea; dar nici cu această „elocvență a tăcerii” nu-i de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Naratorul. Dialogurile (în stilul Philosophie du boudoir) ce alternează cu narațiunea sunt perfect sacrilege, iar asta fără ca persoanele aflate în dialog să-și piardă vreodată calmul deplin și să se enerveze. Pe lângă elocvența tăcerii „mafiote”, mai există, am spus, și ambiguitatea: ambiguitatea lui Sciortino constă structural în a fi narat o altă biografie decât pe a sa, vorbind deci despre Mafie așa cum ar fi fost trăită de el dacă ar fi fost un altul. Prin aceasta dezamăgește și eludează cititorul, așa cum
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Dialogurile (în stilul Philosophie du boudoir) ce alternează cu narațiunea sunt perfect sacrilege, iar asta fără ca persoanele aflate în dialog să-și piardă vreodată calmul deplin și să se enerveze. Pe lângă elocvența tăcerii „mafiote”, mai există, am spus, și ambiguitatea: ambiguitatea lui Sciortino constă structural în a fi narat o altă biografie decât pe a sa, vorbind deci despre Mafie așa cum ar fi fost trăită de el dacă ar fi fost un altul. Prin aceasta dezamăgește și eludează cititorul, așa cum a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
acum, după cum au fost folosite, au constituit un mijloc de regres înspăimântător, de dezvoltare fără progres, de genocid cultural pentru cel puțin două treimi dintre italieni. Văzute în această lumină, rezultatele de la 12 mai1 conțin și ele un element de ambiguitate. După mine, la acel „contra” a contribuit puternic și televiziunea, care, de exemplu, în acești douăzeci de ani, a depreciat net orice conținut religios: ei, da, l-am văzut des pe Papă dând binecuvântarea, i-am văzut pe cardinali la
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mod teoretic aceleiași trăsături subiacente (categorii). Când contextul analizat este același (repetat), termenul cross-modal este în opinia noastră mai adecvat. Dacă se specifică însă două sau mai multe contexte diferite și n specii comportamentale (referenți), perspectiva de analiză devine cross-situațional-modală. Ambiguitatea este dată de faptul că unii autori utilizează nediscriminativ termenii. De pildă, Epstein și O’Brien (1985) notau: „...noi utilizăm termenul cross-situațional într-un sens generic pentru a include relațiile cross-modale și toate celelalte relații cross-item...” (p. 521). Perspectiva cross-situațională
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Bisericii stabilește dacă au apărut confuzii și manifesă o atitudine publică (R.P., 2004; Ică jr. și Morani, 2002). Și cum astfel de precauțiuni au fost greu de respectat, problemele au început să apară. Astfel, s-au evidențiat o serie de ambiguități, după cum constată O. Sferlea, ambiguități din care însă au profitat ambele părți. Politicienii au încercat totul pentru a specula capitalul simbolic bisericesc în ochii cetățenilor și aceasta s-a făcut prin producerea ilegală de iconițe sau calendare cu ștampilă electorală
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
confuzii și manifesă o atitudine publică (R.P., 2004; Ică jr. și Morani, 2002). Și cum astfel de precauțiuni au fost greu de respectat, problemele au început să apară. Astfel, s-au evidențiat o serie de ambiguități, după cum constată O. Sferlea, ambiguități din care însă au profitat ambele părți. Politicienii au încercat totul pentru a specula capitalul simbolic bisericesc în ochii cetățenilor și aceasta s-a făcut prin producerea ilegală de iconițe sau calendare cu ștampilă electorală, prin declarațiile de intenție, închinăciunile
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
simpatii politice nu a fost bine privită de către credincioși. Soluția a venit de curând, Sinodul cerând slujitorilor Bisericii să aleagă în termen de douăsprezece zile între preoție și afacerile publice. S-a reproșat acestei decizii că ar antrena mai multă ambiguitate, că va lăsa loc liber altor confesiuni, că nu este de preocuparea Bisericii, că îngrădește libertatea participării la viața politică (Sferlea, 2004). 3. Relația dintre Biserică și stat Relația dintre Biserică și stat a suscitat dintotdeauna dezbateri pe diferite teme
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
interogații capabile să suscite curiozitatea, ca element al motivației: „Fără reperul de contrast, nefericirea, cum ar putea simți cineva fericirea?”, „Cum ar putea cineva defini întunericul, dacă nu vede lumina, cum ar putea cineva defini căldura, dacă nu simte frigul?”; - ambiguitatea: „Ce ai gândi când ai vedea un teatru deasupra unui spital sau o discotecă deasupra unui cimitir?”; - debusolarea imaginii de sine, corelată cu persuasiunea: „După părerea ta și a celor care te cunosc, poți fi un om cumsecade, cinstit, drept
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
în viață. Sunt utilizate concepte care își pierd semnificația inițială, sunt reinterpretate, se creează un nou sistem noțional care conduce uneori la dificultăți de comunicare. Se caută afirmarea unui limbaj propriu care creează o lume proprie a imaginilor și ideilor, ambiguitățile și formulele alambicate induc de la nivelul limbajului la nivelul gândirii stări de ambiguitate, de dezorientare și nesiguranță. Argumentele variază în consistență intelectuală de la naivitate la explicații bine documentate, altele variază sub raportul încărcăturii emoționale de la mirific la grotesc. Practic, sunt
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
creează un nou sistem noțional care conduce uneori la dificultăți de comunicare. Se caută afirmarea unui limbaj propriu care creează o lume proprie a imaginilor și ideilor, ambiguitățile și formulele alambicate induc de la nivelul limbajului la nivelul gândirii stări de ambiguitate, de dezorientare și nesiguranță. Argumentele variază în consistență intelectuală de la naivitate la explicații bine documentate, altele variază sub raportul încărcăturii emoționale de la mirific la grotesc. Practic, sunt vizate toate procesele și dimensiunile psihicului uman. Acțiunile de influențare urmăresc sensibilizarea, ruperea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
noi sunt acceptați dacă au relații cu cei din biserică, dacă se căsătoresc în biserică, dacă au resurse și abilități folositoare bisericii. În bisericile mai mari, membrii noi pot veni prin transfer (Mills, 2001). Această organizare poate lăsa loc unor ambiguități. Probabil că astfel de biserici mici sunt susținute de organizații mari, altfel identitatea lor ar avea de suferit. Puterea valorilor acestora nu ar rezista dacă nu ar avea un suport. Dovada este că ele pot supraviețui în condițiile în care
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
times”. Lucrarea s-a bucurat de o atenție deosebită din partea tuturor participanților la conferință prin problemele puse în discuție: conceptul de creativitate operațională (operational creativity), gândire critică analitică, dimensiunea umanistă a educației liderului militar (încurajarea și promovarea înțelegerii, toleranța la ambiguitate, flexibilitatea, adaptarea rapidă și efectivă la situații neașteptate), reconceptualizarea conceptului de „cetățean în uniformă” în sensul înșelegerii acestuia ca „cetățean al lumii în uniformă”. Dintre lucrările prezentate în plen mai reținem lucrarea conf. univ. dr. Ioana Manolache „Unele repere ale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
zece publicații În domeniu), poate că insistențele sale ca metoda studiului de caz să fie aplicată În conformitate cu scopurile și metodele științei nu sunt surprinzătoare. Însă o instruire și o carieră de acest fel sunt de obicei dublate de intoleranță pentru ambiguități și medii din afara laboratorului. Îmi place să cred că această schimbare a fost facilitată de cercetările sale de laborator asupra acelui stimul care este cel mai greu de specificat, aspectul uman, și că această experiență a dus la conștientizarea rolului
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
referințelor axiologice ale fiecărui domeniu, a liniilor de demarcație dintre domenii, dintre discipline, dintre știință și metodele sale de cercetare. În paradigma de cunoaștere În care ne aflăm, conceptele operaționale de care dispunem nu ne permit o definire clară, fără ambiguități și fără interpretări arbitrare. Această afirmație ar putea să fie contrazisă de ideea că relativismul este tocmai spațiul privilegiat al lipsei de definiție. Însă, așa cum, În perceperea artei contemporane, calitatea de artist este dată de idiosincrasiile fiecărui critic de artă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
române În perioada de relativă libertate, dar precizează că Scrinul negru nu este altceva decît „un portret Înrămat În aur și pietre prețiose pe care G. Călinescu și-l face” (p. 16). Deși romanul este, prin esență, „un roman al ambiguității. Propaganda există de data aceasta, dar pare a fi introdusă În așa fel Încît, dacă ar fi scoasă cu foarfecele, romanul să reziste totuși În liniile lui mari” (p. 17). Față de alți scriitori precum Tudor Arghezi, Monica Lovinescu are o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
viitorilor istorici la un mediu social și profesional În accelerată schimbare” (p. 69) și „găsirea unui echilibru optim Între pregătirea de fond și cea aplicativă” (p. 71). Mai mult, „fundamentarea unui set de cunoștințe ferme, care nu se pretează la ambiguități” (p. 79) și „cultivarea laturilor tehnice ale demersului istoric” (p. 57) - „valorificarea posibilităților pe care le deschide evoluția tehnologiei informaționale moderne” (p. 62) - se regăsesc adesea În această medicație aplicată disciplinei istoriei. O idee inedită este „diviziunea sistematică a muncii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Rilke, recitativul devine psalmodic, de unde Cântec sau rugăciune, Cântecul de pe drum ori Cântecul întâiului domnitor, toate cu infiltrări elegiace. Noutatea e de a descoperi la pictorul suprafețelor clare un discret mister, ecouri ale spațiului în lumini vaporoase, difuze. Senzația de ambiguitate dintr-un Cântec de jale cheamă în memorie acel „parcă sunt și nu mai sunt” dintr-o confesiune argheziană. Întrebările metafizice și reculegerea merg împreună, într-o legănare muzicală. Este, oare, M. un poet al tragicului? Un devorat de spectrul
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
Fie că este vorba de o chestiune de vestimentație, de filosofie sau tehnologie, fie că este vorba de gusturi, orașul mare domină și colonizează provinciile: liniile de influență și comandă sunt Îndreptate exclusiv dinspre centru Înspre periferie. Nu există nici o ambiguitate În viziunea lui Le Corbusier asupra modului În care trebuie să funcționeze relațiile de autoritate: ierarhia prevalează Întotdeauna. Cu toate acestea, În vârful piramidei nu se află un autocrat capricios, ci mai degrabă un rege-filosof modern, care aplică adevărurile Înțelegerii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Names and Naming Practices”, Names 28, 1980, pp. 183-194. Procesul de adoptare a patronimelor permanente și transmisibile a ajuns destul de departe, dar nu până la capătul drumului. Cum poate un stat asocia un nume, oricât de unic și de lipsit de ambiguități, cu un individ? Ca și cărțile de identitate și numărul de securitate socială, numele au nevoie să fie susținute de cooperarea cetățenilor care le poartă și care le prezintă la cererea autorităților. În majoritatea sistemelor din statele moderne, această cooperare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
viguros). Limbajul este de fapt adevărata lume creată de scriitor, extraordinară prin vitalitate și prospețime, unică, probabil, în literatura română contemporană. Piesa de teatru în trei acte Ariel (1997) este o încercare ambițioasă de teatru în teatru, bazat pe principiul ambiguității, al lipsei de unitate și consistență a personajului, a timpului și a spațiului dramatic. La lectură, piesa pare totuși destul de firavă ca structură dramatică, lipsindu-i autentica forță beckettiană a absurdului, spre care doar aspiră. Trei cărți ale lui I.
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
e o poezie prea personală, în care ideea de comunicare nu mai funcționează ca principiu generator al textului. De multe ori „firul” dispare, iar sintagmele par a scăpa de sub controlul lucidității. În aceeași rostire semialeatorie, discontinuă, contorsionată, de o dificilă ambiguitate, I. emite, în Viața mai departe (1981), „precepte” ale unei filosofii tulburi, iscată în special de extrapolarea propriilor neliniști și trăiri în universul obiectiv și de receptarea ecourilor modificate de viziunea sa animistă. Tensiunea lirică pare a se naște între
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
narative căutate. Titlul este de fapt ironic, sugerând prin antifrază traseul cărții: demarajul epic al ficțiunii nu se produce, întârzierea fiind disimulată prin preparativele care „iau fața” cititorului. Aparținând unei promoții care a prizat asiduu convențiile documentului intimist, speculându-i ambiguitățile, I. a publicat un jurnal, Distribuția a fost următoarea (1995). Sub protecția etichetei genului, aici se prelungește și se amplifică operațiunea de eviscerare a ficționalului începută anterior. Din moment ce jurnalul face vizibilă, poate în chipul cel mai limpede, interfața dintre „literatură
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]