2,278 matches
-
scame sau cute nedorite. De data asta n-am să-i mai dau satisfacția de a-mi găsi nici cel mai mic defect. N-o să mai am nici o ațișoară rătăcită și nici o încrețitură suspectă pe care privirea ei de laser ambulant să se focalizeze. Tocmai mi-am dat OK-ul, când mami năvălește peste mine în dormitor. E îmbrăcată foarte elegant, cu un taior Windsmoor, și chipul îi radiază de nerăbdare. — Cum arăt? zice, chicotind nervos. Sunt destul de elegantă pentru Claridges
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că nimic nu vedea lumina tiparului fără aprobarea Partidului unic. În 1965, la Teatrul de Revistă din xe "București"București era pus În scenă un cuplet cu consonanțe antisemite. În cupletul „Calea Văcărești” este adus În prim-plan un negustor ambulant ce vorbește o limbă română cu un puternic accent evreiesc. Sala primea cu mult entuziasm respectivul cuplet. Mesajul antisemit era receptat din plin1. Astfel, apar În paralel, În reeditările operelor unor scriitori români, formule antisemite, ca „larva jidovească”, la xe
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
era minoritară. Menționăm localitățile după studiul din 1906. Pârcovic, districtul Vlosnița avea 12 case locuite de 70 suflete. Ocupația principală agricultura și executarea obiectelor din lemn necesare gospodăriei. Simic aparține districtului Vlasenița. Bărbații colindau orașele ca lăutari sau făceau comerț ambulant cu obiecte de uz casnic. Knezina cu 3 case locuite de caravlahi în care trăiau 22 suflete. Iodar așezat lângă pârâul Iadar la Sud de Subunița avea 7 case cu 52 locuitori ce se ocupau cu lemnăritul și negoțul. La
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
inferioare, paidonomos (paidonomo" = „legislatorul pentru copii”)20. 2.4. Polymatheia sofistătc "2.4. Polymatheia sofistă" Ținta ironiilor socratice din Dialogurile platonice, vestiții sofiști, erau în realitate mari educatori și teoreticieni ai curriculumului. Gorgias, Hippias, Protagoras au întemeiat o uimitoare școală ambulantă de retorică urmărind formarea sofistului cu competență universală; adică polymatheia (polumaqeia), învățarea în toate domeniile cunoașterii și specialitățile tehnice. Ei au găsit o tehnică ingenioasă de a-și face cunoscută învățătura: au adoptat epideixis (evpídeixi" = „demonstrație” publică) și au căutat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Carolina este și astăzi cel mai des folosită scriere tipografică. În scriptoriumul mănăstirii din Tours a conceput Alcuin și primele sale lucrări pedagogice (din opera sa uriașă), care au atras atenția împăratului și au determinat chemarea sa la școala palatină ambulantă. Acolo s-a impus repede devenind, după numai câteva luni, un fel de „director școlar regal” - ceea ce echivala cu funcția de ministru al Învățământului. A declanșat, imediat, reforme menite să transforme școala palatină în model de organizare școlară și un
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ar izbuti să scrie una dintre cele mai zguduitoare și mai sumbre cărți din câte s-au scris până acum.” La 15 martie Romain Rolland îi trimite prima epistolă, îndemnându-l să-și scrie opera. Ieșit din spital, devine fotograf ambulant pe Promenade des Anglais. La începutul anului 1922 se retrage la Hautil-sur-Triel, lângă Paris, și termină primul manuscris, însumând peste patru sute de pagini și cuprinzând Oncle Anghel, Sotir, Kir Nicolas și Mikhaïl, pe care i-l expediază lui Romain Rolland
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
Vaca și la integrarea lui în rândul indienilor, Todorov subliniează că transformările nu pot fi niciodată totale, ci doar punctuale și trebuind înțelese ca adaptări la un anumit context: "... există o justificare 'europeană' care îl atrage spre meseria de negustor ambulant și rugăciunile creștine nu dispar din practicile lui de vindecător. Nu-și uită propria identitate culturală nici măcar pentru o clipă și această certitudine îl susține în cele mai grele încercări (...). În ciuda puternicei sale integrări în societatea indiană, când întâlnește alți
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ureche exersată, spre a restabili, prin exagerarea metehnelor, ordinea firească a lucrurilor. Ca într-o dioramă tragicomică, ce se poate reface prin juxtapunerea fragmentelor, mișună „fruntașii” unui loc, „factorii ponderoși în conducerea destinelor noastre”, cum le zice Ierofteiu Buhă, „docinte ambulant emerit”. O mecanică, foarte bine deprinsă, a trâmbițării sentimentelor naționale, a bunelor intenții face ca interese mărunte să se poată insinua sub masca vreunui „scop idealist și consacrat”, cum ar fi, de pildă, lupta împotriva „ștagnațiunii culturale”. În atitudini alternează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
sută de ani înaintea mea”) vorbesc despre credința în solidaritatea de generație, dar și despre luciditatea evaluării propriei contribuții. SCRIERI: Achim „Filăru”. Despre lume și oameni, Brașov, 1913; Elocvința frackelui Ladislau. Cartea părintelui Reteveiu, Sibiu, 1923; Lămurirea ucenicilor. Raportul docintelui ambulant în penziunea Ierofteiu Cucu despre activitatea Comitetului teatral din Ardeal și în jur, Sighișoara, 1924; Eroii din „Hinterland”, Sighișoara, 1925; Gheorghe Cârțan, Sibiu, 1927; Tempi passati, București, 1931; Oameni de ispravă, Sibiu, 1939; George Dima, București, 1955; Tempi passati. Evocări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
tu pe Sfânta cu buzele alea spurcate de țigară”, spune mustrător una dintre ele. Bărbații nu răspund nimic, doar că încetează să mai glumească. Obsesia aceasta a spurcăciunii, a întinării sacrului am întâlnit-o mai târziu și la o vânzătoare ambulantă de batiste și lenjerie de corp. „Batistele se ating de raclă, apoi se poartă în poșetă, în buzunar”, îmi spune femeia. „Poți să te ungi cu ea pe unde te doare. Da’ să nu dați cu ea pe la nas, că
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pelerinii greci pe care i-a întâlnit ea de-a lungul timpului, „noi românii suntem mai așa, cum să spun, mai habotnici”. La fel ca și la Iași, de mana financiară a pelerinajului încearcă să profite o mulțime de comercianți ambulanți, printre care se remarcă femeile care vând ciorapi, șosete, veste de lână tricotate. Mă îndrept către stația de metrou Piața Unirii, aflată în imediata apropiere, obosit, puțin dezorientat de haosul urban din jur. Pe pereții chioșcurilor de ziare din zonă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mai mult îmi este îndesat în buzunar), un pliant al firmei Sallo din Giurgiu care fabrică, printre alte accesorii decorative, și „troițe pentru grădini”. Seamănă pe undeva cu mini- altarele de sacrificiu din culturile neolitice. Spre deosebire de Iași, la București, vânzătorii ambulanți propun pelerinilor și maieuri de corp („pentru atins de raclă”, după cum o spune nonșalant vânzătoarea romă) și nu doar batiste și eșarfe din bumbac. Pelerinii din capitală par a fi mult mai nerăbdători, mai grăbiți să-și atingă scopul ultim
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Nu am dus așteptarea până la capăt, l-am părăsit după aproximativ două ore și jumătate de așteptare. Mărturisesc că mi-a fost foarte greu să „spiritualizez” așteptarea. Zgomotul tramvaielor de pe Bulevardul Sf. Maria, traficul infernal, fluierele agenților de circulație, comerțul ambulant și cerșetorii, telefoanele mobile tot timpul în activitate - toate acestea fac din pelerinajul de la București unul foarte dificil. Evenimentul în sine este unul foarte „teatral” și ține de amplasarea raclei, rândul ce urcă maiestuos pe Deal, luminile, muzica religioasă din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de dat pă la raclă”, spune femeia rromă, cu o voce joasă, foarte atentă să nu fie remarcată de jandarmii aflați la doar 20-30 de metri mai sus. De altfel, e singura care se ocupă cu acest gen de comerț ambulant, asociat cu atracția formidabilă pe care oamenii o simt pentru sacru. Încerc să par neștiutor și o întreb pe vânzătoare: „Ce se face cu batistele, la ce sunt bune ?”. Femeia se oprește din vânzare, introduce teancul multicolor de batiste într-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
este că astfel de afirmații servesc ca mijloc de legitimare a „autorității pelerine” în ochii celorlalți. Dar trebuie să mai fie ceva la mijloc, sensul complet îmi scapă pentru moment. Tot acum devine perceptibilă febrilitatea cu care vânzătorii de obiecte ambulante (colportorii, după cum se autodenumesc) își amenajează locurile de vânzare. Parcă ar fi niște marinari de pe vechile caravele în drum spre Indiile Orientale, ridicând pânzele pentru a prinde briza de dimineață. Au tendința de a se așeza în arc de cerc
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sporește vizibil numărul monahilor și al preoților prezenți în zona Mitropoliei. Nu se găsesc în schimb prea mulți pelerini înscriși în rând, timpul de așteptare din acest moment nu cred că depășește trei ore și jumătate - patru ore. Doi vânzători ambulanți de busuioc, batiste, lumânări simt instinctiv această breșă, această ruptură bruscă în logica pelerinajului, constituită de momentul translației publice a relicvelor pe străzile orașului ; încearcă deci să profite pentru a se infiltra în interiorul rândului de așteptare, dar jandarmii reacționează destul de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
batiste distribuie și „instrucțiuni de utilizare” celor neștiutori. „Cumpărați batiste curate, le dați frumos pe la Sfânta și luați acasă, pentru cei care nu au mai fost pe aici sau nu au putut să vină anul acesta.” Pe lângă noi trec vânzători ambulanți de plăcinte și gogoși. Sunt îmbrăcați la rândul lor în stil american, au pe cap un fel de pălarii de bucătar caricaturale. Atârnată de o curea neagră, o ladă mare de plastic alb, pe care scrie cu litere mari „Aroma
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
camionului, cu tata, el mi-a pus scaunele sub braț.” Zâmbește nostalgic, mai trage din țigară, apoi face un semn cu palma întinsă, de la pământ în sus, să-mi arate cât era el de mare când a început comerțul acesta ambulant. „Aici la Iași a fost mereu mulțime mare de sectari. Se plimbă și ei așa, mai stau la rând, se mai bagă în lume, propagandă, mai împart fluturași din ăștia de hârtie, flaieri parcă le zice. Unii sectari au scos
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pla sat undeva în zona stâlpului 20, stâlpii sunt numerotați de jandarmi. Numerele trase la imprimantă și băgate sub folie de plastic sunt plasate undeva la o înălțime de trei metri, pentru a nu putea fi smulse prea ușor. Comerțul ambulant, practicat în exclusivitate de vânzători rromi, este mult mai intens decât cel de la Iași, se simte adierea balcanicei Piețe Obor. Supravegherea jandarmilor este mult mai severă, așa că strategiile de distragere a atenției sunt și ele mult mai abile, mai diversificate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
așa că strategiile de distragere a atenției sunt și ele mult mai abile, mai diversificate. Exemplu : o vânzătoare de acatiste și cărți miniaturale de rugăciuni intră în rând „deghizată” ca pelerin și abia după trecerea a cinci-zece minute dă startul comerțului ambulant. „Batiste, două la leu, batiste mămică, ia batistele, ia mai multe că mă grăbesc să ajung acasă”, spunea, exact ca cineva care vinde verdețuri în piață. Pelerinii gesticulează mult, vorbesc la telefonul mobil minute în șir și râd zgomotos. Se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dintre comercianți sunt conectați la rețeaua publică de curent, dar mulți dintre ei au generatoare de curent pe benzină, care bâzâie și scuipă fum tot timpul, pe punctul de a face aerul din jur irespirabil. Dorința de autonomie a comercianților ambulanți are un preț greu de suportat pentru cei din jur. 27 și 28 octombrie 2010 Tămâie și alte aromate. Vânzătoarele de veste tricotate din lână, cergă de Maramureș și gigantul Zara. La librăria Sophia. Un leu acatistul. Primesc sfaturi bune
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sunt îmbrăcați „de oraș”, au dispărut deci aproape cu desăvârșire pelerinii veniți din alte localități. Spre deosebire de ziua precedentă, nu se mai văd nici grupuri de tineri din cartier. Să fie oare din cauza frigului de afară ? - temperatura a scăzut mult. Comerțul ambulant cu batiste, semințe prăjite, covrigi, alune rămâne însă tenace. O interacțiune interesantă se produce atunci când un număr greu de definit de sindicaliști de la un miting din apropiere se apropie de rând, mai mult din curiozitate, dar niciunul nu se angajează
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pe care scria „Agricultura României, încotro ?”. Multe dintre vestele de ploaie, șepci, umbrele etc., inscripționate cu numele centrelor sindicale, au fost abandonate înainte de urcarea în autobuze. Obiectele au fost imediat preluate de către cerșetorii ce abundă în zonă și de vânzătorii ambulanți, ca o veritabilă pradă de război. Efect vizual special, un amestec de veste albastre, galben fosforescent, violet versus culorile neutre din garderoba pelerinilor, un metisaj urban neprevăzut. Peste circa trei ore, o prietenă preocupată și ea de soarta pelerinajelor mă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de miracol, de respect față de o persoană devenită legendă, un adevărat rezervor de emoție existențială, la urma urmei? Drumul de întoarcere. Pelerinajul de la Prislop nu este încă unul consolidat, se formează sub ochii noștri. Observ diverse altercații soft între vânzătorii ambulanți (pe unii dintre ei îi recunosc, i-am întâlnit la Iași, la București) și reprezentanții firmei de pază care are în grijă pelerinajul. De altfel, pe agenții de pază (niște bărbați trecuți de prima tinerețe, parcă stânjeniți de combinezoanele lor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pelerină, care acționează ca un personaj unic, colectiv. 7 decembrie 2010 Descrierea rândului și a stării sale de agregare. Cele două „demonizate” și reacția mulțimii. Convorbiri cu actorii pelerinajului. Cum arăta acest loc înainte de 1990. Jandarmul și jandarmerița. Cornel, vânzătorul ambulant de ziare. Despre buna utilizare a aparatului de fotografiat. Utilitatea acestui pelerinaj în înțelegerea globală a fenomenului. Ziua hramului. Nu este foarte frig, apare uneori pe cer un soare timid, care nu are însă suficientă putere pentru a încălzi pământul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]