1,886 matches
-
să știi că toate astea ți se datorează. Și făcu un gest cu mâna Înmănușată, Îmbrățișând mulțimea scânteietoare și gureșă de dedesubtul candelabrului din foaier, care mânca Înghețate, fuma țiarete și Își făcea vânt cu programele de sală. — Nu la fel de amețitoare ca o repetiție dimineața, Într-un teatru Întunecat și friguros din Sheffield sau Portsmouth, te asigur. Vorbise cu buzele apropiate de aparatul auditiv, căci zgomotul din spațiul strâmt era formidabil. Și chiar și așa, nu era sigur că ea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
capriciilor din viața intimă a femeilor, o comedie de moravuri din care se năștea pe neașteptate o tragedie sentimentală. Recunoscu de Îndată locul acțiunii ca fiind varianta vag ficționalizată a Villei Castellani din Bellosguardo, cu priveliștile ei minunate și balcoanele amețitoare, unde un grup de expatriați americani flirtau și tânjeau, fiecare În felul său. Dorothy, o tânără americancă atrăgătoare, cu aer de Daisy Miller, surprindea pe toată lumea căsătorindu-se cu Mackenzie, bogat dar Între două vârste. Când el murea brusc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vezi, răspunse Alexander pe un ton care nu suna deloc bine. O să ne bizuim pe ce spune publicul. Te țin la curent. Întorcându-se spre Kensington, regretă impulsul care Îl mânase la teatru. Se simțea supt din nou de vârtejul amețitor, epuizant, de emoții care părea să Învăluie orice proiect teatral, provocând o alternanță nesfârșită de speranță și deznădejde care ucidea sufletul. Ce repede abandonase hotărârile luate după-amiază! Se jură Încă o dată să lase În urmă eșecul, să Își reînnoiască legăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tabloul general, era că Alexander Îl trădase chemându-l să iasă la rampă, tot așa cum Iuda Îl trădase pe Iisus prin sărutul din Grădinile Ghetsimani. Imaginea actorului care Îi zâmbea făcându-i semn să iasă din Întunericul culiselor la lumina amețitoare a reflectoarelor Îi era la fel de vie ca și când s-ar fi Întâmplat ieri, doar că acum zâmbetul Îi părea vulpesc. Fusese pe deplin conștient că, În ciuda aplauzelor prietenești de pe locurile mai scumpe, spectacolul mersese prost În ultimele două acte și strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alarmante porni bicicleta și Începu să pedaleze hotărât. Era o după-amiază plăcută, Însorită, cu o briză ușoară dinspre sud, care, Întețită de mișcarea pe care o făcea tăind aerul, Îi flutura barba și Îi răcorea plăcut obrajii. Ca Întotdeauna, viteza amețitoare, prin comparație cu mersul pe jos, Îl Înviora. Ce invenție minunată! Atât de simplă, dar atât de ingenioasă. Cum de-i luase omenirii atât de mult să vadă că, doar cu un mic impuls inițial, ființa umană Își putea păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trebuie că au fost odată animale, altfel nu ne-ar fi clădit lumea ca țarcurile lor. Îngerul are nevoie de demon ca să poată rămîne sus. Altfel, de unde tupeul sfinților de a rămîne în istorie?” Secundele trec. Pasărea reptilă se rotește amețitor oprind timpul iar clipa încremenită nu mai are sens. Gîndul doare și prin timp, trupul din spital se încordează. Echipa de gardă e foarte mulțumită de revenirea tonusului său dureros. Ei văd în asta un semn de înviere. Nu asta
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o fereastră a UNIVERSULUI, din care IUBIREA e plânsă și noaptea din urmă mi-e veșnică și tristă Alinarea. Această tăcere ce-mi îmbracă HAINA DE VREMI, prin anii de patimi în seceta neștiutelor glasuri din PĂMÂNTUL TĂCERII DIN SERI. AMEȚITOAREA DRAMĂ A DELIRULUI Timpul îmi ucide visul rezemat de streașina cerului, în El, au locuit toate iubirile mele imposibile. Și a venit toamna găsindu-mă în răstignirea de nopți suferinde, cutremurată de amețitoarea dramă a delirului. În răcnetul taciturn de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
neștiutelor glasuri din PĂMÂNTUL TĂCERII DIN SERI. AMEȚITOAREA DRAMĂ A DELIRULUI Timpul îmi ucide visul rezemat de streașina cerului, în El, au locuit toate iubirile mele imposibile. Și a venit toamna găsindu-mă în răstignirea de nopți suferinde, cutremurată de amețitoarea dramă a delirului. În răcnetul taciturn de întrebări, am văzut pentru prima dată cum ABURII PĂMÂNTULUI CARNAL, se ridicau la stelele liniștii hapsâne. De o liniște ce în sângele ei zac troiene de mari confuzii și însetați de acele dureri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Kierkegaard. Citită-n adolescență, maladia ireversibilă m-a Învățat felul de-a fi al unui singur fenomen ce avea să mă urmărească fără pauză pînă-n urmă cu trei ani: extincția. Simplă, accidentală, fără sens, implacabilă. Acompaniată la flaut de pericolul amețitor de a te lua prin surprindere Înainte de-a apuca să faci ceva cît de cît inteligent, să lași o urmă. Frica, panica asta de a pieri ca un oftat și de-a ajunge un lucru tot mai nedeslușit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fiind ca proza să ajungă În final să semene cu un portativ, să fie citită și auzită ca o partitură. Textul În Întregime ar trebui să se transforme Într-o piesă muzicală. Să poată fi cîntat. Reporter MCM (o fată amețitor de cunoscătoare, critic muzical): „Linia melodică este chestia aia melodioasă. Nu?” Se mai scrie și În funcție de culoarea cerului, a mobilei, a iubitei, a sticlei de whisky, a atmosferei, pe urmă umbli pe claviatură și apare o structură, de preferat cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
remarcabil de religios. Antrenorul lui Ben, În schimb, e arab (Ian Holm). Personajele și medaliile sînt reale. Sfîrșit. Așa că Oscarul pentru scenariu e meritat doar În sensul reușitei la fugă a unui film cu un asemenea story pițigăiat. Un story amețitor de solid are Însă Pentru cîțiva dolari În plus (Italia/Germania/Spania/Monaco 1965). L-am revăzut Într-o noapte ca să-mi aduc aminte de copilăria chinuită, cu macaroane, și singurul lucru care m-a impresionat a fost scena unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
puritate cristalină, printre atacuri Jarrett alternînd cu armonii revărsate cu impetuoasă virtuozitate peste noi, ghemuiți În scaune, abia respirînd, cu ochii cît cepele, captivi În tornada melodică În care puteai Însă distinge net, decupată cu maximă precizie, fiecare optsprezecime, tornadă amețitoare ca iubirile lui Scott Fitzgerald, muzica strîngîndu-se uneori În covîrșitoarea tulburare cu care priveam osteogeneza imperfectă, boală extrem de rară, a unui uriaș muzician pitic polifonic, ce-i lăsa totuși posibilitatea să cînte așa cum cînta, cu capul dat pe spate, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Papas, În triplu rol. Ea jucînd roluri simultane grație unei urîțenii, i-aș zice, furibunde, cu păr pe buză și picioare. Și cum spuneam, pornește așadar Ulise pe mări, o călătorie legendar inițiatică, s-a vrut ea acum trei milenii, amețitoare devenind la Începutul secolului trecut În Dublin, geografică dovedindu-se acum, color, plină de aventuri, primejdii, valuri cît casa. Și-n timp ce aia-i coase puloverul, iaca Ciclopu’, care Înghite-un marinar. Precum Chronos. Dar nu asta-i important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de porțelanuri și inimi de aur (cele din urmă, donația unui cardiolog umor belgian). Parlamentul, Biserica Ioan Botezătorul, În stil baroc mixt, italian și flamand. Închisă. Ne-am mulțumit să contemplăm frontonul triplu, o fațadă unică În Belgia, de o amețitoare armonie. Străzi, magazine, becuri colorate pentru reveionul ce tocmai trecuse, tentațiile acelei rue de petits bouchers, decorată, strivită sub nenumărate tarabe cu fazani, iepuri, pești, raci, fructe de mare, restul Îmi era complet necunoscut, mirosul, rege, restaurant lîngă restaurant, japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fervoare patriotică În timpul războiului, o noapte cu o femeie mai În vîrstă, dispeceră la Divizia Centrală... Își amintea cu greu fețele lor. Se strădui să o vadă aievea pe Inez - o Inez fără vînătăi și fără halat de spital. GÎnduri amețitoare, căldură amețitoare... Era jegos pînă la Dumnezeu, era epuizat... Dar se simțea atît de bine. Au mai trecut cîteva ceasuri. Strigăte din depărtare. O mînă pe umăr. Ray Pinker, cu două cartușe de pușcă goale și o fotografie cu frontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În timpul războiului, o noapte cu o femeie mai În vîrstă, dispeceră la Divizia Centrală... Își amintea cu greu fețele lor. Se strădui să o vadă aievea pe Inez - o Inez fără vînătăi și fără halat de spital. GÎnduri amețitoare, căldură amețitoare... Era jegos pînă la Dumnezeu, era epuizat... Dar se simțea atît de bine. Au mai trecut cîteva ceasuri. Strigăte din depărtare. O mînă pe umăr. Ray Pinker, cu două cartușe de pușcă goale și o fotografie cu frontul de impact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prea mare, ochi prea scufundați în cap, dar era inteligentă și plină de vervă. O cunoscuse când era student, se plimbau nopți întregi pe sub arbori și streșini ce nu reușeau să-i ferească de ploi, în îmbrățișări adolescentine și săruturi amețitoare. Dar în prima vacanță mai lungă a pus capăt visului, scriindu-i că trebuie să se despartă, fără nici un motiv. A luat trenul până în orașul ei, Deva, să afle de ce, dar a fost zadarnic. L-a primit rece, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu făcuse la fel, frazele lui, ca la carte, nu erau exact o ridicare din umeri? Mă și înfurie cum de nu pricepi uneori! Ai mai vrea să continui cu relatarea asta goală și iarăși să mă înec în vorbe amețitoare care nu-mi lasă nici un gând, în afara sunetelor lor, sau să-ți mai amintesc cum și el, Radu Dascălu, s-a legat de Mihai Marinescu, nu se putea, desigur, să n-o facă, dar exact în stilul lui, lovind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În permanență gândea că plimbările și săruturile acestea după care tânjea și el și la care n-avea curajul să treacă întrucât nu era sigur cum și ce anume trebuie făcut în fiecare din acele clipe ce, cu siguranță, sunt amețitoare, pentru că, prin urmare, gândea că nu acestea sunt iubirea, ori sunt numai niște jocuri premergătoare, ori altceva ce el încă nu știe; avea o convingere pe care nu și-o putea explica, adâncă și obsesivă, că iubirea trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o să trăiești o veșnicie“, „Ce vrei să spui?“, se arătă nedumerit, „Exact ce-ai auzit, știu eu bine c-ai auzit: n-o să trăim o veșnicie“, lipindu-și fruntea și buzele de gâtul lui cald, învăluindu-l în acel parfum amețitor de viorele sau alte flori proaspete de primăvară, și el încercând să-i ridice capul încăpățânat lipit de umărul lui, „Și ce-am să fac cu examenele?“, zicându-i, „Cum o să le mai trec altfel, acum, la sfârșit? Ai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și reavăn. Arborii își legănau în vântul rece crengile bolnave de pui de frunze de un verde palid. Andrei simțea renașterea lumii în drumurile scurte prin orașul amețit de zgomote, ca un bolnav în convalescență, pregătindu-se să redevină colcăitor, amețitor, tumultuos, enervant, obsedant. Pe trotuare reapăreau desenele stângace ale șotroanelor. După prânz, copiii chiuiau. La colțuri de stradă, țigăncile vindeau flori proaspete, de câmp, nu de seră. Îi plăcea să le privească, de fiecare dată când se ducea în vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
administrație consideră că publicul nu este încă pregătit pentru acest concept și s-ar putea să aibă dreptate. Dar nu mai poate dura mult. Ne simțim plini de speranțe după rezultatul alegerilor. Prăbușirea prețurilor datorate lichidărilor continuă într-un ritm amețitor - Aerospace, Sealink, șantierele navale Vickers, British Gas anul trecut, British Airways în mai. Cu siguranță că se apropie și ziua pentru serviciul național de sănătate. Păcat că Lawrence n-a apucat să vadă ce se întâmplă. Dar în amintirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
viață la acea oră din noapte; doar câte o pisică țâșnea peste stradă când ne apropiam. Fără îndoială că era efectul alcoolului și al bucuriei provocate de acea seară reușită, după cum o vedeam eu, pentru că am simțit brusc o atmosferă amețitoare, impregnată de certitudinea unor vremuri similare, chiar mai bune, ce vor urma și mă cuprinse un optimism năvalnic care trebuia să capete glas, oricât de aluziv. — Sper să mai putem repeta figura cât de curând, am îngăimat. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în sine, dar oprimante și derutante. Apoi, treptat, în timp ce începeam să deslușesc unele curbe și linii de graniță, îl vedeam mai puțin ca o compoziție din petice și mai degrabă ca pe vâltoare și m-am simțit prins într-un amețitor vârtej de mișcare și energie. În sfârșit, au început să apară și unele forme și m-am lansat în explorarea posibilităților de a le da un nume: sfera care domina partea stângă a tabloului și ceea ce părea a fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să se domolească și ploaia răpăia acum mărunt pe geamuri. Înăuntru, nici un zgomot, în afară de scârțâitul - pentru care Michael își făcea reproșuri - al scării pe care urca, după ce termină inspecția finală a casei. Fie de oboseală fie de zăpăceala produsă de amețitoarele evenimente din ultimele ore, Michael se lăsă din nou învins de labirintul coridoarelor și când intră în ceea ce credea că este dormitorul lui, primul lucru pe care l-a văzut a fost o mobilă mare și nefamiliară: un dulap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]