2,089 matches
-
delirantă" drept "expresie a paranoiei identitare întreținute de un regim al cărui naționalism izolaționist nu era decât un mod de a-și conjura complexul de legitimitate" . ibid., p. 244. 894 Ibid., p. 247. Mitul escatologic al eliberării primește temeiuri patriotice, ancestrale, adaugă Cernat. Nevoia firească a tânărului de a crede în ceva mai presus de el, de a se devota unei cauze, este astfel satisfăcută, iar cântecul, metafora, afectivitatea și recuzita mitologică constituie "accesoriile menite să confere fundamentalismului patriotic hibridizat acea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
la marginea pădurii, se simțea în largul ei. Și la mătușa Domnica, mamă cu inimă bună, care a crescut-o până aproape de cinci ani, laolaltă, fără deosebire, cu verii ei, s-a simțit în largul ei, dar sufletul... îi era ancestral atras de pădure. Acum trăia fericită alături de Pârvu, paznic de nădejde și tovarăș de joacă, și cu bunicul ei, bătrânul Toma, tatăl lui Anton, care o îngrijea în lipsa lui, și care-i ticsea capul de povești și întâmplări din pădure
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ți sfâșiau sufletul. Iar se lăsă o tăcere grea, mai apăsătoare și mai înfricoșătoare... Stăteau neclintiți, ca ciopliți în piatră, fără să clipească măcar, nici când vântul le spulbera în ochi zăpada. Dar prădătorii nu se grăbeau... urlau, urlau chemări ancestrale, numai de ei știute. În viața fiarelor se cunosc strategii și tactici, pe care animalul le folosește cu inteligența aproape rațională în lupta pentru supraviețuire. De multe ori animalul în înfruntarea cu omul, iese învingător, și aceasta datorită vicleniei. Omul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
inteligent. ...De la o vreme, Suru, așa îi rămase numele, dispărea de acasă, la început câte o după-amiază, și-până la câte o zi... ori o zi și o noapte... Anuca îl căuta disperată... Pentru el, din adâncurile codrului răsuna o chemare ancestrală... o chemare pe care o auzea numai el, și, ori de câte ori auzea această chemare tainică, tulburătoare și irezistibilă, se simțea silit să părăsească bătătura ocinei pădurarului, și pe Anuca... și să se afunde în codru, departe, apoi, tot mai departe, fără
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
el se supunea acestor porunci transmise din timpuri străbune, așa cum i-a poruncit Dumnezeu. ...Și, deodată, Suru își aduse aminte de Anuca și de Toma, dar și de Pârvu, prietenii lui, dar mai ales de Anuca... și, cu toată chemarea ancestrală pe care o simțea, porni agale spre casă... Când ajunse în marginea lizierei se opri. Se așeză pe labele dinapoi, ridică botul spre cer și începu să urle. Era un urlet de jale, tânguitor, de dor. Fumul de pe hogeag se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de șevalet, m-am obișnuit prea mult cu peretele, Când l-ai cunoscut pe meșter? îl întreb eu din nou, vuietul cald al pădurii se-apropie și se-ndepărtează de noi ca o răsuflare de animal uriaș domolită de somnul ancestral al fiarei, Janos își aprinde cu gesturi încete o nouă țigară și pentru o clipă sunt și eu tentat să-i cer una, nu pentru că aș simți cu adevărat nevoia să fumez, ci numai de dragul voluptății cu care și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
va trebui să rămân în încăperea asta friguroasă, fiindcă nu poate scoate măștile de aici, când nu sunt folosite aici e locul lor, dacă le-ar duce în casă, Doamne ferește, cine știe ce s-ar întâmpla, zâmbesc în sinea mea de naivitatea ancestrală a bătrânului și-l asigur că nu mă deranjează frigul, mă voi îmbrăca bine, sticla din geamuri înghețată și nouă ne ies aburi când vorbim în încăperea cu măști moarte, Hai să bem dincolo un vin fiert, mă îmbie bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sub pământ vulcanul poate că mocnea încă, declanșând cutremure neașteptate și tulburând apele. — Însă nu se vede de unde vin apele acestea, explică Manlius, înăbușindu-și accentul grosolan din Velitra. Nu se vede de unde izvorăsc... Era, poate, respect, poate o spaimă ancestrală. Într-adevăr, în lac se vărsau doar firele subțiri ale unui izvor sacru, însă uneori apa inunda în mod misterios malurile, iar oamenii locului săpaseră în stâncă o galerie lungă, pentru a dirija fluxul spre mare. Pe coasta abruptă dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
E În regulă, Tamar, plângi, nu Încerca să te stăpânești, nu te sfii, lacrimile te vor ușura. Am să-ți fac un ceai. Nu-i nimic. Peste o sută de ani dragostea și suferința vor deveni preistorie. Ca și dușmăniile ancestrale, crinolinele sau corsetele cu balene. Bărbații și femeile se vor Împerechea schimbând mici impulsuri electrochimice. Nu va mai fi loc pentru nici un fel de erori. Vrei și biscuiți? După pregătirea ceaiului și după câteva momente de ezitare, Începu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ci explodă: Cine dracu’ are nevoie de asta? Am căpiat pur și simplu. Ne-am ieșit cu totul din minți. Ce ne trebuie să ne ciondănim cu polonezii cui aparține Auschwitzul? Începe să sune ca eterna noastră poveste despre „drepturile ancestrale“, „moștenirea ancestrală“ și „teritoriile eliberate nu vor fi niciodată retrocedate“. Acuși vor planta acolo, printre camerele de gazare, vreo colonie pentru tineret. Poziții stabilite pe teritoriu disputat. Colonii agricole militare ca pe vremuri. Ce, Auschwitzul e cumva o așezare evreiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Cine dracu’ are nevoie de asta? Am căpiat pur și simplu. Ne-am ieșit cu totul din minți. Ce ne trebuie să ne ciondănim cu polonezii cui aparține Auschwitzul? Începe să sune ca eterna noastră poveste despre „drepturile ancestrale“, „moștenirea ancestrală“ și „teritoriile eliberate nu vor fi niciodată retrocedate“. Acuși vor planta acolo, printre camerele de gazare, vreo colonie pentru tineret. Poziții stabilite pe teritoriu disputat. Colonii agricole militare ca pe vremuri. Ce, Auschwitzul e cumva o așezare evreiască? E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cuvântul, de o bucătărie care nu datorează nimic nici artelor plastice, nici scopului alimentar. Adio culorilor, blidelor, tuturor celor pe care prejudecata le-ar numi bucate bine prezentate; adio orchestrării cras pragmatice a proteinelor, vitaminelor și altor fecule. Vechile și ancestralele savori ale mânzatului, somonului, peștelui, porcului, cerbului, oii, pătrunjelului, tapiocăi și ale unei omelette surprise, exilate de crudul tiran Praetorius, se Întorc la cerurile gurilor uimite, În chip de - nici un fel de pact cu plastica! - masă mucilaginoasă cenușie, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
curajos. Zâmbi: — Mi-ai salvat viața, Norman... — N-am mai stat să mă gândesc, spuse Norman. Pur și simplu am făcut-o. Și Îi povesti cum, când o văzuse afară, cu norul Învolburat de sedimente apropiindu-se, simțise o groază ancestrală, ceva din memoria Îndepărtată. — Știi cum a fost? Mi-a reamintit de tornada din Vrăjitorul din Oz. Când eram copil, tornada aceea m-a speriat teribil. Nu mai voiam să se Întâmple din nou. Apoi Își zise: „Poate că astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
început de viață destul de bine organizată în traiul bun al unei ființe eterne. Și-n aceste ființe numai stăpânul meu soarele mai poate avea ultimul cuvânt. Dar El astăzi mi-a lipsit de la SEDUCȚIA ABSOLUTĂ A ACESTUI ÎNCEPUT DE DOR ANCESTRAL unde banalul din viață rămâne un INFERN GLACIAL, ce nu va mai veni la mine în suflet și nici în viețile mele de ANI, Eu știu că amiezile îmi dau puterea infinitului îmi dau viața liniștită a lumii eterne, unde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
simt cum sunt curentată într-un vânt jilav al prelungirii spre tine... Ce-ai vrea să fac, atunci când m-aș putea înfometa cu oasele timpului, totul rămâne în seninătatea supusă mereu plăcerii de-a iubi cu sfințenie în miezul lor ancestral ca apoi râsul să mă purifice în tandrețea unui adevăr ce-mi înlocuiește existența. Dacă nu disper înseamnă că nu exist în glumele cu mine însămi. Deodată îmi dau seama și-mi arunc privirile în trupul sidefat al întunericului unde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Am rămas o candelă arsă de sensuri. Am căutat în norii de trupuri Aroma de ceață aprinsă n mistere Și-n simfoniile albe de nuduri Universul rămas în frumoasele sfere. Am căutat omul de stele Și-n armonii de priviri ancestrale Această apropiere culeasă din ere E o îngemănare îngenunchiată-n pocale. SUFLET DE TIMP Iarna a venit ca o taină de soare Inima mea e un clopot de cer Ce-mi transformă despărțirea-n uitare Prin gândul de secol înserat de-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în brațe, trupul tău de zări Și cupa plină mi s-a spart de șoapte. M-a părăsit iubirea în aerul de dor Unde mi-e trupul un infern banal Am un surâs de zile visător, Prin sângele de genii ancestral. M-a părăsit iubirea când sărutam idei Venite dintre lumile de secoli Aveam în sânge, scrumul de puteri Și n tâmple-arome de istorii. M-a părăsit iubirea și lacrimi multe-aveam Icoana sfânt-a neamului de vieți, Se-amesteca prin somnul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dansa ca un vis. Ne urmărea întunericul plâns Din fulgerările caste. Cuvintele erau venite din vieți și încercau săruturi de vânt. Îngerul născut de profeți Ne veghea în cerul cel sfânt. Și până în zori, frumoșii nebuni Se plimbau în călătorii ancestrale Cu ploile dezbrăcate-n genuni Disperați de lacrimi amare. FLOAREA DE PĂMÂNT în amintirea colegelor: Geta Păscălin, Adriana Flondor, Valentina Roșca Și de-ar fii ca Dumnezeu să poată să șteargă lacrima uscată sub pământ Omenirea din dureri mai iartă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sângele tinerilor și vitejilor războinici“ - sau ceva în genul ăsta. Mi-a stat pe vârful limbii să-i spun mamei că niciodată în bucătăria asta nu fusese pregătită o cină adevărată sau, cel puțin, nu de când casa aia era căminul ancestral al familiei Walsh, iar mama se afla la cârma corabiei hranei, dar m-am oprit la timp. Nu e mare lucru, mamă, i-am spus. N-o să fac decât niște paste sau ceva de genul ăsta. —Paste, a oftat mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
străinătate, recunoștință, curcani, prime de Crăciun, ilustrate. Desigur, cu toții ne gîndim la bani, mai ales acum cînd vedem cît de ușor Îi fac unii, cum umblă prin toate părțile trăgîndu-și vilele după ei cu Peugeot-uri toute terrain, este o tortură ancestrală de necontestat, un dezastru, contează Însă și gradul de fierbere al acestui gînd. Mă refer la legea Boyle-Marriotte. Fără Îndoială că am suferit și eu aceeași aplatizare spirituală și, după ce pentru singura dată În viața mea m-am angajat Întinzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
păsări și pești, constă În „nenumărabilitatea“ lor, adică În capacitatea lor de reproducere - În care, pentru arbori, longevitatea joacă un rol major. Poate tocmai această natură pasivă, răbdătoare a sistemului lor de autoconservare i-a permis omului, În ciuda temerilor sale ancestrale cu privire la ceea ce ei ar putea ascunde, În termeni de alte creaturi sau de supranatural, să-i ierte În privința unui aspect, și anume să vadă În adâncurile lor tăcute și ceva protector, matern, chiar asemănător pântecelui femeiesc. De-a lungul istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
providențială se apropia prin ninsoare, sub forma unui taximetrist clandestin, care opri mașina chiar în dreptul necazului și disperării lui: Domnule, doriți un loc la un hotel, asta e sigur. Deci, stimate domnule, vă rog să veniți cu mine! Dintr-o ancestrală precauție de provincial și de bețiv, Vladimir încercă să rețină numărul mașinii și figura-i comună de șmenar de pe Dâmbovița. Însă taximetristul clandestin îl zori prin ninsoarea care nu mai contenea în noapte: Haideți, urcați, domnule Ferdinand! Pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gerului, orbit de o impresie confuză și de căldura imensă, a unui soare virtual, clocotind în simțurile celor ce mor înghețați, care-i umplură de plăcere inima copleșită de căință, convins fiind că ajunsese, undeva, în Cetatea Ierusalimului. Albert și ancestralul său amor "Il faut que le plus grand nombre possible de gens ait la posibilité de connaître les conquêtes de la science." Albert Einstein 12 Ghidul-șofer, un bărbat mijlociu, cu un nume greu de pronunțat și greu de ținut integral minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
deplasare, ciupi jucăuș pământul de dinaintea pașilor săi. Stopă, între îngrijorare și curiozitate, căutând printre desișuri pe incertul trimițător. Arcașul apăru de îndată. Purta pe creștet un fel de vârtelniță, fabricată din pene multicolore, iar ca învelitoare, un veșmânt de vânător ancestral, sub care se ghiceau linii vânoase, precum și dunga rezolută a unui pumnal de oricalc. Regressus in infinitum! murmură Profesorul. Iată-mă dinaintea unui aborigen din alte timpuri... Pe măsură ce se apropia de el, Profesorul observă că Vânătorul înainta fără a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fără protecție maximă. Profesorul ar fi vrut să-i răspundă: Mi-ar trebui, acum, o injecție antitetanică! Nu reuși, însă, să găsească pentru termenii medicali, necesari în împrejurările de față, un arhaism care să fi fost în acord cu spațiul ancestral unde părea că nimerise. Pe când Profesorul se căznea să tatoneze intențiile celuilalt, Vânătorul spintecă aerul înmiresmat al pădurii printr-un un șuier melodios. Apoi, strigă ceva neînțeles. Părea că el are un al doilea grai, pentru cei din tribul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]