2,199 matches
-
spusese mai înainte: "Iubitul meu, sîntem legați pe viață, orice ni s-ar întîmpla...". Coborârăm la masă și puturăm fi senini în mijlocul veseliei generale. Suzy chiar putu să surâdă de câteva ori, când înțelegea, vag, că s-a spus o anecdotă reușită. Fiindcă nici ea, nici eu nu înțelegeam nimic din ceea ce se spunea. Auzeam cuvintele, dar sensul aluneca pe lângă noi, deveneam, fără să ne dăm seama, intangibili. Gândul la fapta noastră începea să formeze în noi marea inerție a tuturor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
afla în proces de divorț cu bărbatul... Și cu lux de amănunte scena din teleferic și apoi criza ei după ce reveniseră la hotel, care nu s-a mai repetat, a avut chiar puterea să zâmbească la masă și să asculte anecdote. Au dormit bine și a doua zi au plecat. Ea era liniștită, au călătorit o vreme în tăcere, până ce la amândoi s-a cristalizat întrebarea: și acum ce era de făcut? "Nimic, a spus el. Nu ne-a văzut nimeni
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
minut, ar fi trimis imediat după el; însă acesta își făcu apariția la timp. Apropiindu-se ca să-i dea bună dimineața soției și să-i sărute mâna, remarcă de astă dată ceva foarte deosebit pe chipul ei. Și cu toate că o „anecdotă“ (cum se exprima el în mod obișnuit) îl făcuse să presimtă încă din ajun că așa se va întâmpla, încât, adormind, fusese destul de îngrijorat, totuși și acum simți un fel de frică. Fetele veniră și-l sărutară; și ele, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aproape de piață, la mezanin... Chiar dacă-i ziua ei, nu va avea mulți invitați și se vor împrăștia devreme... Se înserase de mult; prințul mai stătea încă pe scaun, ascultându-l și așteptându-l pe general, care începuse o mulțime de anecdote și nu isprăvise nici una. La sosirea prințului, comandase încă o sticlă de vin și o golise abia după o oră, apoi mai comandase încă una, bând-o și pe aceasta. Trebuie să presupunem că în timpul acesta generalul apucase să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să știu nici eu de ce o fac. Ce m-o fi lovit, nu știu. Numai că m-am întors cât am putut de repede la masă. Am stat și am așteptat destul de îngrijorat, am flecărit fără încetare, am tot spus anecdote și am râs; apoi m-am așezat chiar lângă doamne. Cam peste vreo jumătate de oră și-au dat seama de dispariția bancnotei și au început să le ia la rost pe servitoare. Bănuiala a căzut asupra uneia din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Afanasi Ivanovici, pentru că dumneavoastră amândoi trebuie să mă încurajați, încheie ea, izbucnind în râs. — O, dacă și dumneavoastră promiteți, exclamă generalul înflăcărat, sunt gata să vă povestesc toată viața mea; recunosc însă că, așteptându-mi rândul, mi-am și pregătit anecdota... — Și e de ajuns să te uiți la chipul Excelenței Sale ca să-ți dai seama cu ce mare satisfacție literară și-a prelucrat anecdota, îndrăzni să comenteze Ferdâșcenko, încă stânjenit. Apoi zâmbi răutăcios. Nastasia Filippovna îi aruncă generalului o privire fugară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gata să vă povestesc toată viața mea; recunosc însă că, așteptându-mi rândul, mi-am și pregătit anecdota... — Și e de ajuns să te uiți la chipul Excelenței Sale ca să-ți dai seama cu ce mare satisfacție literară și-a prelucrat anecdota, îndrăzni să comenteze Ferdâșcenko, încă stânjenit. Apoi zâmbi răutăcios. Nastasia Filippovna îi aruncă generalului o privire fugară, zâmbind și ea pentru sine. Însă se vedea că tristețea și irascibilitatea ei se amplificau din ce în ce mai mult. Afanasi Ivanovici se simți de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
două ori mai speriat decât până atunci, auzind că și ea promite să povestească. — Mi s-a întâmplat și mie, domnilor, ca oricui, să comit în viață fapte nu prea elegante, începu generalul, dar cel mai ciudat e că scurta anecdotă care urmează o consider ca fiind cea mai mizerabilă anecdotă din toată viața mea. De-atunci s-au scurs aproape treizeci și cinci de ani; însă niciodată, amintindu-mi întâmplarea, n-am putut să mă desprind de o, să zicem, impresie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ea promite să povestească. — Mi s-a întâmplat și mie, domnilor, ca oricui, să comit în viață fapte nu prea elegante, începu generalul, dar cel mai ciudat e că scurta anecdotă care urmează o consider ca fiind cea mai mizerabilă anecdotă din toată viața mea. De-atunci s-au scurs aproape treizeci și cinci de ani; însă niciodată, amintindu-mi întâmplarea, n-am putut să mă desprind de o, să zicem, impresie care-mi zgândărește inima. De altfel, tărășenia a fost nemaipomenit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ivanovici, acest petit jeu e teribil de plicticos și trebuie să-i punem capăt, spuse Nastasia Filippovna cu un ton neglijent. Vă povestesc și eu ce v-am promis, apoi haideți să jucăm cărți cu toții. — Dar să auzim mai întâi anecdota promisă! o susținu cu ardoare generalul. — Prințe, i se adresă brusc și pe neașteptate Nastasia Filippovna, aici sunt vechii mei prieteni, generalul și Afanasi Ivanovici, care tot vor să mă mărite. Ia spuneți-mi ce credeți: să mă mărit sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
depinde... Nu vă înțeleg, Afanasi Ivanovici; vorbiți într-adevăr confuz. În primul rând, ce înseamnă “în public“? Oare nu suntem într-un excelent cerc de buni prieteni? Și de ce „petit jeu“? Într-adevăr, am vrut și eu să-mi spun anecdota și iată că am spus-o; nu-i reușită? Și de ce susțineți că treaba „nu-i serioasă“? Ați auzit doar că i-am spus prințului: „Cum spuneți, așa va fi“; dacă ar fi spus „da“, mi-aș fi dat imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu abilitate Afanasi Ivanovici. — Pe deasupra, are și febră... Ceata lui Rogojin era aproape în aceeași alcătuire ca și dimineață; i se alăturaseră doar un bătrânel destrăbălat, care la timpul lui fusese redactorul unei gazete demascatoare, pentru cheflii, despre care circula anecdota că și-ar fi amanetat și băut dinții de aur, și un fost sublocotenent, evident adversar și concurent, prin meserie și menire, al domnului de dimineață cu pumnii; pe fostul sublocotenent nimeni din bandă nu-l cunoștea; îl adunaseră de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vă plângeți, dar ia priviți-l pe prinț! Îl urmăresc de mult... Curioasă, Nastasia Filippovna se răsuci spre prinț. — E adevărat? întrebă ea. — E adevărat, șopti prințul. — M-ați lua așa cum sunt, fără nimic! — V-aș lua, Nastasia Filippovna. — Altă anecdotă! bombăni generalul. Puteam să ne așteptăm la asta... Cu privirea tristă, severă și pătrunzătoare, prințul se uita în ochii Nastasiei Filippovna, care continua să-l examineze. S-a găsit unul! spuse ea deodată, adresându-i-se iarăși Dariei Alexeevna. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era așa. „Să mai ai încredere, după una ca asta, în acești oameni, mai arată-le încredere onestă!“ exclama el îndurerat, stând împreună cu noii lui prieteni cu o sticlă de vin dinainte, în casa lui Tarasov 37, și povestindu-le anecdote despre asediul Karsului și soldatul înviat din morți. De altminteri, o ducea excelent. Ptițân și Varia spuneau că acolo îi este locul; Ganea confirmă întru totul această opinie. Singură biata Nina Alexandrovna plângea amarnic pe tăcute (ceea ce chiar îi mira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fiecare an peste graniță, secolul stimulării industriei și al paraliziei mâinii de lucru! ș.a.m.d., ș.a.m.d., n-ai cum să le enumeri pe toate, domnilor, și de aceea să trecem direct la subiect. S-a întâmplat o anecdotă bizară cu una dintre progeniturile fostei noastre boierimi moșierești (de profundis!*), de altminteri una dintre progeniturile ai căror bunici și-au pierdut toți banii la ruletă, ai căror tați erau nevoiți să slujească în armată ca iuncheri și locotenenți, murind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
precum eroul povestirii noastre, sau cresc idioți, sau ajung autorii unor delicte de drept comun, pentru care, de altfel, cu scop de povățuire și îndreptare, sunt achitați de către jurați; sau, în sfârșit, termină prin faptul că scornesc una dintre acele anecdote care uluiesc publicul și fac de rușine timpul nostru, care, și fără asta, e destul de blamabil. Odrasla noastră, acum vreo jumătate de an, încălțat cu pantofi din cei care se poartă prin străinătate și tremurând într-o măntăluță necăptușită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fost restituiți imediat, cum s-ar zice - i-au fost aruncați în obraz. Deci ce mai rămâne de făcut pentru a pune capăt acestei tărășenii? Chestiunea nu e juridică, nu mai rămâne decât să dăm totul pe față! Relatăm publicului anecdota, garantându-i autenticitatea. Se zice că unul dintre celebrii noștri umoriști 47, aflând de această istorie, a trântit o epigramă extraordinară, demnă să-și găsească loc nu doar în foiletoanele provinciale, ci și în cele din capitală, care descriu moravurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poate, aș fi primul care aș căra vreascuri și apoi aș lua-o la sănătoasa. Dar iarăși nu de asta e vorba. Atunci despre ce-i vorba, la urma urmei? — Ni s-a urât de tine! — E vorba despre următoarea anecdotă din veacurile trecute, căci simt nevoia să spun o anecdotă din veacurile trecute. În zilele noastre, în patria noastră, pe care, sper, o iubiți la fel de mult ca și mine, domnilor, căci, în ce mă privește, sunt gata să-mi vărs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aș lua-o la sănătoasa. Dar iarăși nu de asta e vorba. Atunci despre ce-i vorba, la urma urmei? — Ni s-a urât de tine! — E vorba despre următoarea anecdotă din veacurile trecute, căci simt nevoia să spun o anecdotă din veacurile trecute. În zilele noastre, în patria noastră, pe care, sper, o iubiți la fel de mult ca și mine, domnilor, căci, în ce mă privește, sunt gata să-mi vărs chiar tot sângele din mine... — Mai departe! Sari peste asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adeseori și mă contrazic cu el, mereu pe marginea acestor idei, dar cel mai adesea etalează asemenea neghiobii, încât ți-e și lehamite să-l asculți. Nici un strop de adevăr! — Generale! Amintește-ți asediul Karsului, iar dumneavoastră, domnilor, aflați că anecdota mea e adevărul gol-goluț. Din partea mea fac observația că aproape orice realitate, deși are legile ei imuabile, mai întotdeauna e incredibilă și neverosimilă. Și chiar cu cât e mai reală, cu atât e și mai neverosimilă. — Cum să mănânce șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
podidit un val de tuse pe care de-abia mi l-am potolit. „Tu, zice, ești singurul prieten care mi-a mai rămas în nenorocirile mele!“ E un om sentimental! Ei bine, desigur, imediat mi-a relatat pe drum o anecdotă potrivită situației; cică, în tinerețe, ar fi fost și el bănuit de dispariția a cinci sute de mii de ruble, dar că a doua zi s-a aruncat în flăcările unei case care ardea, i-a scos din foc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
l-au ascultat. Generalul, deși îi plăceau temele serioase de discuție, găsea și el, împreună cu Lizaveta Prokofievna, că la mijloc era prea multă erudiție, așa că spre sfârșitul serii chiar deveniseră triști. De altfel, prințul ajunse până la urmă să spună niște anecdote foarte amuzante, de care el râdea primul, așa că ceilalți râdeau mai mult de râsul lui plin de bucurie decât de anecdote. Cât despre Aglaia, ea aproape că nu suflase o vorbă toată seara; în schimb, fusese foarte atentă, îl ascultase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prea multă erudiție, așa că spre sfârșitul serii chiar deveniseră triști. De altfel, prințul ajunse până la urmă să spună niște anecdote foarte amuzante, de care el râdea primul, așa că ceilalți râdeau mai mult de râsul lui plin de bucurie decât de anecdote. Cât despre Aglaia, ea aproape că nu suflase o vorbă toată seara; în schimb, fusese foarte atentă, îl ascultase pe Lev Nikolaevici și chiar mai degrabă îl privise decât îl ascultase. — Uite-așa se uita, nu-și mai lua ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dimpotrivă, va consitui continuarea directă și imediată a narațiunii. Peste două săptămâni, adică de-acum la începutul lui iulie, și în decursul acestor două săptămâni, istoria eroului nostru, și mai ales ultima ispravă a acestei istorii, se transformă într-o anecdotă ciudată, foarte amuzantă, aproape incredibilă și în același timp aproape reală, care se răspândi încetul cu începul pe toate străzile învecinate cu casele de vacanță ale lui Lebedev, Ptițân, Daria Alexeevna, Epancin, pe scurt, aproape prin tot orașul și împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cont de nimic, în pofida amenințărilor, în pofida indignării publice generale, are intenția să se cunune zilele acestea cu femeia aceea dezonorată, chiar aici, la Pavlovsk, pe față, în văzul lumii, cu fruntea sus și privindu-i drept în ochi pe toți. Anecdota începea să fie atât de înflorită cu scandaluri, într-atâta erau amestecate în ea numeroase persoane cunoscute și importante, într-atât i se conferiseră diferite nuanțe fantastice și enigmatice și, pe de altă parte, era prezentată în fapte atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]