2,499 matches
-
la 25 februarie 1925, iar la 1 noiembrie 1925 a avut loc înscăunarea lui Miron Cristea ca prim patriarh al României (1925-1939). Românii din Republica Moldova - care este o parte din Basarabia istorică - au fost supuși unei politici de rusificare, după anexarea, în 1812, acestei părți a Moldovei de către Imperiul Țarist. La 26 ianuarie 1918, arhiepiscopul Anastasie al Chișinăului a format o comisie pentru convocarea unui Sinod Local bisericesc al Republicii Moldovenești, spre realizarea unei vieți bisericești autonome, ca urmare a independenței
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
de 80% din populație. Catolicismul este răspândit mai ales în vest, existând și diferite culte protestante (datând în special din timpul ocupației Suediei protestante). Alte minorități practică iudaismul și alte religii. Mulți Belaruși au trecut la Biserica Ortodoxă Rusă după anexarea de către Rusia a zonelor belaruse din Uniunea Polono-Lituaniană. Ca urmare, Biserica Ortodoxă Rusă este principala organizație religioasă ca număr de aderenți. Minoritatea romano-catolică din Belarus, care constituie circa 15% din populație și este concentrată în vestul țării, în special în
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
răsăriteana a Șerbiei era masivul muntos Omolia (Homolije), neexistând astfel vecinătate cu Țara Românească. Milos Obrenovici, un erou național sârb, reia mișcarea de eliberare a poporului său, și obține în aprilie 1815 autonomia Șerbiei, în limitele Pasalâcului de Belgrad, reușind anexarea zonei locuite de românii apuseni dintre Morava de Est și Timoc, însă nu cucerește Timocul și Craina. La Pacea de la Adrianopole din 1829 și prin Hatișeriful de la 1830, Milos Obrenovici solicită anexarea județelor majoritar românești, Timoc și Craina. Printr-o
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
autonomia Șerbiei, în limitele Pasalâcului de Belgrad, reușind anexarea zonei locuite de românii apuseni dintre Morava de Est și Timoc, însă nu cucerește Timocul și Craina. La Pacea de la Adrianopole din 1829 și prin Hatișeriful de la 1830, Milos Obrenovici solicită anexarea județelor majoritar românești, Timoc și Craina. Printr-o intervenție militară trei ani mai tarziu, acestea sunt ocupate, iar granița cu Bulgaria este stabilită pe râul Timoc. În acest mod, se realizează pentru prima oara despărțirea românilor din Timocul sârbesc de
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Frasin, Milișăuți, Rădăuți, Siret, Solca, Suceava, Vatra Dornei și Vicovu de Sus din România, precum și Cernăuți, Cozmeni, Zastavna, Vășcăuți pe Ceremuș, Vijnița, Sadagura și Storojineț din Ucraina. Denumirea a intrat oficial în uz în 1774, odată cu anexarea teritoriului de către Imperiul Habsburgic. Numele provine din cuvântul slav pentru "fag" („buk”), astfel termenul „Bucovina” se poate traduce prin „Țara fagilor”. Termenul "bucovina", în sensul de "pădure de fagi", apare prima dată într-un document emis de domnul Moldovei, Roman
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
germană a fost condusă de Max Hoffmann, comandantul Frontului de Răsărit german, ("Oberkommando-Ostfront"). Delegația rusă a fost condusă de Lev Troțki. La scurtă vreme după începerea lor, negocierile au intrat în impas din cauza pretențiilor bolșevicilor de a obține "pace fără anexări și despăgubiri" — mai pe înțelesul tuturor, o înțelegere prin care succesorul Imperiului Rus nu plătea niciun ban și nu ceda nicio palmă de pământ, rămânând, practic, un imperiu. Agasat de neîncetatele cereri germane pentru cesiuni teritoriale, Lev Troțki, Comisarul Poporului
Tratatul de la Brest-Litovsk () [Corola-website/Science/298538_a_299867]
-
C.-14 d.C.), s-a aflat aici în timpul împaratului Tiberius (14-37 d.C.). În jurul anilor 33-34 d.C. a participat la construirea drumului roman de pe malul sudic al Dunării, apoi, sub împăratul Claudius (41-54 d.C.), la operațiunile militare care au dus la anexarea Traciei Imperiului Roman. În timpul împăratului Claudius, Legiunea a fost cantonată în castrul de la Oescus . A rămas în Europa până în anul 62 d.C., când împaratul Nero (54-68 d.C.) a strămutat-o în provincia Armenia din Orientul Apropiat. Staționată o anumită perioadă
Legiunea a V-a Macedonica () [Corola-website/Science/306993_a_308322]
-
Parlamentul) de la Kiev, capitala Ucrainei. Ca prefect a încercat să prevină distrugerea ordinii sociale și militare. În Rada Centrală a susținut necesitatea acordării de drepturi pentru populația românească și s-a opus cu tărie ministrului Vinicenko care pregătea invadarea și anexarea Basarabiei. După ocuparea Transnistriei de către „Armata Roșie" a fost declarat „persona non grata" și implicit condamnat la moarte. Ajutat de rude și prieteni a trecut, la 25 decembrie 1919, cu soția Agapia, Nistrul înghețat în Basarabia, dar fără cei doi
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
lui Sabin Manuilă se circumscriu spațiului românesc. Autorul nu preconizează alipirea de noi teritorii la teritoriul național, ci doar recuperarea teritoriilor și populației românești răpite prin ultimatumurile sovietice și prin arbitrajul de la Viena. De asemenea, nu are în vedere nici anexarea Transnistriei, unde exista de asemenea o populație românească, nici a Banatului sârbesc, așa cum au propus unii în epocă. Proiectul lui Sabin Manuilă nu este “rasist”, iar în formularea lui nu există nici un element genocidal, el neurmărind altceva decât de a
Sabin Manuilă () [Corola-website/Science/307198_a_308527]
-
în anul 1832." În anul 1470 cetatea a fost confiscată de regele Matia Corvin și dată voievodului Transilvaniei. În 1510 a revenit nobililor de Trascău (Thorotzkay), iar în 1514 a fost devastată de țăranii conduși de Gheorghe Doja. Opunându-se anexării Transilvaniei de către Casa de Austria (Habsburg) în cadrul revoltei Curuților, familia nobililor de Trascău (Thorotzkay) a fost eliminată de pe scena istoriei, odată cu cetatea lor, distrusă în anul 1703 de către trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege (Lobonți). Azi se mai păstrează
Cetatea Trascăului () [Corola-website/Science/307256_a_308585]
-
această provincie era desemnată printr-un scut pe care se aflau trei capete de negri legate cu o eșarfă. Se indica astfel faptul că teritoriul respectiv era stăpânit de către tătari. O nouă reprezentare pentru stema Basarabiei a fost stabilită după anexarea acesteia de către Imperiul Țarist, în 1812, urmând să reflecte noua situație politică a provinciei. stabilită prin 1815 - 1817 cuprindea un scut tăiat, aur în cartierul superior și albastru în cel inferior. În primul cartier se află stema imperiului: acvila bicefală
Stema Basarabiei () [Corola-website/Science/307274_a_308603]
-
cu stemele ținuturilor moldovenești. Lipseau cele din Bucovina (cedată în 1775) însă apăreau cele din Basarabia (pierdută abia în 1812). Specialiștii nu au reușit să identifice toate corespondențele pentru acestea din urmă. Sigiliul din 1817 al aceleiași autorități (deci după anexarea Basarabiei de către Rusia țaristă) prezenta următoarele steme ale ținuturilor: În Basarabia stăpânită de Imperiul Țarist au fost instituite noi steme, cuprinzând fie elemente specifice de faună sau floră (de exemplu un cap de cal pentru Bălți), fie cetăți înălțate de
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, orașul Vijnița a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, ca reședință a districtului Vijnița (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Vijnița în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului
Vijnița () [Corola-website/Science/308536_a_309865]
-
și el aceeași disputa asupra Satelor Hănești, cu episcopul Hușilor, Ierotei, conflict care reizbucnește în anul 1745, încheindu-se prin re-acceptarea reciprocă a arbitrajului din 1715. În jurul anului 1750, Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia să. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe langă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, "precum a
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
în vederea accederii la putere. În perioada dictaturii regale, PSD și-a continuat activitatea în ilegalitate, sub conducerea lui Constantin-Titel Petrescu. Deși se aflau în tratative cu comuniștii pentru organizarea luptei antifasciste, social-democrații români au întrerupt contactele cu comuniștii, care susținuseră anexarea Basarabiei și Bucovinei de Nord la URSS. După 23 august 1944, PSD a fost implicat în constituirea primelor cabinete provizorii, dar la instalarea guvernului Petru Groza, în martie 1945, Constantin Titel Petrescu și alți lideri regionali ai PSD au refuzat
Partidul Social Democrat Român (istoric) () [Corola-website/Science/308753_a_310082]
-
Basarabia . În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Începând din anul 1991, satul Șișcăuții Noi face parte din raionul Secureni al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, din cei 1.292 locuitori ai satului, 1
Șișcăuții Noi, Secureni () [Corola-website/Science/308049_a_309378]
-
parohiale: Sf. Treime, Sf. Cruce și Sf. Simeon și o mănăstire (Zamca), unde își avea reședința episcopul armean. Fiecare preot paroh era întreținut de 150 de familii. Mănăstirea Zamca a rămas timp de peste 130 de ani sub stăpânire străină. După anexarea nordului Moldovei de către austrieci (1775), guvernul imperial austriac a folosit biserica „Sf. Auxentie” ca depozit de muniție. Abia în anul 1827, Mănăstirea Zamca a fost recâștigată de armeni prin procese. În secolul al XIX-lea, în biserica fostei mănăstiri se
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
a fost și domnitorul Vasile Lupu, care a reînnoit prestolul, pavimentul și iconostasul bisericii voievodale. La sfârșitul secolului al XVII-lea, mănăstirea Căpriana cunoaște o perioadă de declin. În 1698, mănăstirea a fost închinată mănăstirii Zografu de pe Muntele Atos. După anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus (1812), mănăstirea Căpriana a trecut în 1813 în subordinea Casei Bisericii din Chișinău a nou formatei Arhiepiscopii a Basarabiei, în fruntea căreia s-a aflat mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni (1746 - 1821). Acesta a întreprins importante lucrări de
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
precum și pentru perfecta cunoaștere a limbii latine. În cadrul conciliului a apărat autonomia, ritul și limba liturgică română. A obținut dezmembrarea parohiilor române unite de la Sighetu Marmației și Slatina de la episcopia ruteană greco-catolică a Muncaciului (în ucraineană Мукачeве, pronunțat [mukaceve]), și anexarea lor la episcopia română unită a Gherlei. În conciliu a luptat mult pentru autonomia Bisericii Române Unite și guvernarea ei în baza legislației canonice. A fost sprijinit în acest scop de Iosif Pop Silaghi, episcop greco-catolic de Oradea, care a
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
Basarabia . În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Începând din anul 1991, satul Gvăzdăuți face parte din raionul Secureni al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni
Gvăzdăuți, Secureni () [Corola-website/Science/308228_a_309557]
-
ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care l-a avut în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Berhomet pe Siret a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Vijnița (în ). Berhomet a aparținut fideicomisului (1888) familiei Wassilko de Serecki. Castelul lor a fost distrus
Berhomet pe Siret () [Corola-website/Science/308233_a_309562]
-
Basarabia . În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1944, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din Mendicăuți (în ) în cea de Alexeevca (în ). Începând din anul 1991, satul Mendicăuți face parte din raionul Secureni
Mendicăuți, Secureni () [Corola-website/Science/308230_a_309559]
-
Virginia a creat comitatul Illinois, cunoscut și că "Illinois Country", o zonă care avea limite foarte largi, cuprinzând toată suprafața la est de Mississippi River, la nord de Ohio River, respectiv la vest de Appalachian Mountains. Oricum, în ciuda acestei rapide "anexări pe hârtie", pentru tot felul de motive reale și pragmatice, guvernul comitatului nu a exercitat niciodată controlul său administrativ decât asupra unei suprafețe foarte restrânse care se limită la o zonă conținând câteva vechi așezăminte ale francezilor aflate de-a
Michigan (teritoriu SUA) () [Corola-website/Science/307498_a_308827]
-
ținută secretă, iar administrarea teritoriului a continuat să fie asigurată de spanioli până la data finală a transferului, 30 noiembrie 1803, cu doar trei săptămâni înainte de achiziționarea întregii suprafețe a coloniei Louisiana de către Statele Unite. Principala temere a americanilor era că, odată cu anexarea franceză a coloniei, vor pierde drepturile de a utiliza portul New Orleans, dar în perspectivă se contura o altă problemă majoră, și anume aceea de a ajunge să depindă de Franța, de Spania sau de amândouă. În ciuda obiecțiilor de toate
Achiziția Louisianei () [Corola-website/Science/307587_a_308916]
-
astăzi în Ucraina), primind la naștere numele de Sofia Fusa. A fost unul din cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe și Veronica Fusa. Copilăria i-a fost întunecată de greutăți, tatăl său fiind luat prizonier de sovietici, după anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică. Împreună cu mama sa, Sofia s-a refugiat în comuna Vicovu de Jos, unde și-a petrecut copilăria. „Părinții mei au fost înstăriți acolo, la Cernăuți, au avut prăvălie, case, vite, cai, dar aici nu
Sofia Vicoveanca () [Corola-website/Science/306505_a_307834]