KorAP: Find »[drukola/base=angoasă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...118 >

2,942 matches

Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794

2); lup(2); moarte(2); neîncredere(2); neliniște(2); sesiune(2); stres(2); suflet(2); teama (2); țipăt(2); țipete(2); urît(3); urs(2); vis(2); zmeu(2); a se speria; a speria; accident; agitație; alb; alergat; alternativ; amar; angoasă; anxietate; arici; ascundere; atac de cord; atenție; bal; bătaie; bau; cal; curaj; curiozitate; de examene; de moarte; de rău; de viață; de vînător; demoni; deștept; drac; Dumnezeu; durată; examen; fantastic; femeie urîtă; film; film de groază; fior; fiori; furie; gîndaci

[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
2); oboseală (2); om (2); pe (2); plecare (2); prieten (2); prieteni (2); prostie (2); sesiune (2); suflet (2); supărat (2); temporară (2); urît (2); veșnică (2); pe viață (2); actual; Adi de la Vîlcea; Alex; alinare; amarnică; amăgire; amărît; amestec; angoasă; apărare; apăsare; apăsătoare; așteptare; azi; bani; bolnav; bosumflat; botos; calm; cazino; de ce?; certare; certat; certuri; chin; ciocolată; cîine; cînd; conflict; creativitate; cursuri; cuvînt; depărtare; deplină; depresii; deranj; prea des; desfătare; dezamăgit; deznădejde; dispoziție rea; rea dispoziție; dor; dușman; durată; de

[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
2); încercare (2); moarte (2); necaz (2); necunoscut (2); neliniște (2); noapte (2); nou (2); panică (2); pedeapsă (2); plăcere (2); plîns (2); sentiment (2); speriat (2); stres (2); supărare (2); ură (2); viteaz (2); accident; alee noaptea; alergat; anevoios; angoasă; animal; animale; apă; de apă; de arici; ascuns; atenție; aur; bacalaureat; bătrînețe; bleah!; bucă; bucurie; caiet; casă bîntuită; căprioară; ceas; de cineva; de cîine; claustrofobie; constrîngere; coșmar; creier; cristal; cuțit; degete; dezgust; deznădejde; disperare; dispreț; dulce; de Dumnezeu; dușmănie; emoții

[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861

au mers prea departe. Avem de-a face cu ceea ce se numește "ciclul balanței de plăți", adică o suprainvestire finanțată prin îndatorarea masivă, finalizată prin randamente negative ale investițiilor, aglomerație la vînzarea de active, fali mente, fuga capitalurilor, devalorizări, panică, angoasă, sărăcie... După "opt secole de sminteală financiară" (Reinhart and Rogoff, This Time is Different), ar trebui ca economiștii să aibă totuși niște soluții, deși astăzi dimensiunile și complexitatea sunt desigur mult mai mari, atît cele ale investițiilor, cît și cele

[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
Mann și pe comentatorul său Paul Cantor (descoperit de colega Mihaela Ifrim), dacă hiperinflația produce o așa-zisă hiperrealitate, atunci hipoinflația actuală produce o "hiporealitate", în care ne bîntuie același nihilism, trăim sub posibilități, ca o colectivă moluscă, într-o angoasă existențială și ne risipim sau dăm înapoi ca racul și ne ascundem ca struțul. Dacă hiperinflația din Germania Republicii de la Weimar a condus la aberanta idee a supraomului (de inspirație nietzscheană), acum ar trebui să lansăm conceptul de suboameni? Tot

[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
un loc periculos. S-ar putea ca secolul ce urmează după 2030 să fie unul chinez. Dar nu cred într-un conflict global cu acest scop. Pentru chinezi, nu există un început al lumii, un Demiurg. Au fost scutiți de angoase cum sunt "păcatul originar", sau " alungarea din Paradis". Ordinea se creează și se menține de la sine. Există un centru, dar matricea vieții este vidul, vidul plin, plin de potențialități, rădăcină a vieții. Omul este, cum îl arată și ideograma, un

[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
Mondiale (CCCDSEM) vorbesc eufemistic, ca despre o fatalitate, de "ciclul balanței de plăți", adică o suprainvestire finanțată prin îndatorare masivă, finalizată prin randamente negative ale investițiilor, aglomerație la vînzarea de active, shadow banking, falimente, fuga capitalurilor, paradise fiscale, devalorizări, panică, angoasă etc. Nu este nici o fatalitate, noi am făcut toate astea și tot noi le trăim. Trăim o criză profundă, o criză a omului și a spiritului comunitar, concomitentă cu cuceriri tehnologice formidabile, dar care sunt folosite mai mult în sens

[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634

instinctele sau primitivismul, asocialul și abisalitatea, "domenii" pe care Kierkegaard și Nietzsche le vor resemantiza energetic și dionisiac, ele intrând ulterior, prin antifrază, în recuzita modernismului negativ al secolului al XX-lea, pentru a se exprima prin "țipătul" lui Munch, angoasa lui Kafka, teama de a fi "aruncat în lume" a existențialiștilor sau absurdul lui Camus. Dincolo de aceste expresii să spunem, esențializante ale primitivismului angoasant, originar, Occidentul a mai trăit una, care i-a traversat evoluția de la un capăt la celălalt

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
și odată cu ea o bună parte a culturii europene, pentru care frica reprezintă, mai presus de toate, un reflex al comportamentului politic. Domnitorii de neam ai Țărilor Române sau fanarioții n-au scăpat, nici ei, de această spaimă sangvinară, asimilabilă angoasei conspiraționale; mai târziu, cultura europeană a secolului al XIX-lea va acredita prin excelență un cod al conspirațiilor și al cabalelor oculte foarte bine analizat la noi de către Constantina Raveca Buleu -, frica de evrei sau de masonerie intrând și ele

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614

aceleiași tendințe analitice care a caracterizat Secolul Luminilor. Totuși zeii se discută ...Cunoaștere, mijloc de salvare, putere, abandon, liberare internă, pâine a aleșilor, hrana blestemata, invitație la drum, întoarcere la glia natală, inspirație, respirație, rugăciune în vânt, dialog cu absența, angoasa, disperare, letanie, epifanie, vraja, sublimare, experiența, sentiment, emoție, intuiție... Poezia este, poate, fiecare dintre aceste lucruri și chiar multe altele. Scriitorul mexican Octavio Paz umple o pagină întreaga cu asemenea posibile "definiții" ale ei62. Adevărul este că nimeni n-a

by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177

care eul e gata să se deschidă cedează în fața tensiunii vizionare, a reveriei și visului. Mai ușor de identificat acum în datele lui concrete, „pulsul epocii” va căpăta atunci înfățișări mai degrabă fantasmatice, regăsindu-se deopotrivă în fervorile „iluminatului” și angoasele făpturii hăituite. Însă la 75 H.P., Punct și Integral, Voronca privește spectacolul timpului său doar cu ochii uimiți și încântați ai descoperitorului de aspecte inedite și strălucitoare ale universului. Adeziunea lui e fără fisură, entuziasmul - întreg; și, ca să se rostească

[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
revistele 75 H.P., Punct și Integral - în linia detașării „obiective” promovate de orientările constructiviste) către o asumare tot mai evidentă a propozițiilor programatice, transformate într-un discurs confesiv oscilând între fervoarea și entuziasmul adeziunii la idealul novator avangardist și neliniștea, angoasa, nesiguranța unui spirit pentru care totul devine de o realitate dureroasă. „Certitudinea universale incertitudini” - despre care vorbea undeva - colorează în profunzime textele-manifest, conferindu-le o inconfundabilă notă de dramatism al implicării, de interogație neliniștită, traducând un sentiment al fragilității și

[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
orașului: logaritm stelar, vals Pe fire electrice, soneria Europei țipând fals, Luntre și pasăre de azur, viziune descuiată. (Cloroform) Ecouri ale mai vechiului bacovianism se prelungesc pe alocuri și în noile versuri, într-o viziune acuzat expresionistă a peisajului, înscriind angoase apocaliptice, ca în această strofă din Sfârșit: Spectacol de mahala. Zarea se frânge, Toamna a dansat, a dansat. Ceasul e deplin, Și glasul pământului a răspuns cu pâine și vin. Dinspre abator, noaptea se apropie cu sânge. Nu e, de

[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
din „decadentismul” unui Laforgue și de la urmașii săi francezi de la începutul secolului ori, în spațiul românesc, de la poeți ca Tristan Tzara, Ion Vinea și Adrian Maniu, - cu masca ambiguă de comediant tragic, ce introduce în spectacolul feeric o undă de angoasă, ca în Almanah („Proprietarul circului salt mortal ca o reverență / Câte frânghii și în sângerări orchestra”) sau în Sfârșit, cu acest final amintind de Lamento-ul lui Ion Vinea: „Nu auzi? Râd pentru reprezentația de sfârșit”. „Almanahul” liric propus de

[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
mască a clovnului râzând „pentru reprezentația de sfârșit”, astfel de versuri relevă cealaltă latură a lirismului lui Ilarie Voronca, în linia unei ambiguități moderne a atitudinii, asociind jubilația în fața spectacolului mundan înnoit, cu un sentiment de distanțare, de solitudine și angoasă. Asemenea aspecte nu trebuie neglijate, oricât de interesați am fi de inovațiile formale, de inițiativele textualizante atât de indiferente în aparență față de înscrierea în discurs a unui „sens”. Acesta se mai exprimă în Invitație la bal și la modul mai

[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
descoperirile unor noi „miracole” zilnice, la îndemâna omului acestui veac. Ulise trasează astfel de la început mai multe filoane ale viziunii, ce se întretaie și suprapun, își fac ecou, într-o alcătuire rapsodică: spectacolul orașului modern generează în egală măsură entuziasmul și angoasa, confesiunea solitarului frustrat și reveria eliberatoare a unor evaziuni dincolo de „mucegaiul birourilor”. Ca spectator-reporter al tumultului vieții pariziene, Voronca prelungește în Ulise viziunea din poemele „integraliste” într-o sintaxă, totuși, mai destinsă. „Veacul asigurărilor și al reclamei luminoase” e surprins

[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
discursul erotic din Colomba își împrumuta reperele în mod ca și exclusiv din același cadru, iar în Ulise și Brățara nopților deschiderile spre asemenea orizonturi echilibrau, oarecum, febra “împărăției afișelor luminoase”. Plante și animale șterge însă cu totul urmele vechilor angoase, pentru a se exprima ca elogiu al cosmosului primar. Sub un motto, între altele, din San Francesco d’Assisi, se anunță o lirică a fraternității cu făpturile elementare, iar câteva propoziții din Odobescu promit instalarea într-un peisaj plin de

[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
Lângă vulturii voștri pe care i-ați dresat să sfâșie plămânii / Oricărui aducător de flăcări”, „Călăi sau frați, iată-mă pășesc printre voi, / Și nu știu ce-mi înfigeți în omoplat: un pumnal sau o aripă”), poetul își mărturisește deopotrivă angoasele și speranțele, în versuri adesea patetice, în care colocvialitatea whitmaniană concurează masiv imagismul luxuriant al poemelor de până acum, expresia se simplifică, devine mai directă, ajungând frecvent până la transparența programatică. Iar la această limită extremă lirismul e prejudiciat de constrângerea

[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
acest regim vizionar, de la „frontierele somnului”. Sentimentul înstrăinării rămâne doar o amintire dureroasă („Am fost pretutindeni omul Străin, / Care ascultă, fără să ia parte, tocmelile, căderile la învoială”), fiind larg compensat acum de starea de beatitudine a omului eliberat de angoase, ajuns la mult râvnita „revelație”, într-un tărâm transcendent, de unde orice senzație de constrângere e absentă, iar cosmosul întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc departe ca niște resturi ale

[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
ce nu eludează referința „realistă”, oricâte straturi ale fanteziei ar acoperi-o. Abia în Patmos ajunge de fapt în pragul vizionarismului oniric, ce substituie în mare măsură freneziei de „operator al limbajului” ambiguitatea specifică a unor stări de spirit aliind angoasa, stranietatea programaticului „depaysement”, cu reveria totalizantă. La întrebările puse de G. Călinescu cu privire la apartenența poetului la una sau alta dintre orientările avangardei, se poate așadar răspunde că fiecăreia dintre acestea scrisul său îi este dator prin câteva note caracteristice, topite

[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376

grup), această tehnică are la bază același principiu al acțiunii terapeutice prin jocul de roluri, enunțat de J. Moreno. Adică, arta punerii În scenă este utilizată cu scopul de a da posibilitate subiecților (individ sau grup) să se elibereze de angoasele lor (sau alte tulburări de ordin psihic) și de a reintra În posesia propriei personalități. Astfel, după necesități, echipa de profesori/educatori stabilește acea temă conflictuală care oglindește la un moment dat problemele și frământările vieții curente ale unor copii

[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328

există un sac de griji. Se referă la simplele evenimente care dau continuitate și context vieții și asigură înțelesul ei esențial. Pe măsură ce povestea se desfășoară apare o perspectivă diferită în timp ce pacientul merge mai departe, adesea în asociere cu durerea și angoasa, fricile sale, furia, vina, tristețea, suferința, remușcările și singurătatea, precum și visele și speranțele sale. În plus față de golirea de presupuneri, prejudecăți și înclinații prin aruncarea lor la coș, terapeutul are de asemenea nevoie să arunce resturile din propria sa viață

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391

disciplinelor social-umaniste nu este obligatoriu să se manifeste transferul acestei achiziții. Dar un lucru este cert, În cazul unei prea sărace alimentări culturale, acest nivel nu poate fi atins. De la 12 la 14 ani, perioada de puseu de creștere cu angoasele și opozitionalitatea sa eclipsează pentru moment produsele inteligenței (criza de școlaritate și de disciplinăă. Cu toate acestea, În această perioadă, tinerii sunt preocupați de modul În care se poate ajunge la predicții și cum se pot conoaște regulile ce ordonează

Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
referințele lor culturale, dar și de normele interne de funcționare a instituției școlare. Violența perturbă grav mediul școlar. Ea conduce la o deteriorare a climatului În școală, afectează raporturile elev-elev și elev-profesor și generează sentimente de insecuritate, de teamă, de angoasă, care influențează negativ dezvoltarea normală a elevului. A lua În serios problema violenței În mediul școlar Înseamnă a demara cercetări riguroase, a merge pe teren cu instrumente metodologice precise, care să permită măsurarea fenomenului. Și, nu În ultimul rând, e

Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
comportamente violente. Autorul menționat plasează originea sindromului de eșec școlar În situația de Învațare. Elevul aflat În situația de eșec și care este pus de nenumarare ori În fața unor sarcini de Învățare pe care nu le poate rezolva, trăiește o angoasă profundă. Elevul suferă pentru că și-a decepționat părinții și profesorii, pentru că este disprețuit de colegi, Își pierde stima de sine, Încrederea În capacitatea de a reuși. Acesta este momentul În care pot să apară conduitele violente ce se traduc prin

Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]