2,924 matches
-
să acționeze, să se comporte, cel puțin temporar, ca și cum tatăl și mama ar avea același atribut. Întâlnim aici un fel de sciziune a eului ca sistem organizat, care nu antrenează pentru moment nici o daună și procedează la o colmatare a angoasei. În psihanaliză, suspendarea refulării este cea care permite conștientizarea realității și reconstrucția amintirii. Este necesară o răsturnare a succesiunii temporale a evenimentului: mai întâi, descoperirea absenței penisului la mamă, asociată cu spaima de castrare, apoi redobândirea încrederii la vederea penisului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și refuz. Ne gândim, de pildă, la pacienții victime ale unor maladii somatice grave (Revidi, 1994) pentru care refuzul realității reprezintă un mecanism operant în fața factorilor de agresiune reprezentați de boală sau de posibila lor moarte. De asemenea, distanțarea față de angoasa de moarte poate produce efecte de remisie sau chiar de vindecare, mai ales în anumite forme de cancer. Tot astfel, refuzul specific subiecților cu cardiopatii, asociind trăirea unui sentiment de putere absolută și de controlare a realității, s-ar afla
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Regresie" Definițietc "Definiție" Regresia constituie o revenire - mai mult sau mai puțin organizată și tranzitorie - la moduri de expresie anterioare ale gândirii, la conduitele sau relațiile obiectuale, în fața unui pericol intern sau extern susceptibil de a provoca un exces de angoasă sau de frustrare. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Regresia este o metaforă. Ea provoacă de la bun început o mișcare defensivă, de repliere, de întoarcere înapoi, în opoziție cu mersul înainte, care implică termenul de progresie. Este bine cunoscută imaginea utilizată de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de trei ani îi avea pe ambii părinți alături: ei nu divorțaseră încă. Regresia rezidă aici într-o călătorie spre înapoi, atât în timp (prima copilărie), cât și în spațiu (visul), declanșată de confruntarea subiectului cu o situație încărcată de angoasă. Avem de-a face mai întâi cu visul însuși, produs al unei regresii de la gânduri la imagini, și în al doilea rând, cu funcția defensivă pe care o îndeplinește realizarea unei dorințe ce infirmă realitatea parentală: copilul își exprimă fără
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ale Annei Freud (1936/1993). De fapt, de ce nu s-ar putea stipula că mișcarea retrogradă de regresie-fixație este activă, într-un mod mai mult sau mai puțin sistematic, în orice conduită defensivă care, căutând să stopeze un exces de angoasă, este gata să se folosească de orice mijloc? Astfel, conduita regresivă a colecționarului nostru de mașinuțe se poate îmbina cu deplasarea. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Regresia se poate dovedi patogenă, din cauza „punctelor de fixație” de care se atașează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ea îl numește „micul savant”), care „descoperă foarte devreme că inteligența sa și capacitatea de a dobândi noi cunoștințe îl vor ajuta să-și combată temerile”. Aflat la o vârstă fragedă, neliniștit în fața lucrurilor stranii sau neobișnuite, el își domină angoasa căutând să descopere funcționarea tuturor obiectelor care-l neliniștesc (din nefericire, pentru că le demontează fără a le mai putea reconstitui...). Apoi aceste activități de sublimare, destinate inițial să-l ajute în dominarea unor temeri infantile, se detașează de prima lor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mult de acest mecanism, mai ales în legătură cu fantasma la copil. DSM-IV (1994/1996) nu-l menționează, dar oferă o definiție foarte cuprinzătoare formațiunii reacționale, care înglobează și transformarea în contrariu. Exempletc "Exemple" Deși primul exemplu citat este ceva mai vechi (angoasa căilor ferate, frecventă în secolul trecut, nu mai este la modă), el poate explica teama de transporturi în general. Freud (1905/1987) dă acestui fapt o interpretare originală. Pentru copii, legănarea din primii ani de viață este o amintire plină
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de multe ori rău în cursul deplasărilor cu mijloacele de transport), nedorind să-și refuleze această plăcere, o transformă în contrariul ei și reacționează la legănare și balans printr-o stare de greață, ceea ce le provoacă senzații de epuizare și angoasă pe durata călătoriei. Se știe că Freud însuși suferea de fobia călătoriilor (Jones, 1955/1979), interpretarea evocată mai sus fiind probabil o autoanaliză. Transformarea pasivității în activitate este ilustrată de Freud în mai multe rânduri, mai cu seamă în legătură cu jocul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vedea mai sus, spre deosebire de formațiunea reacțională care, în forma ei patologică, este legată de nevroza obsesională, transformarea în contrariu se poate asocia, în anumite cazuri, cu isteria. Freud face doar o scurtă aluzie la acest fapt, în Inhibiție, simptom și angoasă. Știm că în cadrul refugiului în reverie se utilizează în mare măsură această transformare. Dacă satisfacția legată de reverie se instalează la adult, ea își pierde caracterul anodin pe care îl deținea în copilărie, întrucât riscă să modifice relațiile cu realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și romanul Meridian, din care publicase fragmente în „România literară”. După absolvirea Conservatorului, tânărul actor își urmează profesorul la Chișinău, unde, se pare, nu a reușit să joace. Anii 1933-1937 sunt pentru el ani de boemă artistică, minată de puternice angoase. Face parte, împreună cu Arșavir Acterian, Pericle Martinescu, Horia Stamatu ș.a., dintr-un grup ce-și zice „Corabia cu ratați”, al cărui salut - „Oisive jeunesse!” - era un vers din Rimbaud. Totuși, se dovedește foarte activ: își reia colaborarea la „Vremea”, unde
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
April. O frapantă noutate o constituie aici emergența eului empiric în eul liric și intensitatea emoției, comparabilă doar cu aceea din bacovianul Plumb. Sensibilitatea reacționează la acel misterium tremendum pe care-l reprezintă moartea, la propriul ego multiplicat, „ipocrit”. Alături de angoasă, în care se aliază groaza și repulsia, survine și o tentativă de apărare, de „fermecare” a monstruos-straniului, de convertire a lui în familiar locuibil. Discursul liric exploatează principiul teatrului în teatru: eul joacă rolul unui actor ce interpretează fie o
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
își neagă creatorul, cu a cărui iubită fuge în cele din urmă. Într-o expresie nudă sau într-una travestită când în detașare impersonală, când în simulare a jocului factice, funambulesc, totul stă aici sub semnul sentimentului tragic al existenței. Angoasa morții, a neantului, evanescența vieții, criza de identitate, imposibilitatea comunicării apropie eroul lui B. de personajele literaturii existențialiste. Poet pe scenă, Emil Botta e actor în poezie: în acest sens s-a vorbit pe drept cuvânt despre teatralitate la el
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
îndoială”, dar măștile și tentațiile de cuprindere a ordinii terestre într-o viziune carnavalescă sunt părăsite în numele rigorii sapiențiale. Lirismul sărbătoresc, încărcând versul cu lumini, adieri, șoapte și polenuri, este practicat cu aceeași plinătate a emoției și rostirii cu care angoasa, tremendum-ul traversează planul poematic, fie în cadențe strident-demonstrative, fie în sonorități cvasiliturgice, drapând melancolia în prozodii de descântec. Nu altfel se întâmplă în registrul erotic, unde, alături de poemele marcate de tensiunea așteptării, de presimțiri și utopii configurate energic ori tandru
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
și Ion Negoițescu. Îngrozitor! Vladimir Tismăneanu: Seamănă cu multe situații extrem de dramatice din Polonia. Ajungem la o discuție pe care am mai avut-o și la care Încearcă să răspundă capitolul despre Încheierea revoluției din Fantasmele salvării. Este vorba de angoasele morale pe care le produce În România, și nu numai, Întregul proces al decomunizării, respectiv al desecuritizării. Cum bine se știe, și În Germania de Răsărit s-au creat situații foarte dramatice, precum În cunoscutul caz al Verei Wollenberger, care
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
sunt evocate ca acte rituale, esențiale și sacre. Tot progresiv, se conturează și imaginea tragică a sfârșitului lumii rurale tradiționale, cu gesturile ei simple, de rezonanță cosmică. Austru (1971) marchează un punct de cotitură, în lirica poetei făcându-și apariția angoasa și sentimentul singurătății; teroarea istoriei e trăită cu acuitate. Recitite azi, cărțile sale de după 1971, începând îndeosebi cu Umbră arsă (1980; Premiul Asociației Scriitorilor din București) și Epitaf (1981), apar de-a dreptul curajoase prin subversivitatea lor: denunțări, uneori disimulate
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
reprobabile, încât simpla lor evocare este suficientă pentru a teroriza persoana. Freud vorbește despre coșmar în următorii termeni: Coșmarul este adesea o realizare nevoalată a unei dorințe, dar a unei dorințe care, departe de a fi bine-venită, este refulată, respinsă. Angoasa ce însoțește realizarea ia locul cenzurii. În timp ce putem spune despre visul infantil că este realizarea directă a unei dorințe admise și avansate, iar despre visul obișnuit că este realizarea voalată a unei dorințe refulate, coșmarul nu poate fi definit decât
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
coșmarul se poate articula și în jurul fricii sau al temerilor inconștiente. Nu mai este vorba de dorințe, ci de o frică irațională sau nerecunoscută. Persoanele deosebit de stresate își refulează destul de dificil angoasa. Prin somn și prin relaxarea psihică proprie acestuia, angoasa iese din nou la suprafață, puternică și cotropitoare, prin imaginile de groază din coșmar. La fel cum visul are un caracter mirific, pozitiv și ideal, în expresiile curente, coșmarul se articulează în jurul viziunilor de infern și al situațiilor dramatice. La
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ideal, în expresiile curente, coșmarul se articulează în jurul viziunilor de infern și al situațiilor dramatice. La copil, coșmarul este cel care revelează temerile ce îl copleșesc. Poate fi urmarea citirii unei cărți sau a vizionării unui film care a genera angoase (monștri, scene violente etc.).Prin funcția de eliminare a stresului, coșmarul disipă emoțiile negative de peste zi. Posedă, în această măsură, un caracter sănătos, deoarece permite identificarea temerilor și exteriorizarea lor. Dacă angoasele nu au alte cauze, lucrurile se vor opri
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sau a vizionării unui film care a genera angoase (monștri, scene violente etc.).Prin funcția de eliminare a stresului, coșmarul disipă emoțiile negative de peste zi. Posedă, în această măsură, un caracter sănătos, deoarece permite identificarea temerilor și exteriorizarea lor. Dacă angoasele nu au alte cauze, lucrurile se vor opri aici. În schimb, dacă filmul sau cartea nu au fost decât un factor declanșator, și nu cauza, atunci coșmarurile vor deveni recurente, semnificând că angoasa copilului este provocată de altceva, că este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
permite identificarea temerilor și exteriorizarea lor. Dacă angoasele nu au alte cauze, lucrurile se vor opri aici. În schimb, dacă filmul sau cartea nu au fost decât un factor declanșator, și nu cauza, atunci coșmarurile vor deveni recurente, semnificând că angoasa copilului este provocată de altceva, că este mai profundă. Recurența viselor sau a coșmarurilor este întotdeauna dovada nerezolvării unui conflict interior sau a unei angoase profunde. Visurile și coșmarurile recurente nu se opresc decât odată cu rezolvarea concretă a problemelor sau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fost decât un factor declanșator, și nu cauza, atunci coșmarurile vor deveni recurente, semnificând că angoasa copilului este provocată de altceva, că este mai profundă. Recurența viselor sau a coșmarurilor este întotdeauna dovada nerezolvării unui conflict interior sau a unei angoase profunde. Visurile și coșmarurile recurente nu se opresc decât odată cu rezolvarea concretă a problemelor sau cu interpretarea lor, adică prin conștientizarea cauzelor interioare sau exterioare. Capitolul IV INTERPRETAREA VISELOR «Vrei să te cunoști? Consultă-ți visele.» Epictet « Un vis neinterpretat
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
UMANE) BROASCĂ VERDE ÎNFIORĂTOARE. Analiza: Manifestând dimensiunea afectivă, visul se desfășoară acasă și nu introduce în scenă decât personaje din familie, de sex feminin: Marjorie (care nu este decât spectatoare), bunica și mama. Visul pare să indice că Marjorie are angoase legate de moarte cu privire la mama sa. Angoasele respective sunt - din fericire - inconștiente. Ele nu pot deci ajunge la sistemul conștient și chiar și în vis aleg o formă simbolică. Visul juxtapune astfel imaginile mamei și ale bunicii. Totuși, criptarea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
afectivă, visul se desfășoară acasă și nu introduce în scenă decât personaje din familie, de sex feminin: Marjorie (care nu este decât spectatoare), bunica și mama. Visul pare să indice că Marjorie are angoase legate de moarte cu privire la mama sa. Angoasele respective sunt - din fericire - inconștiente. Ele nu pot deci ajunge la sistemul conștient și chiar și în vis aleg o formă simbolică. Visul juxtapune astfel imaginile mamei și ale bunicii. Totuși, criptarea nu este suficientă, iar Marjorie se trezește din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
multitudinea posibilităților. Ceea ce confirmă Sylvie, pentru că, în realitate, ea ezită între doi «pretendenți». Visul se precipită cu imaginile combinate ale cutremurului și ale pacienților convulsivi. Convulsiile sunt un ecou al cutremurului. Cele două elemente ilustrează distrugerea și nimicirea. Ele dezvăluie angoasele lui Sylvie, care se teme să nu fie distrusă de viața sa afectivă. Celibatul ei (prima parte a visului), chiar dacă nu o împlinește (parcarea pustie) o amenință mai puțin decât relația amoroasă, care implică riscul suferinței și al deziluziei (seism
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
doliu), fie să dezvăluie temeri ascunse cu privire la pierderea iubirii sau a sprijinului. Persoana nu mai are încredere în cei din jur, se simte amenințată, chiar exclusă sau trădată. Astfel, scenele de despărțire, de adio, de divorț, de văduvie revelează o angoasă conștientă sau inconștientă a morții sau, dimpotrivă, întăresc dorința de eliberare. Poate fi vorba și de o veritabilă angoasă legată de moarte, de teama de un deces; sau de o angoasă mai simbolică, frica celui ce visează de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]