2,449 matches
-
ceea ce numim imaginar (""muzeul" tuturor imaginilor trecute și posibile produse sau care urmează să fie produse" p. 125) și imaginație simbolică (un "obiect absent reprezentat conștiinței de către o imagine, în sensul foarte larg al acestui termen p. 14). În Structurile antropologice ale imaginarului, ed. cit., Durand arată că deși primesc definiții diferite, imaginarul și imaginația simbolică coexistă și se manifestă în nenumărate situații. 328 Marc Augé, La guerre des rêves. Exercices d'ethno-fiction, ed. cit., p. 18. 329 Jeanne-Pierre Sironneau, în
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
unitare a lui Dumnezeu, care va da seama mai apoi de posibilitatea existenței răului întrupat în lume cosmică; • semioza teologică, instituită între Dumnezeu și Adam, care va genera în lumea abia creată primele semne ale minciunii, ca virtualitate arhetipală; • semioza antropologică, stabilită de comunicarea dintre personajele lumii primordiale Eva, Satan și Adam, pe de o parte cu Dumnezeu, pe de altă parte; această comunicare va fi responsabilă pentru activarea și răspîndirea germenelui minciunii într-o lume terestră, care, desprinsă de Eden
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
primordiale? Ce se ascunde dincolo de actul aparent banal al înfruptării din mărul cunoașterii binelui și răului? În consens cu accepțiunile hermeneuticii religioase, semnificațiile simbolice ale actului căderii pot fi urmărite din trei perspective și anume [Popescu, Costache, 1997:162-177]: teologică, antropologică și cosmologică. • Perspectiva teologică acreditează ideea că în ciuda faptului că "a ales să trăiască diabolic (dezbinat, înșelat în propriile obsesii), fără Dumnezeu", că a ales trufia de a "ieși din înrudirea cu Dumnezeu" omul nu s-a rupt niciodată definitiv
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
78]. Și totuși, chiar dacă cu "chipul acoperit de patimi și cu frumusețea originară slăbită" (Maxim Mărturisitorul), omul a reînvățat să îl invoce pe Dumnezeu, care la rîndul său și-a trimis Fiul ca jertfă de ispășire pentru păcatele umane. • Perspectiva antropologică ia în seamă consecințele căderii la nivelul ființei umane în sine și al relațiilor interumane. Pentru primii oameni, căderea a însemnat o "golire de sens" a existenței, o "sărăcire (golire de har) a structurii omenești". O falsă iubire de sine
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și respins". Astfel, deși relația e posibil să fi început cu manifestarea unei încrederi reciproce, se poate termina cu o senzație reciprocă de păcăleală. Geertz (1968:154 ) caracterizează relația numind-o ficțiune și nu fals, "care stă la baza cercetărilor antropologice de succes" și vorbește despre "tensiunea morală" și "ambiguitatea etică". Deși comentariile lui Geertz se referă la domeniul antropologiei în "noile state", mai degrabă decît în lumea tradițională a triburilor lipsite de scriere, el se gîndește la situații în care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
iar înșelătoriile sînt utilizate în mod pragmatic pentru a-i manipula pe adulți. După cum spune Michaels (1985:505), referitor la societățile fără alfabet: Au fost oferite totuși puține dovezi care să susțină existența unui egalitarism al cunoștințelor. De fapt, textele antropologice abundă în excepții: culte secrete, relații de evitare, restricția accesului la învățăturile rituale și ceremonii, în funcție de sex, vîrstă, rude ș.a.m.d. În menținerea acestor restricții, tăcerea și înșelăciunea sînt armele principale. Însă există o diferență esențială între societățile industriale
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se află locuința cuiva, și altele de același gen. Cînd indivizi aparținînd unor comunități industriale și non-industriale intră în contact, fiecare va avea tendința să-l judece pe celălalt în funcție de normele culturale pe care le cunoaște. Generalizînd în privința experienței sale antropologice în Papua Noua Guinee, Burridge (1960:36-37) scrie că Locuitorii insulei Manam, de exemplu, au impresia că albii sînt de obicei mincinoși și ipocriți. Albii spun același lucru despre locuitorii insulei Manam. Și, din punctul lor de vedere, atît unii cît și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
2000; True 2003; Whitworth 2004; Stern 2005). Mult mai prudentă și mai precisă în utilizarea analitică a conceptului de gen și mult mai apropiată de evoluțiile din teoria critică internațională, constructivism, teoria economică post-marxistă, precum și de metodele feminismului istoric și antropologic, cea mai nouă generație de feminiști oferă suport empiric pentru provocările primei generații și în același timp generează noi intuiții teoretice asupra dimensiunii de gen a politicii globale, așa cum o ilustrează restul acestui capitol. Feminismul empiric Feminismul empiric ne îndreaptă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
multe ori abordată, până acum, esopic, aproximativ, cu umoarea simțului comun. Perspectiva aleasă de exegeză nu este deloc comodă. Dimpotrivă. Foișorul cu laboratoarele analizelor făcute actului polemic e situat undeva într-un spațiu cu determinații cvasimetafizice. Dintr-un unghi vădit antropologic, sunt deconstruite, mai întâi, sintaxa și morfologia, mecanismele semantice pe care le antrenează funcționarea turbionară a discursului polemic; după cum sunt urmărite, aproape detectivistic, comportamentul, strategiile și tacticile personale de care face uz și abuz un polemist și cum acesta din
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
semnifica întrecerea sau lupta sportivă, așadar o competiție prenormată al cărei scop principal era oferirea unui spectacol grandios deopotrivă liderilor politici și maselor largi. Astăzi, conceptul de polemică este învestit cu ambele caracteristici: pe de o parte, agresivitatea ca proiecție antropologică a frustrărilor sau tensiunilor inerente pe care le generează relația individ-comunitate, pe de alta, ideea de competiție, care presupune existența unui al treilea actant: publicul. Cu certitudine, oratoria antică, predica în mijlocul mulțimii, predica de amvon și discursurile de tribună (într-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
poate trăi decât prin altul, el nu poate trăi decât contra altuia"34. Înțeleasă ca atitudine ce presupune, mai întâi, un declic mental ducând la actul premeditării și, consecutiv, materializarea verbal-gestuală a acestuia, polemica este identificată cu dimensiunea sa profund antropologică, ca discurs autonom, argumentativ, care are drept mobil un axiologem (= adevăr ajuns în situație de criză, pe care doxa îl relativizează)35. În acest caz, polemica se prezintă în dimensiunea sa manifestă, concretă și comportă o analiză discursivă specifică. Alexandru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la satiră. Mai toate deosebirile teoretic evidențiate au legătură cu faptul că, semantic, cei doi termeni aparțin unor registre diferite. Polemica, așa cum am văzut, are aceeași vârstă cu limbajul articulat și conștientizarea sinelui și a alterității. Ea reprezintă, în termeni antropologici, conflictul arhaic dintre "eu" și "ceilalți", redat substanțial de Huizinga în celebra sa Homo ludens ("dorința de a da un spectacol și cea de a doborî un concurent într-o luptă publică" reprezintă "cele două forțe motrice ale jocului social
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lui culturală: aceea de a impune programatic un nou punct de vedere, diferit de cele enunțate anterior. Privind retrospectiv publicistica noastră literară, putem aprecia rolul de macaz în ideologia culturală pe care l-a jucat manifestul, în înțelesul său prim, antropologic, de atitudine ambivalentă, negatoare în raport cu ceilalți și valorizatoare în raport cu sine, atunci când a fost susținut de voci autorizate. În ipostaza de discurs social și cultural, manifestul este cu atât mai influent cu cât popularitatea și, implicit, credibilitatea emitentului sunt mai mari
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
indirect de agresiune publică pe care scriitorul îl folosește, fie prelungind demersul polemic, prin interferența registrelor grav-serios și comic, fie substituindu-i primului integral dimensiunea comică. Mecanismul psihologic al râsului cu potențial agresiv este explicat de gânditorul francez în termeni antropologici, arătând că, în viața comunitară, există pericolul de a plana asupra fiecărui individ în parte "dacă nu amenințarea unei corecții, cel puțin perspectiva unei umilințe"234. De aceea râsul inspiră teamă; el funcționează ca o sancțiune publică aplicată unei persoane
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și de gândire, pentru a scoate la lumină, în oglindă, diferitele moduri de percepție și întruchipare a structurii și dinamicii lumii/lumilor, printr-un demers care se dorește relevant pentru înțelegerea omului. Astfel, dimensiunea religioasă este reevaluată dintr-o perspectivă antropologică, punând în lumină modalități specifice de funcționare a „minții“ și analizând critic rolul și funcțiile religiei, respectiv ale experienței religioase, în cadrul mai amplu al studiului cu privire la înțelegerea noastră ca oameni. Lucrarea propune analiza critică a câțiva termeni uti lizați cu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
întâmplă în economie și au ajuns "precepte" valabile pentru toate domeniile, în aproape toate limbile și toate societățile 296. Omului i se poate programa existența dacă nu i se iau în seamă trăirile, emoțiile, afectele. Dar omul nu este "monstru antropologic", nici "robot" care are de îndeplinit, câtva timp, câteva sarcini precise. Omul nu este un automat inconștient de sine, cu comportament repetitiv 297. Profitul are și un preț de plătit, iar acest preț este plătit de către oameni. "Dezvoltarea nu mai
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
această viziune asupra individualismului și universul de discurs al filosofiei existențialiste, dezvoltată mai ales în spațiul continental, ceea ce nu face însă ca un astfel de demers să nu fie discutabil. În acest sens, unii teoreticieni au apelat la o perspectivă antropologică atunci când s-au oprit, în cercetările lor, asupra problemei individualismului, aducând în atenție o privire globală asupra ideilor și valorilor caracteristice modernității. Se consideră, în acest context, că individualismul ar fi realizat trecerea de la mit la rațiune în epoca clasică
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
parte, putem vorbi de un contract politic, adică un contract de supunere ce introduce relația subordonării guvernaților față de un guvernant sau de o guvernare. Este limpede că, atunci când mă refer la individualism, acord atenție primului tip de contract. Conform perspectivei antropologice discutate de-a lungul acestor rânduri, ceea ce este caracteristic construcției individualiste a realității sociale e faptul că aceasta implică atât egalitatea oamenilor, cât și libertatea lor. În ceea ce privește primul termen, egalitatea, se are aici în vedere, desigur, teoria egalitară a doctrinei
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sunt de interes pentru investigația de față. Totuși, problema prezenței întunericului gregorian la Origen (opinia aparentă a lui Crouzel) nu poate fi rezolvată prin simpla localizare la Origen a existenței temei întunericului divin. Pentru că aceeași temă este asociată unor presupuneri antropologice și teologice diferite ale fiecărui autor în parte. Dacă Dumnezeu este dificil de cunoscut, sau nu poate fi cunoscut, pentru Origen, aceasta se datorează slăbiciunii minții umane. În schimb, pentru Sfântul Grigorie de Nyssa, Dumnezeu este incognoscibil prin El Însuși
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
altul, este o afirmație goală, contrarie realității” (II, 249); Saussure afirmă: „Comunitatea limbii este aceea care constituie, în bună măsură, unitatea etnică”, iar Philippide: „Națiunea, ca conglomerat unitar social, n-are nici o importanță, importanță are ea numai ca conglomerat unitar antropologic, de rasă” (II, 251). Opunându-se lui Meillet pentru care limba este organul unei societăți și înrudirea limbilor este o chestiune sociologică, Philippide declară: „Pentru mine limba este și organul unui neam de oameni și înrudirea limbilor este mai mult
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
le va fi asimilat în cursul evoluției sale, este o chestiune care așteaptă rezolvirea, dacă în general i se va putea da vreodată o rezolvire. Este o chestiune în tot cazul care trebuie să plece de la o constatare a stării antropologice actuale a poporului român” (II, 343). Privite global, deosebirile dintre limbi vin în continuarea deosebirilor fonetice dintre graiuri și dialecte. Ele se datorează deprinderii mecanice de a pronunța sunetele folosind în manieră specifică organele vorbirii. Dacă particularitățile sonore ale fiecărei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
II, 343). Privite global, deosebirile dintre limbi vin în continuarea deosebirilor fonetice dintre graiuri și dialecte. Ele se datorează deprinderii mecanice de a pronunța sunetele folosind în manieră specifică organele vorbirii. Dacă particularitățile sonore ale fiecărei limbi ar avea bază antropologică aparte ar însemna că numărului limbilor ar trebui să-i corespundă același număr de structuri fiziologice. Cercetarea producerii sunetelor în diverse limbi se soldează însă cu identificarea sistemelor fonetice produse de baza fiziologică unică a organismului uman de oriunde, care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
popor cu unitate etnică, pentru că cele dintâi sânt izvorâte din baze de articulare și psihologice tare deosebite, iar cele de al doilea sânt izvorâte din baze de articulare și psihologice puțin deosebite” (I, 366). Estomparea în prezent a vechilor deosebiri antropologice, aflată în contradicție cu chemarea autorului de a se studia originea românilor doar pornindu-se de la starea antropologică actuală a lor, îi servește lui Philippide la abordarea componentelor nelatine ale limbii române, pentru care intenționa o explicație unică prin latină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cele de al doilea sânt izvorâte din baze de articulare și psihologice puțin deosebite” (I, 366). Estomparea în prezent a vechilor deosebiri antropologice, aflată în contradicție cu chemarea autorului de a se studia originea românilor doar pornindu-se de la starea antropologică actuală a lor, îi servește lui Philippide la abordarea componentelor nelatine ale limbii române, pentru care intenționa o explicație unică prin latină. În acest scop el aduce latina până în secolul al VII-lea, când se produce „repedea transformare” a ei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
discipline. Astfel de cursuri purtau denumiri ca Psihologia ca introducere în filosofie, Psihologia muzicii și a picturii, a literaturii; Psihologie și filosofie morală; Fenomenele și legile voinței și ale moralității; Psihologia eticii; Logică și psihologie; Relațiile psihologiei cu filosofia; Psihologie antropologică; Psihologia religiilor; Psihologia eticii; Bazele psihologice ale credinței religioase. Istoria psihologiei și a filosofiei, cuprinzând principalele instituții intelectuale: știința, medicina, creștinismul și educația. III. Baza culturală a psihologiei. În cadrul acestei direcții existau cursuri cu următoarele denumiri: Antropologie, Estetică, Filosofie contemporană
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]