3,173 matches
-
susțină și să o facă lată la petrecerea de după. Joy, al cărei nume de familie era, memorabil, Ryder, locuia în aparatamentul de sub cel al lui Ashling. Era micuță de statură, plinuță, avea părul creț și era periculoasă - în special datorită apetitului său uluitor pentru băutură, droguri și bărbați, asta pe lângă dorința ei misionară de a o transforma pe Ashling în partenera sa de viciu. — Hai la mine în dormitor, o invită Ashling și amândouă intrară în cameră. O să port pantalonii crem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu unul dintre acești oameni lipsiți de speranță, dar nu făcea niciodată greșeala de a crede că aceste relații ar avea vreun viitor. Erau Milky Way umani - o gustare pe care o poți lua între mese, fără a-ți strica apetitul. Adevăratele sale relații se legau cu oameni de altă calitate. Un director dinamic de revistă - relație ce i-a adus slujba de la Sweet Sixteen. Un scriitor supărat care i-a dat papucii destul de urât, ceea ce a făcut ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
orice vocabulă mă Îndepărtează de realitatea vitală. Atunci tac, să nu falsific existența, scrutez frunzișurile secrete, spionez scorburile Întunecoase pline de umezeală, ating mușchiul crescut pe trunchiuri și mă simt tras În sus de ramuri cu putere; nu știu de ce apetitul sexual se diminuează treptat și orice atingere de corpul femeii mă cutremură visceral ca un atentat la puritatea organică, scoasă În evidență de verdele nud al naturii nesofisticate. (luni) Cel mai mârșav verb din vocabular este verbul a avea; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o cameră din care nu era posibil să ieși. Capitolul II - Ascultă muzică... - Nu ascult muzică! Se întâmplă ca muzica să fie pornită. Atât. - Muzică zici? mormăi Lon Sellitto pășind în dormitorul lui Lincoln Rhyme. Ce coincidență! - Pare să aibă apetit pentru jazz în ultimul timp, explică Thom corpolentului detectiv. Trebuie să mărturisesc că până și eu sunt surprins. - După cum spuneam, reluă Lincoln Rhyme pe un ton arțăgos, lucram și se întâmplă să se audă muzică pe fundal. Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pat alături de Russell, să se giugiulească cu el și să se bucure de atingerea lui dacă ar fi ceva în neregulă...nu? Nu, era clar că totul era așa cum ar trebui să fie. Ce femeie nu a avut fluctuații ale apetitului sexual? După cum scria în articolul din Harper’s Bazaar pe care l-a citit săptămâna trecută când era la manichiură, libidoul unei femei este ceva subtil, influențat de stres, somn, hormoni și cam de un milion de alți factori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din tot cartierul, Ruby n-a găsit de cuviință să se revolte - cel puțin, nu Într-un mod obișnuit. Nu țipa decât foarte rar și nu făcea crize de isterie. Însă ce a făcut, a fost să-și dezvolte un apetit pentru management și științe economice Încă de la liceu. Starea de amărăciune În care se afla tatăl ei din cauza problemelor cu banii și incidentul cu cardul Ikea au făcut-o să se hotărască să nu fie În veci nevoită să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
rigid, ca un oaspete politicos. — E aproape gata. Părăsi bucătăria și se închise în baie, am auzit-o dând drumul la duș. Am scuturat pernele în jurul meu pe divan. Un miros plăcut de sos proaspăt invadase camera și-mi stârnise apetitul. Am dat cu ochii peste cimpanzeul care, pe perete, își îmbrățișa biberonul. Era identic cu Manlio. I-am zâmbit așa cum se zâmbește unui prieten puțin prostuț. În baie apa curgea zgomotos, apoi se opri. Câteva zgomote și ea era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
imagineze. Mulțumită efortului evocator, în închipuire i se ivi o figură imprecisă împresurată de visări. Și adormi. Adormi pentru că avusese parte de o noapte proastă, cu insomnii. — Domnișorule! — Ha? - exclamă el trezindu-se. — Prânzul e servit. Oare vocea valetului sau apetitul, căruia glasul acela nu-i era decât ecou, îl trezise? Mistere psihologice! Așa cugetă Augusto și se duse în sufragerie zicându-și: „Oh, psihologia asta!“ Își luă cu plăcere prânzul cel de toate zilele: două ouă prăjite, biftec cu cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
micul dejun! Strigase, fără a-și fi dat seama, cu cel puțin un ceas și jumătate mai devreme decât îi stătea în obicei, și, odată ce strigase, era nevoit să ceară micul dejun, deși nu era ora. „Dragostea stârnește și anticipează apetitul - continuă să-și spună Augusto -. Trebuie să trăiești ca să iubești! Da, și trebuie să iubești ca să trăiești!“ Se ridică din pat ca să-și ia micul dejun. — Cum e vremea, Domingo? — Ca totdeauna, domnișorule. — Vasăzică nici bună, nici rea. — Așa! Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și eu nu trăiesc, supraviețuiesc; eu sunt idee! Sunt idee! Începu să devoreze șunca de Paris. „Dar dacă mănânc - își zicea -, cum de nu trăiesc? Mănânc, deci exist! Nu-ncape nicio îndoială. Edo, ergo sum! Care să fie cauza acestui apetit feroce?“ Și atunci își aminti că citise în mai multe rânduri că osândiții la moarte în ceasurile pe care le petrec în celula condamnaților se consacră mâncatului. „E ceva - gândea el - ce n-am putut pricepe niciodată!... Ce ne povestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
instinctul de a-și supraviețui reproducându-se, dar să mănânci!... Deși da, da, trupul se apără în felul ăsta. Sufletul, aflând că are să moară, se întristează sau se înflăcărează; trupul însă, dacă e un trup sănătos, e cuprins de un apetit turbat. Pentru că și corpul află ce-l așteaptă. Da, e vorba de trupul meu, de trupul meu care se apără. Mănânc cu lăcomie, deci am să mor!“ — Liduvina, adu-mi brânză și paste... și fructe... Mi se pare exagerat, domnișorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bărbatul ăsta. Era de partea mea. Aveam suficientă încredere să mă opresc din băut și să mă bucur de restul serii. Puteam chiar să ignor și mâncarea groaznică, deși asta ar fi putut fi la fel de bine de la băutură, precum și de la apetitul meu imens care m-a făcut întotdeauna să apreciez mai degrabă cantitatea decât calitatea. — Știu că o să ne vedem mâine, dar o să fie agitație mare și nu vom apuca să vorbim prea mult. Poate facem ceva în weekend împreună? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ne-a adus șervete curate, deși nu-mi suflasem nasul în primul. Îmi puteți aduce un mic dejun englezesc, vă rog? Cu de toate? Plus ceai, suc de portocale și multă pâine prăjită. Chelnerul radia, dându-mi de înțeles că apetitul meu compensa nesimțirea de adineauri. Kieran ceru același lucru. Eu m-am întors spre el. — Așa, acum spune-mi care e vestea bună pe care o avem de sărbătorit? Lasă-mă să ghicesc. Te întorci la Lisa ca să-ți dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a dat afară. Mi-am petrecut ultimele zile gândindu-mă. —La Lisa, sper? Am luat un croasant și am început să-l ung cu unt din belșug. —La tine, de fapt. La noi. Am lăsat din mână croasantul, pierzându-mi apetitul brusc. —La mine? La noi? Nu aș fi spus nimic, sincer, dar când Mark mi-a spus că e sigur că nu veți mai fi vreodată împreună, am știut că aceasta e singura mea șansă. —Kieran..., am început eu. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sfârșit fură furtunoase. Henry nu se mai aflase niciodată Într-o sală În care sentimentul „succesului“ să fie atât de palpabil - aproape fizic, ca o aromă puternică, adusă de la un bachet cu mâncăruri delicioase. O inspiră flămând, căci Îi trezea apetitul pentru un asemenea ospăț. Cât Îl invidia pe Pinero, care, la finalul piesei, făcuse reverență după reverență! Cât o compătimea pe Elizabeth Robins, cu care vorbise În antract, care lăudase cu curaj jocul rivalei sale și pe care o văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de aruncat, „cur cu mâner“. În nuvela mea timpurie Șoarecele și pisica, ce avea să fie etichetată, imediat după apariție, drept un pericol pentru tineret, dar care, apoi, avea să fie preluată ca material didactic și expusă, de atunci înainte, apetitului interpretativ al unor pedagogi mai mult sau mai puțin încrezători în planul de învățământ, Joachim Mahlke, ca personaj tragicomic, poartă uneori această pălărie urâtă. Astfel l-a văzut povestitorul Pilenz în parcul castelului Oliva. Și câmpia Tuchel, o regiune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
celelalte opțiuni, cortul oranj-roșcat, cu care Anna și cu mine voiam să ajungem în Italia. Ziua plecării fusese stabilită. Ghiduri de modă veche se aflau deja în bagaj. Până și cartea lui Burckhardt, Cultura Renașterii în Italia, urma să stimuleze apetitul nostru pentru frumos. Dar, înainte să pornim la drum, Anna a fost nevoită să împrăștie rezervele mamei ei în ceea ce privea înnoptatul în cort, cu o explicație irezistibilă în inocența ei, și anume cum că cele două catarge ale cortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vira cu găleata dă lături, bucătaru mă sărea; am băgat la bilă că tiranu o să mă asedieze, ca să crăp lihnit, dân cauză dă motiv că În ajun trăsesem la fit și-i trombonisem cioace cum că n-aveam chef dă apetit; da omu, pă bune, ce mai, un pentrucontra cu mustăți, pă negândite, m-a poftit să rad două porțioaie ca dă obeji, de-or să mă bage la groapă cu ele În burdihan, și-am rămas ca mulamentu. Pă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Știam că n-aș fi în stare. Mă simțeam înghețată. De parcă gâtlejul îmi era înfundat și niciodată nu voi mai fi în stare să înghit ceva. Nu-mi venea să cred că mi se întâmplă așa ceva. Pentru că întotdeauna avusesem un apetit foarte robust. În perioada sarcinii fusese mai mult decât robust, fusese mai curând de fier-beton. Anii adolescenței mi i-am petrecut rugându-mă să fiu anorexică. Refuzam să cred că anorexicele erau niște fete sărace, bolnave și amărâte. Mie mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sărace, bolnave și amărâte. Mie mi se părea că erau cele mai norocoase de pe pământ, pentru că oasele bazinului le ieșeau prin piele, aveau niște coapse foarte subțiri și un aer de nimfă. Indiferent de situație, niciodată nu mi-am pierdut apetitul. Emoții din cauza examenelor, interviuri pentru serviciu, emoții în ziua nunții, intoxicații alimentare - nimic, cu excepția decesului, nu-mi perturba capacitatea de a mânca cu o foame de lup. De fiecare dată când mă întâlneam cu persoane slabe, care-mi ciripeau „Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la cursul de antropologie. Și cu asta subiectul a fost epuizat. Adam a continuat să mănânce. Să respire. Iar tata a continuat să se minuneze. Era o plăcere să-l urmărești pe Adam. Avea ceva atât de sănătos. Avea un apetit enorm și aprecia mâncarea cu așa de mult entuziasm. —E absolut delicios, mi-a spus zâmbindu-mi. Am vreo șansă să mai primesc un supliment? — Sigur, i-a răspuns mama cu cochetărie, aproape dărâmându-și scaunul în graba de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cînd se mai strecoară cîte-o eroare de apreciere, și sînt bătuți fazani cercetători ce vor să migreze, de teamă că nimic nu se va mai schimba În România. Și vor rămîne fără viitor, prezent, stare materială. Spre deosebire de alți compatrioți, cu apetit vienez pentru cîntecul lebedei, care nu se tem că vor rămîne fără ceva pentru că nu-l au. Cu patru ani mai devreme, Într-o zi călduță de mai, profesorul Simionescu trecea ca de obicei prin fața catedralei Saint Jacques În plimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Fiindcă era ceva despre proxenetism. Asta ca să fac o trecere spre subiectul următor, noua revistă Un bărbat și o femeie. Aici dăm peste-o cugetare a doctorului Prema Bali, profesor la Institutul Indian de Studii Medicale. Profesorul crede că dispariția apetitului sexual la femei „poate fi o consecință a slăbirii legăturilor vaginului”. Așa-i la indieni, vaginul se zbate-n legături, e pedepsit, vai de el. Noi stăm mai bine, cum scrie și pe-un perete: „Bebe + Pitica = Love”. Propoziție matematică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-au mutat pe chipul său, Încețoșîndu-i migdalele reci, amare”. Frumusețea acestei fraze unice te absolvă de orice comentariu despre migdale. Apropo de acest fruct cu sîmbure comestibil, Love-sexy-magazin ne anunță că țelina rămîne o speranță și „Casanova Își stimula apetitul sexual cu stridii, spaniolii cu momițe de taur, iar Ludovic al XIV-lea cu același tip de specialități, dar de berbec”. Reiese că și-l stimula cu stridii de berbec. Cel mai biblic titlu al săptămînii trecute a apărut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o posibilă explicație. Răceala lui Andrei nu este o carență psihologică sau morală, eroul nu apare ca un „castrat“ afectiv incapabil să observe și să primească efluviile de dragoste ce-și caută, în zadar, destinatarul. De altfel, câteva escapade confirmă apetitul său amoros, laolaltă cu disponibilitatea de a asculta diferite povești și istorii feminine, confesiuni făcute la rece sau la cald... Autorul îi deleagă unui Narator Îcu majusculă) sarcina derulării încâlcitelor fire ale romanului, iar acesta, la rândul său, își mărturisește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]