2,765 matches
-
este fructul dezordinii”, CNT, 1992, 25; Mircea Zaciu, Poet și martor, F, 1992, 11; Virgil Mihaiu, Când poetul rămâne consecvent cu sine, ST, 1993, 10; Nicolae Oprea, Provinciile imaginare, Pitești, 1993, 167-175; Ierunca, Subiect, 145-151; Țeposu, Istoria, 49-51; Ioan Holban, Apocalipsa într-o lume de hârtie, CRC, 1994, 1; Negoițescu, Scriitori contemporani, 425-428; Ierunca, Semnul, 213-218; Perian, Scriitori, 11-22; Ioan Moldovan, Melancolie și resemnare, F, 1997, 9; Regman, Dinspre Cercul Literar, 195-198; Octavian Soviany, Mașina de catastrofe, APF, 1998, 4; Mircea
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
lumii postmoderne, în spatele căreia poetul presimte, mai rău decât moartea, nimicul. Ion Stratan face o poezie de cunoaștere (în terminologia veche a criticii) și reia un număr de simboluri, arhetipuri deja trecute prin poezie: oul, oglinda, nunta cosmică, geneza, Cuvântul, apocalipsa... Ele intră, în poem, în combinație cu formele negative ale realului. Tehnica este de a raporta pe cele din urmă la cele dintâi și a fixa liric o stare de spirit în raport cu lumea de obiecte din afară. Poetul refuză tonurile
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
Etapa contemporană de dezvoltare a societății românești, de tranziție de la o societate totalitară la una democratică, europeană, evoluează pe plan mondial sub ipoteticul spectru al apocalipsei atomice cu toate consecințele sale, iar În plan rațional prin tema de dezrădăcinare cu creșterea semnificativă a manifestărilor de auto și heteroagresivitate În contextul unei degradări progrediente relaționale și umane. Asistăm la o creștere a uzului și abuzului de băuturi
EDITORIAL. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by PETRU BOIŞTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1458]
-
a căutării unei ordini și siguranțe sociale care să anuleze angoasele și să confere o identitate precisă și sigură; conduitele de panică, psihozele delirante având ca substrat angoasa, nesiguranța în perspectiva viitorului legată sau raportată la teme catastrofice: sfârșitul lumii, apocalipsa, dezastre naturale (cutremure, inundații, epidemii devastatoare etc.); mișcări sociale de masă cu caracter protestatar, revendicativ, sau de schimbare a ordinii sociale, de următoarele tipuri: proteste, marșuri, greve, revoluții, lovituri de stat, terorism social, îndemnul la anarhie etc. Cele mai sus
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bizar. În orice caz, îi lipsește un criteriu rezonabil de distingere a celor șapte componente și logica după care ele s-ar constitui într-o gândire unitară. Este însă posibil ca autorii să-și fi zugrăvit astfel „monstrul care aduce apocalipsa culturală” în mod intenționat. Kincheloe și Steinberg (1993) par să-și fi asumat rolul de demiurgi care fac ordine în haosul curricular preexistent, conferindu-i o „misiune mântuitoare”. Kincheloe scria: Misiunea pedagogică postmodernă implică salvarea sensului, chiar și atunci când percepem
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
concepție privind unele evenimente singulare: o tragedie umană de proporții trebuie să aibă o explicație de aceleași dimensiuni - sau, altfel spus, cu cât un eveniment este mai nefericit, cu atât mai mult el trebuie să fie opera „lor”. Spre deosebire de profeții apocalipsei, teoreticienii conspirațiilor mondiale își desfășoară amocul explicativ post factum. În contrast cu explicațiile raționale sau științifice, care lasă, de regulă, loc liber îndoielilor, accidentelor și unor rezultate contradictorii, chiar paradoxale, aceste teorii oferă demonstrații justificative ce exclud întâmplarea, variantele probabile și relativitatea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
București, 1994; Deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Viorel Marineasa și Valentin Sămânță), Timișoara, 1996; Valahia de mucava, Timișoara, 1996; Decembrie, ora 10, București, 1997; Între hanger și sofa. Literatura în epoca veche românească, Timișoara, 1998; Tentația Orientului, Pitești, 1998; Apocalipsa 9, Pitești, 1999; Insula de vară, Iași, 1999; Personajul istoric în literatura pașoptistă, Brașov, 2000; Sorin Titel, Brașov, 2000; Prelegeri de literatură română. Epoca veche și modernă, Timișoara, 2001; Fals tratat de conviețuire (în colaborare cu Wisky Andras și Alexandru
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
visele ne îmbrâncesc, ne pocnesc oasele/ mâinile mele îndelung m-au pipăit, urlând singuratice” (din cuvântul tău rostit în pustiu, 3). În Poeme de sedus realitatea (2000), materia poetică se concentrează, spațiul poemului se condensează, dar peisajul rămâne tot al apocalipsei: „Orizont tumefiat în care mucegaiul sapă noi răvașe. seară cu/ dinți ce rupe din maluri bucăți reci, indiferente. fiecare trecere/ ne naște mai goi și mai străini./ cei rămași mai așteaptă încă/ viermuiala viselor rătăcite sub pernă, locul unde cioburile
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
Di (2003) - conjugă hiperrealismul și livrescul, lumea conturându-se ca un mozaic de topoi culturali prin corodarea cărora poetul încearcă să realizeze o epurare a concretului brut. Ca „poet posttextualist”, el urmărește reziduurile textului „într-o lume desfigurată de semnele apocalipsei” (Marin Mincu). În plan estetic însă, mijloacele alese nu sunt întotdeauna dintre cele mai potrivite, provocând uneori o supraîncărcare gongorică a frazei și o diluare a raporturilor semantice: „iar la paris london siracusa/ în birtul unei provincii camuflate sub haina
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
sunt destui, spovedania lor e blândă, ștearsă, neutră, melodiile li se amestecă; despărțite trupurile lor se caută, în țara asta își joacă fiecare rolul favorit, în țara asta ei călătoresc” (După ce totul a fost șters). În volumul Podul Charles al apocalipsei (2000) poetul revine la formulele inițiale („Vechea Lume era mai puternică decât cea Nouă”), deși versurile sunt mult mai spiritualizate, iar dezamăgirea se instaurează tot mai insistent: „câtă oboseală să te muți într-un loc necunoscut/ alături de patriarhii avangardei [...] profetul
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
1969; Acceptarea inițială, București, 1971; Pour un complot mystique, Paris, 1982; Audience captive, Paris, 1988; Umbletul șopârlei, Pitești, 1992; Audiență captivă, tr. și îngr. Constantin Abăluță și Dan Stanciu, pref. Gellu Naum, postfață Constantin Abăluță, București, 1999; Podul Charles al apocalipsei, tr. Constantin Abăluță, București, 2000; Balayeur devant sa porte, Paris, 2000; La Cage centrifuge, pref. Gérard Augustin, Paris, 2003. Traduceri: Gellu Naum, Mon père fatigué, Paris, 1987; Mariana Marin, Au Carrefour des grandes routes commerciales, Paris, 1990. Repere bibliografice: Dan
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
nazist de exterminare, o depune împotriva torționarilor se transformă lent într-o recapitulare a propriei existențe, suspendată între teroarea de extincție și speranța salvării (susținută de teoria „energiei a-entropice” și concretizată prin ascensiunea finală a protagonistului). De altfel, motivele apocalipsei și resurecției, proiectate pe un dublu ecran - biografic (al individului) și biologic (al speciei) -, articulează întregul univers romanesc al lui M. Ele se prelungesc în romanul Cartea muntelui în derivă (apărut postum, în 1994) prin prelucrarea mitului mioritic într-un
MUNTEANU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]
-
liric sub zodia acelui hic et nunc propriu poetului: „În depărtare se auzeau glasuri nedeslușite/ Și prin perdelele aerului/ Păreau că se mișcă ființe fantastice/ Cu 16 labe, 3 capete și coame lânoase/ Deasupra chipurilor de om.// «O viziune a apocalipsei», își spuse,/ Toate acestea nu sunt posibile și adevărate/ Decât când țesătura lumii/ Începe să se destrame. Or eu/ Sunt viu și uman.» Scara de oricalc/ De deasupra-i dispăru, ca o lucire întâmplătoare./ Trupul i se restrânse brusc în
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
erezia: „În abatorul acesta perpetuu/ de vietăți lucide și vorbitoare/ el Stăpânul poftește tainul de osanale porția caldă/ de tămâie: spuma de sânge/ El însuși - Forma perfectă a existării - e ca hingherul la pândă// El Stăpânul e Măcelarul// e Hingherul” (Apocalipsa după Marta). Pe de altă parte, aceeași oroare de cabotinism și truculență, care constituie una din obsesiile acestei poezii, provoacă la o redefinire a raportului dintre visceralitate și livresc. Ca urmare a expunerii unei sincerități denudate (ori, mai degrabă, ca
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
la o redefinire a raportului dintre visceralitate și livresc. Ca urmare a expunerii unei sincerități denudate (ori, mai degrabă, ca efect al unei revanșe perverse a scriiturii), cele două componente se contopesc până la indistincție. Deși conțin câteva cicluri inedite, antologiile Apocalipsa după Marta (1999) și Falanga (2001) nu modifică substanțial datele acestui univers poetic. Evoluând într-un alt regim generic, eseistica pe care o scrie P. nu este complet izolată de lirica sa. Există chiar o comunicare secretă între domenii, probată
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
Ionescu după cursul de metafizică al lui Evelyn Underhill. SCRIERI: Aduceți verbele, București, 1981; Dimineața tinerelor doamne, București, 1983; Teze neterminate, București, 1991; Loc psihic, Cluj-Napoca, 1991; Poeme nerușinate, București, 1993; Jocurile manierismului logic, București, 1995; Cartea mâniei, București, 1997; Apocalipsa după Marta, Cluj-Napoca, 1999; Un trecut deocheat sau „Schimbarea la față a României”, Cluj-Napoca, 1999; Falanga, Cluj-Napoca, 2001; Ionescu în țara tatălui, Cluj-Napoca, 2001; Filosofia lui Caragiale, București, 2003. Ediții: Nae Ionescu, Prelegeri de filosofia religiei, Cluj-Napoca, 1993; Alexandru Vona
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
Manolescu, Lista, I, 359-364; Petraș, Panorama, 511-515; Cristea-Enache, Concert, 398-414; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 54-56; Pop, Viață, 218-233; Mircea Iorgulescu, Ionescologie cu profesor, „22”, 2002, 15; Mircea A. Diaconu, Ceremoniile demistificării, CL, 2002, 4; Ștefan Borbély, Tragicul lucidității: „Apocalipsa după Marta”, LAI, 2003, 39; Marie-France Ionesco, Portretul scriitorului în secol. Eugène Ionesco. 1909-1994, București, 2003, passim. A.Tr.
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
SCRIERI: Scrieri alese, Iași, 1992; week-end printre mutanți, Iași, 1993; adio adio dragi poezii, Iași, 1999; Planeta 0, Iași, 2002; Mortido, Iași, 2003. Traduceri: Henri I. Marrou, Teologia istoriei, Iași, 1995 (în colaborare cu Gina Nimigean). Repere bibliografice: Nichita Danilov, Apocalipsa de carton, Iași, 1993, 108-112; Al. Andriescu, „week-end printre mutanți”, CL, 1994, 4; Mircea A. Diaconu, Poezia insurgentă, RL, 1994, 20; Anton Horvath, „week-end printre mutanți”, ST, 1994, 7-8; Augustin Frățilă, Țara mutanților, L, 1994, 41; Codrin Liviu Cuțitaru, Pledoarii
NIMIGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288460_a_289789]
-
rocilor, București, 1997; Strigătul statuilor, București, 1997; Viitoristica mea. Profiluri lirice, București, 1997; Viteze de viziuni, București, 1997; Daliile decid duminica, București, 1997; Dresorul depărtărilor, București, 1997; Emite zenitul, București, 1997; Feerie de fiori, București, 1997; Haide Hyperionic, București, 1997; Apocalipsa timpilor mei, București, 1999. Repere bibliografice: Emil C. [Emil Cioran], „Cuib și zbor”, PRV, 1938, 1162; Mihail Chirnoagă, Ofițeri care scriu, CL, 1939, 10-12; Nicolae Costin, Petre Paulescu sau Poezia răzvrătirii, „Sfarmă-Piatră”, 1939, 146; Predescu, Encicl., 642; Ovid Caledoniu, „Fuga
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
timp de 125 de ani”. Astfel spus, recunoaștem de îndată un gen de perspectivă apocaliptică asupra „declinului Occidentului” pe care Burckhardt sau Spengler nu doar o întrevedeau, dar o și demonstrau. Bell se grăbește însă să se despartă de o „apocalipsă nihilistă”, atât de puternic instituită de Fr. Nietzsche, pentru a dezvolta un „argument sociologic mai complex și testabil empiric”, distanțat astfel și față de filosofiile secolului al XVIII-lea sau al XIX-lea, și de o viziune monolitică, holistă și deterministă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
după America sau Despre înviere, București, 1999; Arta speranței, București, 2000; Sophia sau Spovedania lui Mitică de la origini și până mai apoi sau Despre înțelepciune, București, 2000; Brâncuși înainte de Brâncuși, București, 2001; Răstignit în America sau Despre eroare, București, 2001; Apocalipsa după Brâncuși, București, 2001; Teroriștii din turn, București, 2002; Messalina sau Despre păcat și purificare în Țara Sfântă, București, 2002; Măștile lui Caragiale, București, 2002; Sfânta Treime a poeziei românești, București, 2003; Dicționarul cinematografic al literaturii române, București, 2003. Ediții
MODORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
banii publici. Mereu alte priorități par să guverneze atenția noastră civică. Flacăra simpatiei pentru camarazii falselor eroisme arde unde nu te aștepți. Reprezentanți foarte vocali ai tineretului universitar au regăsit gustul pentru Comuna din Paris (versiunea 1968) și neomarxismul ecologic („Apocalipsa după Al Gore”). La un pol, ierarhiile dispar, în timp ce, la celălalt, intransigenții exclud dialectica iertării. În acest context anomic și arbitrar, cum să mai încadrezi discuția despre colaboraționismul liderilor Bisericii Ortodoxe și - de altfel - ai celorlalte religii recepte din România
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui Dumnezeu în lume „mai curând ca o «camuflare a sacrului în profan»”. Fără o împrospătare a vieții comunitare a creștinilor, ne paște reculul într-o lume strict virtuală, paralelă cu realitatea înfrântă de resemnare. Acolo apare „un fel de Apocalipsă «moale», fără angelice surle și trâmbițe, dar nu mai puțin «revelatoare» de Sens”. Este tot mai greu să împiedici tinerii de la a participa simultan „la diferite «universuri» imaginare, sociale, profesionale” deci de la construcția unor „multiple personalități concomitente și, probabil, complementare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și băutură nouă și Paște al nostru (I Corinteni 5, 7), ca Pâine a Vieții în care locuiește plinătatea dumnezeirii (Coloseni 2, 9), ca Mesia răstignit pentru păcatele noastre (Filipeni 2, 8), ca Domn al Domnilor și Rege al Regilor (Apocalipsa 17, 14), ca pe Cel despre care Moise a vorbit și Care dinaintea lui Avraam a fost (Ioan 8, 38), ca pe Cel cu adevărat dintru început (Ioan 1, 1)? Ce ar fi un creștinism fără „arhivele care sunt Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
decât în lumina proclamației apostolice despre moartea și învierea lui Iisus Hristos. Conceptul stoic de providență nu era suficient în acest sens. Pentru orice creștin, întâlnirea cu Hristos se transformase într-o judecată de apoi a istoriei umanității și în apocalipsa unei biografii personale. Toată biografia creștinului capătă un sens din perspectiva botezului întru Hristos. Acest tip de hermeneutică teleologică va fi proiectată asupra istoriei vechiului Israel sau a întregii umanități căzute. Părinții Bisericii vor aplica o lectură spirituală (anagogică) memorialului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]