2,077 matches
-
ecranului, „afară”, În lumea celor din fața ecranului. Pe față Îți explodează un obuz, pe burtă ți se zvârcolesc soldații. În fața ecranului aristocrați năuci, absenți, tăioși, indiferenți, tembeli, privesc năprasnicele scene ce Încă Îți mai mânjesc pâlpâind fața cu umbrele lor apocaliptice. Te simți și tu aristocrat chiar dacă, decăzut și scăpătat, ești cel care face rafinate servicii. Lângă aparatul de proiecție stă lipit aparatul de filmat. În spatele lui, regizorul, autorul filmului. Îți spune ce să faci. Cum să te prefaci... Că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fel ca mine! Au să moară toți, toți, toți!“ Așa mi-a spus, și cum îmi mai susură în ureche, de peste douăzeci de ani, într-un teribil suflu aproape tăcut, precum cel biblic al lui Iehova, vorbele lui profetice și apocaliptice! Căci nu doar m-am tot apropiat de moarte, dar au murit, mi-au murit ai mei, cei ce mă făceau și mă visau mai bun. Mi s-a dus sufletul vieții, picătură cu picătură, iar uneori șuvoi. Sărmani smintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
citesc tocmai cei ce scriu -, pentru scriitori o carte nu e nimic altceva decât o scriere, nu e un lucru sacru, viu, resuscitant, eternizant, așa cum sunt Biblia, Coranul, Cuvântările lui Buddha și cartea noastră, cea a Spaniei, Quijote-le. Și caracterul apocaliptic, caracterul revelator al faptului de a mânca o carte nu-l pot simți decât cei ce simt cum Cuvântul, făcându-se literă, s-a făcut carne, și în pâinea vieții eterne mâncăm, euharistic, și carnea, și litera aceea. Iar litera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
chemările căldurii fugare, vlăguita descendență nu va mai avea decât o singură femeie, un singur bărbat, care, stând în picioare printre ruine de munți, prin pădurile moarte, livizi, cu ochi sticloși te vor vedea, o, soare, peste imensa gheață apunând.“ Apocaliptică viziune, ce-mi amintește de alta, cu cât mai comică, cu atât mai teribilă, pe care am citit-o în Courteline și care ne înfățișează sfârșitul ultimilor oameni, strânși pe un vapor, nouă arcă a lui Noe, într-un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe plaje, cosmonauții și astronauții zburau prin cosmos, se vorbea de „schimburi atomice“, de un al treilea război mondial, ca urmare a crizei din Cuba, dar până și amenințările păreau doar o gâdilătură pe ecranul televizorului, în a căror realizare apocaliptică nu mai credea nimeni. Tata abia de mai călătorea, cei mai importanți clienți îi erau atât de bine cunoscuți, încât ajungeau și câteva telefoane ocazionale. Ca toate astea, Hackler nu vedea cu ochi buni când nu stătea în birou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
odihna.“ Simțea că În această ultimă frază prinsese și fixase bine tema articolului: Trilby fusese acela care Îl ucisese pe Du Maurier - sau mai degrabă monstruoasa explozie a „publicității“ pe care o provocase romanul. Pasajul care urma constituia punctul culminant, apocaliptic, al articolului și Îi ceru un efort suplimentar: o dimineață Întreagă de dictare și, În aceeași seară, șlefuirea de mână. În ziua următoare, Îi dictă lui MacAlpine versiunea revizuită. „Ceea ce văd cu claritate este faptul că astfel de publicitate violentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iată tentația surdă care apare privind zidurile, sperînd ca un cutremur năruitor să apară acum din genuni. Fără cruțare! Și sinuciderea mea să-i ucidă pe toți ca, dacă moartea mea va fi o palmă dată universului, aceasta să fie apocaliptică, săi rupă ordinea care-l împiedică a putrezi. E în furia mea ceva din furia creației. Inconsecvența celui rău. V. suferind știu că a fost de ajuns o idee ca Doctorul să-mi convertească ștreangul în nebunia de a reveni
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
este să mîrÎie că eu sînt din județul Galați. Motiv pentru care umblu permanent c-un foarte vechi și greu album de fotografii În geantă, prima, făcută În 1898, „La Radu” pe Grivița, Înfățișîndu-l pe bunicul bunicului matern cu mustăți apocaliptice și-un lanț de ceas pe care i l-am arătat ieri și frizeriței. Avusesem senzația că era convinsă, după forma pe care o dăduse tunsorii mele, că-s de la țară. CÎnd am ajuns acasă cu părul În sus Împietrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și apa Începe deodată să cadă torențial pe Planeta Deșert ca-n Călăuza. Așa că se duc dracului dunele. Cu viermii nu se-arată ce se-ntîmplă, cu toate că luptaseră cu abnegație, dar tot rămîi strivit preț de vreo oră după acest film apocaliptic. Am căutat Încă o dată prin dicționare, nu citisem greșit, chiar Lynch e autorul dramei, În ’84. La patru ani după The Elephant Man și cu doi Înainte de Blue Velvet. Între ele, Dune. Kull vahad! Este atît de ezoteric, Încît simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
uluitoare. În timpul ăsta, „plăcerea este scurtă și femeia rămîne”. CÎnd, unde, și de ce rămîne femeia, nu se explică. Înțeleg că rămîne-așa. Probabil pentru că „săgetătorul este un om al frecării”. Ca noi toți. Din La datorie, extrag cu dificultate o frază apocaliptică: „Cu gesturi aproape sigure, soldatul Coșcodar pășește pe colosul de metal și-l orbește”. Colosul cu pricina e tancul. Pe care-l orbește Coșcodar, În trecerea lui ca un fum, ca un puf de păpădie, ca o rază laser. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deasupra noastră În zilele fără soț, uram gogoșile, gladiolele, gustul care nu se discută, ba se discută, nu și pe Moș Gerilă, Simon @ Garfunkel și Gogol și Dizzy Gillespie, iar Greața lui Sartre era copleșitor de minoră față de greața mea apocaliptică. Întotdeauna am vrut să ajung gigolo și ginecolog, mă dureau gonadele, singurele ființe acceptabile-n socialism fiind gheișele, chiar dacă la o femeie apreciez mai Întîi gleznele și gheișele nu au glezne, urmează Însă gambele, giugiulelile, pulpele, deși nu sînt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
distrasă de nimic, dau randament mare; cifrele se adună sub degetele mele, o armată de furnici care mărșăluiesc În coloane. Trimit raportul trimestrial, sting ecranul și mă furișez afară din clădire. Afară, centrul e scăldat de o lumină din zori apocaliptică - o adiere caldă de vânt, niște gunoaie care dansează, cerul de culoarea unei tigăi. Văd un taxi, o lumină neclară galbenă la orizont. Fac cu mâna când se apropie. Nu oprește. Alt taxi trece În viteză pe lângă mine, gol ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să mă lase câteva luni să-mi eli be rez mintea de confuzii și să revin la clara minte de care po menea el la începutul acestui an, un an cu totul neobișnuit până acum, plin de situații neprevăzute, viziuni apocaliptice și trăiri ciudate pentru mine. Clara mea minte va avea timp be rechet să înțeleagă totul mai bine. Dar, în ciuda acestei cugetări înțelepte, îmi simțeam mintea încă blocată. Torpoarea care mă cuprinsese la auzul vorbe lor us turătoare ale profei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ore precise, asigurate de subzistența nemțească, printre vizite medicale îndelungate, în care doctori cu ochelari reci, de sticlă, îi pipăiau căputa lipsă a piciorului ferfeniță și îi băgau în anus degetul unei mănuși de cauciuc, printre bombardamente anglo-americane și alte apocaliptice năpaste ale războiului, care zdrobeau metodic tărâmurile nemțești, dărâmând orașe întocmite din palate și gări uriașe, construite de împărați gospodari, măcelărind, fără alegere, pruncii și muierile înmărmurite de spaimă, Iuga începu să rupă pe nemțește. Mai mult de atât, auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înainte de a o face la stânga-mprejur, printre ruine și molozuri. Impetuoasă, construcția noului, în străvechiul oraș, începuse, ca și Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, într-o zi de 7 noiembrie, umed și rece, cu doi ani în urmă, prin fierberea apocaliptică a demolărilor din somptuoasele cartiere, prin forfota zgomotoasă a liniștitelor mahalale, înecate vara în verdeață, prin răscolirea dezordonată a zonelor sărace și insalubre, de la o zi la cealaltă, întinzându-se, peste tot, dezolantul peisaj al calvarului nestatorniciei dintr-un paradis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
strânsoare și pleacă mai departe, urmat de soldați. Gemetele nearticulate ale femeii se pierd undeva, în spatele lor. "...copiii mei....copiii mei!" Gara arde toată, acoperită de un imens val de foc. Prin fumul dens și sufocant se deslușește un peisaj apocaliptic. Țipete, strigăte după ajutor, voci aduse la limita suferinței. Triajul se prefăcuse într-o uriașă încâlcitură de vagoane distruse și fiare contorsionate. Pretutindeni, doar cratere și bălti de sânge. Și cadavre. Multe dintre ele biete mumii carbonizate care mărturisesc modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mult timp. Umbre rapide coboară panta muntelui. Cei care își păstraseră capul pe umeri sunt lichidați rapid. Deodată, o explozie îngrozitoare alungă întunericul din cele mai ascunse unghere. Pentru o clipă parcă se face ziuă. O coloană uriașă de flăcări apocaliptice roșii, galbene și portocalii sfâșie întunericul destrămat al nopții. Explodase una dintre autocisterne. Urmează alta, asurzitoare, apoi încă una ce dă senzația eruperii unui vulcan. Un tunet înspăimântător se ridică spre bolta cerului ca apoi să se prăbușească peste toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
obișnuință cu podul palmei la fund. Face cu ochiul lui Nicky. Se spune că aduce noroc! Privește în urmă, de-a lungul drumului pe care-l străbătuse. Plutoane stau cu fața la pământ, împrăștiate peste povârnișurile parcă nesfârșite. Cu o sonoritate aproape apocaliptică, nenumărate fulgere taie cerul. Acolo unde se prăbușesc, zăpadă murdară, stânci sparte și crengi retezate răbufnesc, gemând. Un mal uriaș de pământ îngroapă cu totul pe sublocotenentul Novăceanu. O mitralieră bate într-o cadență leneșă, dar precisă și nu dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
asemenea, în basmele populare, apar personaje ca Baba Cloanța, Muma Pădurii, zmeii, Spânul etc., care, polarizând defecte fizice și morale, evidențiază frumusețea personajelor opuse. Contrastul cu frumosul se realizează și datorită faptului că urâtul este adesea caracteristic și expresiv. Viziunile apocaliptice și personajele torturate din Infernul dantesc sunt adesea mai pregnante decât viziunile serafice din Paradisul. Polemizând cu clasicismul, romantismul reabilitează prin V. Hugo urâtul. Spre deosebire de epocile anterioare, care asociau urâtul cu răutatea, romantismul pune accentul pe antiteza dintre
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
reprezinta o țară agricolă ca a noastră în privirea adevăratelor ei interese și că dd. radicali n-au alt rol decât de-a amăgi orașele cu fraze ieftene și a esploata țara în socoteala lor. Mofturile cele subțiri, șurupurile advocățesti, apocaliptica învățăturilor liberale-cosmopolite nația nu le pricepea, și fiindcă tot ce nu e priceput exercită farmecul necunoscutului, de aceea capetele cu semicultură s-au luat cu droaia după ele, căci ce era mai lesne și ce convenea mai mult deșertăciunii individuale
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
puțin o gură, o gură ce pare a-și fi arogat pe seamă-și atribuțiunile tuturor celorlalte calități intelectuale pe care natura obicinuiește a le dărui oamenilor. Dacă nu voiești să crezi fără a cerceta, dacă nu juri că frazele apocaliptice, plivite din discursurile revoluțiilor franceze, sânt adevăruri absolute, nu meriți a ședea alături cu unicii naționaliști, unicii români, unicii patrioți, cari se bucură de privilegiul de-a fi monopolizat pe seama lor toate ideile mari și frumoase. Ei singuri au dreptul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
liberali, ce frumos, ce admirabil ni s-ar părea atunci". Singura deosebire între omul din India și decanul ziaristicei liberale este că acel om era statornic în vederea lui pe când "Romînul" își schimbă ochii după împrejurări și are vedenii înfricoșate și apocaliptice atunci când frații căuzași au numai rolul ingrat de-a striga prin cafenele; și perspective trandafirii atunci când aciiași frați ajung să puie țara la cale. Știți ce era odată monopolul tutunurilor - când erau conservatorii la putere - în ochii ziarelor liberale și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
călită și perfect dotată? Să folosească bomba atomică? Ar însemna să moară toți la un loc, ruși, italieni și francezi și să transforme Europa într-un deșert..." Petrică Nicolau nu-mi făcea impresia că ar fi stăpânit de o viziune apocaliptică. Fusese pe frontul de vest ca ofițer de rezervă și se întorsese neatins la încheierea păcii. Nu era singurul care gândea astfel și ceea ce spunea el mai spuneau și alții, dar el avea o indignare a lui proprie, o dispoziție
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai improbabilă, în afara cazului când forțele divine ar vedea ca inevitabilă, din motive care ne-ar rămâne inexplicabile, dispariția speciei umane de pe Terra. Să rămână pe ea doar câțiva troglodiți de prin pădurile Africii sau Australiei. Dar această viziune catastrofică, apocaliptică, nu poate fi susținută nici de forțele divine, deoarece specia umană deși a dat în acest secol semne de degenerare, este încă și pentru multă vreme o specie dinamică, în plin avânt și departe de a-și fi epuizat forțele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Atlantidei; noul Belial ar urma să-și facă apariția, fiindcă terenul este pregătit)... " Cum ai putut, îmi spuse Ciceo uimit după ce termină de citit Era, să proiectezi o astfel de viziune minuțioasă și realistă asupra viitorului nostru? Nu e nimic apocaliptic în ceea ce spui tu, ba chiar s-ar putea afirma că e o viziune practică, gospodărească, însă grea de un presentiment care te apasă la urmă ca o piatră de moară. Să știi că nu ești original, cineva mi-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]