3,429 matches
-
că va dobândi ajutorul de care avea să cucerească Cetatea Albă și Chilia. Singur nu o putea face. Și nu i s-a dat nimic, în afară de laude venite chiar și de la Sfântul Scaun, ai cărei galbeni mergeau, însă, la regele apostolic al Ungariei. Așa că numai cu ajutorul lui Dumnezeu pe “dușmani i-am călcat în picioarele noastre, și pe toți i-am trecut prin ascuțișul sabiei”; și se ruga domnul, în continuare, “să dea Dumnezeu ca dușmanii noștrii să ajungă sub picioarele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cerchezilor, abbazilor și Mingrelia (Georgia sau Gruzia), în care se povestesc multe întâmplări stranii. Petru Bogdan Bakšič (1601-1674), un alt călător, aflat la Huși în ziua de 29 septembrie 1641, îl numea oraș datorită existenței reședinței episcopale. În lucrarea Vizitarea apostolică a Moldovei, misionarul descrie aceste locuri frumoase și bogate: „Am vizitat Hușii (Use), oraș neîmprejmuit cu ziduri, mai degrabă târg decât oraș, dar îl numesc oraș (città) fiind aici reședința unui episcop schismatic. Este așezat în vale; ceva mai jos
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Iași, vechimea protestanților husiți în Moldova. Episcopul de Bende, Antonio di Stefano, anunța atunci că în Huși se păstra un registru din anul 1435, în care erau notați catolici botezați, cununați și înmormântați. Cercetând originea persoanelor înscrise în registru, vicarul apostolic al Moldovei a ajuns la concluzia că acei oameni aveau nume românești, cu excepția unui număr mic de nume slave, ceea ce pleda pentru convertirea unor români ortodocși la religia catolică. Gh. Ghibănescu identifica, după documente din arhive venețiene, prezența unui preot
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fondatorul „comunității religioase a fraților cehi și moravi”, cu privire la eforturile lor de a găsi un teritoriu prielnic stabilirii, semnificativă pentru toleranța și viața religioasă din Moldova: „Încredințându-ne, scrie istoricul, că aiurea nu putem dobândi hirotonia după toate canoanele scrierilor apostolice, noi în curgere de câțiva ani ne-am sârguit a ne informa despre rânduiala bisericii primitive, și de se află undeva oameni, care să fi păstrat, în primitiva puritate credința în Domnul nostru Isus Hristos. Spre acest finit oarecare erau deciși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
despărțiți de Biserica romană. De bunăseamă între dânșii s-au păstrat creștini cu adevărat credincioși, fiindcă și în veacurile primitive mulți dintre dânșii au suferit moarte martirică; dar cu toate acestea noi nu am putut căpăta de la ei santificare adevărată apostolică”. După ce a devenit rege al Boemiei (1469), Matei Corvin a decretat expulzarea ereticilor („frați cehi și moravi”, n.a.) din această țară și a acceptat așezarea lor la hotarul Transilvaniei cu Moldova, fapte ce nu a fost de natură să îmbunătățească
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în dieceza Bacău în toamna anului 1658 (5 februarie 1659), notează faptul surprinzător că biserica din orașul Huși avea o capelă la Bârlad, slujită de același preot. Vlas Koičevič (1622/1625?-1677) a vizitat orașul Huși în 1661. În Vizitația apostolică în Moldova din 7 iunie 1661 semnala următoarele: „Huși [sosește în 19 iulie seara, în ziua următoare liturghie]. Biserica de lemn acoperită cu paie (!), 2 altare frumoase. Dacă ar avea preot <poporenii> l-ar ține bucuros. Copii n-a botezat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
relatată de misionar era considerată alarmantă: „Acum aud că mulți oameni fug. Nu e preot. Acolo stătea părintele Francesco Antonio Renzi din Stipite și fără știrea mea și-a părăsit poporenii și a plecat la Iași”. Arhiepiscopul explică decăderea credinței apostolice și din cauza incertitudinilor vieții cotidiene: „mulți fugeau fie din cauza războaielor, fie datorită ciumei, o parte dintre aceștia așezându-se pe locurile unde se află astăzi”. Așadar, din cauza sărăciei, au plecat nu numai preotul, ci și o parte din locuitorii catolici
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
care lucra în cadrul Prefecturii catolice din Iași (nici o legătură cu actuala funcție administrativă, n. a.), s-a alăturat și el galeriei de misionari care au cercetat starea așezămintelor catolice din Moldova și a întocmit un raport adresat arhiepiscopului de Efes, nunțiul apostolic în Polonia, din care aflăm că la biserica catolică din Huși slujea preotul Chiarolanza. De frica ciumei, care făcea ravagii, administratorul parohiei a fost nevoit să se refugieze în pădurile din apropiere, împreună cu mai mulți credincioși. Era, foarte probabil, italian
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Moldova, la 25 martie 1799, Michele Sassano, prefectul misiunilor catolice de aici, prezenta într-un nou raport situația dezastruoasă a parohiei din Huși în urma unui incendiu devastator: construcția bisericii catolice și cimitirul au suferit pagube mari. În ceea ce privește populația de credință apostolică, aflăm că în Epureni trăiau 4 familii de catolici. Numărul total al credincioșilor era de 646 persoane, despre care se afirmă că erau toți români și vorbitori ai limbii române. În ianuarie 1800, administrator al parohiei Huși era Francesco Barbieri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în parohia catolică de la Huși, care, pentru prima dată depășea 1.000 de persoane la începutul secolului al XIX-lea, ajungând la 1.299 de credincioși în 1829. Deceniile următoare confirmă explozia demografică, statisticile fiind diferite. Pentru anul 1841, vicarul apostolic Ardoini a confirmat în această parohie următoarele date: în suburbiile Hușilor - 102 familii, în Cotroceni - 78 familii, iar la Răducăneni - 115 familii (527 persoane). Ca urmare a extinderii orașului Huși, în componența sa erau 3.600 de catolici, Bohotinul („Boattino
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
enoriașilor catolici a scăzut totuși, cu 795 persoane, de la 2.893 la 2.098, din cauza instabilității politice și economice, dar și a intervenției militare ruse. Prin grija parohilor locali, funcționa aici de mai multă vreme o școală, întreținută de vicarul apostolic, unde se preda în limba română, ca și în școlile cu același profil din Iași, Săbăoani, Galați, Petrești, disciplinele: religia catolică, filosofia, scrisul, cititul, aritmetica. Succesorul lui Antonio di Stefano la conducerea Vicariatului Apostolic Moldova, Giuseppe Tomassi, a inspectat și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
vreme o școală, întreținută de vicarul apostolic, unde se preda în limba română, ca și în școlile cu același profil din Iași, Săbăoani, Galați, Petrești, disciplinele: religia catolică, filosofia, scrisul, cititul, aritmetica. Succesorul lui Antonio di Stefano la conducerea Vicariatului Apostolic Moldova, Giuseppe Tomassi, a inspectat și el, conform tradiției, misiunile din Moldova. În raportul expediat din Bacău, la 10 decembrie 1858, către cardinalul Barnabio, parohia catolică Huși este înregistrată cu 2.376 de credincioși. În perioada 1816-1882, numărul enoriașilor a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1513" chiar dacă în realitate în Apografo această apare că: "Die x D oct.bris 1513". [A se vedea Figură 1] O altă versiune manuscrisa a faimoasei scrisori copiată într-un volum Barberini, care acum se află în arhiva de la Bibliotecă Apostolica Vaticană, ne arată dată "Die x octobris 1513". Cum se considera în general că volumul Barberini a preluat informațiile din Apografo, aceasta confirmă pur și simplu varianta noastră de înțelegere în care apare luna "octobris" din Apografo, chiar dacă în versiunea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
împrumuturilor de succes pe scară largă prin Monte Comune în timpul acestui război 25. Un model important pentru activitatea florentina a fost furnizat de statul papal. Dar nu atât de commissarius apostolicus un funcționar extraordinar creat de Papă sau de Cameră Apostolica pentru a rezolva disputele asupra beneficiilor și pentru a colecta veniturile ecleziastice 26așa cum a fost legatus -, de asemenea un funcționar extraordinar, ci adesea de o persoană plenipotențiara care, uneori, putea ține locul Papei 27 și de care commissario florentin
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Historiae Pontificiae, 21 (1983), pp. 211-228. ---, "Decretalists, Medieval Papal Legation, and the Român Law of Offices and Jurisdiction", în Res Publică Litterarum, 9 (1986), pp. 119-135, împreună cu Brentano, York Metropolitan Jurisdiction; J. E. Sayers, Oxford University Press, Oxford, 1971. ---, "Legatus apostolice sedis: The Pope's "alter ego" according to Thirteenth-Century Canon Law", în Studi medievali, ser. 3, 27 (1986), pp. 527-574. Fioravanti, Jacopo Maria, Memorie storiche della città di Pistoja (1758); rpt., Forni, Bologna, 1968. Fubini, , Riccardo, "Appunti șui rapporti diplomatici
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Rerum Italicarum Scriptores, ed. Ludovico Antonio Muratori, vol. 11, Milano, Societas Palatina, 1731, cols. 987-1076. Versiunea originală a lui Muratori, Historia Pistoriensis este titlul inițial. Două versiuni ale manuscrisului din secolul al XV-lea au fost consultate: Vatican City, Bibliotecă Apostolica del Vaticano, Fondo latino-palatino, 932; și Paris, Bibliothèque Naționale, Fonds latin, 18405. Istoria completă a fost primită de Consiliul din Pistoia pe 31 iulie 1447: AȘ Pistoia, Archivio del Comune [abbreviated hereafter aș 'Com.'], Provvisioni e riforme [prescurtat de aici
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
notă 87. Asupra antecedențelor la Cei Opt din 1363: Pampaloni, "Gli organi", pp. 268-269. 25 Marvin B. Becker, Florența în Transition, ÎI, pp. 176ff. 26 Vezi notă 11 supra. 27 Asupra acestui argument: Figueira, "Classification"; Figueira, "Decretalists"; și Figueira, "Legatus apostolice sedis: The Pope's "alter ego" according to Thirteenth-Century Canon Law", Studi medievali, ser. 3, 27 (1986), pp. 527-574. 28 Vezi Peter Partner, "Florența and the Papacy, 1300-1375", în Europe în the Lațe Middle Ages, (eds) J. Hale, R. Highfield
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în campania comunistă de compromitere și destrămare a bisericilor catolice. În 1948 Biserica română Unită cu Roma a fost interzisă, majoritatea preoților și ierarhilor fiind ei înșiși arestați sau epurați. În al doilea val au urmat, în 1952, procesele Nunțiaturii Apostolice, motivând expulzarea Nunțiului Apostolic O’Hara, învinuit (tragicomic) de spionaj în favoarea Vaticanului și a Statelor Unite! Mai puțin tragicomic era faptul că majoritatea condamnaților au primit pedepse de muncă silnică pe viață, grațiate din fericire în 1964, după 14-15 ani de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
compromitere și destrămare a bisericilor catolice. În 1948 Biserica română Unită cu Roma a fost interzisă, majoritatea preoților și ierarhilor fiind ei înșiși arestați sau epurați. În al doilea val au urmat, în 1952, procesele Nunțiaturii Apostolice, motivând expulzarea Nunțiului Apostolic O’Hara, învinuit (tragicomic) de spionaj în favoarea Vaticanului și a Statelor Unite! Mai puțin tragicomic era faptul că majoritatea condamnaților au primit pedepse de muncă silnică pe viață, grațiate din fericire în 1964, după 14-15 ani de detenție. Pretextele pentru arestarea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
arătat binevoitori față de Sf. Sa și chiar în casa parohială un ofițer rus își avea cantonamentul. A fost ridicat de securitatea comunistă română după 1948, fiind bănuit ca episcop clandestin și a fost de fapt sfințit ca atare de nunțiul apostolic, înainte de expulzarea lui din țara noastră. Pe când eram vicar la Galați, în anul 1957, am auzit de eliberarea Excelenței Sale,că era pe la Iași, unde fiind persona non grata, a fost numit paroh de Kogălniceanu (Kara Murat), în Dobrogea, unde l-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Despre preoții Ștefan Tătaru, Martin Mihoc, Ghe. Vameșiu, Mihai Rotaru, Ghe. Dumitraș, D-tru Pascal, Alex. Ghiuzan și Iacob Iosif, știu că au activat în dieceza de Oradea la greco-catolici atât înainte de 1948, cât și după aceea ținând legătura cu Nunțiatura Apostolică din București și cu credincioșii rămași fără păstori, după desființarea acestui rit în țara noastră de către puterea comunistă de pe atunci. Știu că au fost condamnați la mulți ani de detenție, și unii dintre ei au lucrat munci grele și periculoase
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
până mi-au dat amânare pentru un an. În 1943, fiind în clasa a VIII-a de liceu am mai primit un an amânare. În 1944, evacuat la Beiuș, acolo am dat bacalaureatul. Am dat examen la Politehnica Timișoara. Nunțiul apostolic a intervenit la gen. Antonescu și ne-a dobândit încă o amânare. În toamna lui 1945 am început noviciatul la Săbăoani, încheiat cu profesiunea simplă în 1946. Am continuat studiile la Luizi-Călugăra până la închiderea seminarului în 1948(?). Ceilalți au plecat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ei ascunsă Vrea să ardă-n piept la tine! Fr. Alois Done (revista Viața) 16. Ep. IOAN DUMA reabilitarea post-mortem După arestarea episcopului Anton Durcovici în iunie 1949, scaunul episcopal a fost preluat de vicarul general episcop Marcu Glaser, administrator apostolic al Diecezei de Iași până la numirea unui nou episcop titular. Dar și episcopul Marcu Glaser este anchetat și urmărit mereu pentru activitatea sa religioasă de către agenții securității statului comunist și persecutat, și în cele din urmă și pentru scandalul de la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să cunoaștem. Deși nu avem documentație în acest sens, totuși considerăm că amintirile care mai dăinuie în memoria confraților de suferință din familia franciscană care au înfruntat împreună teroarea comunistă a celor fără Dumnezeu, și a puținelor documente de la Nunțiatura Apostolică din București, dacă se mai păstrează, sunt destul de grăitoare. Mons. Ioan Duma s-a născut în com. Fărăoani, sat Valea Mare, jud. Bacău, la 5 noiembrie 1896. După absolvirea claselor primare în satul natal, în toamna anului 1914 a intrat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ei, fapt pentru care l-au respectat în mod deosebit” (cf. Pr. Ioan Gherghina, OFMConv., consătean). Pentru activitatea lui exemplară și meritele sale deosebite a fost consacrat episcop în clandestinitate, la 8 decembrie 1948 pentru episcopia de Iași, de către Nunțiul Apostolic de București, O’Hara, care mai târziu a fost expulzat din țară. Prinzând de veste autoritățile comuniste, l-au arestat și l-au trimis la închisoare, unde a fost torturat și a suportat șicanele hienei comuniste circa 2 ani de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]