2,797 matches
-
lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era urmărită până în zloata uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici și lipsite de valoare. Toți mahalagiii ieșeau în stradă să urmărească acest început de ritual de împerechere între Dimitrios, veneticul cu apucături și gusturi de calif și Felicia, tainica lui amantă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Au spart cu topoarele ușile și au năvălit înăuntru. O duhoare pestilențială de vegetație în descompunere le-a oprit pentru o clipă înaintarea. Tălpile tăbăcite și ghetele scâlciate s-au afundat în grosimea și moliciunea covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil. Pe pereți zăceau atârnate bice cu vârfuri plumbuite, lanțuri și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se mișcă din loc, se apropie de el și-l privi cu atenție. Ochii îi erau deschiși și aveau un luciu nefiresc, de parcă n-ar fi fost privirea lui Filip nici când dormea, nici când era treaz. Carol simulă o aprigă criză de tuse. Din partea lui Filip nici o reacție. "O fi murit?", se gândi Carol. "Și ce-mi pasă mie! Un gardian mai puțin pe lume. Și încă propriul meu gardian. Cadavrul unui om peste cadavrul unui leu. O să-și țină
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
operă a unui moralist român. Concepută în genul La Rochefocauld, Chamfort, pe lângă o analiză a tuturor pornirilor omenești, dar în special a sentimentelor de dragoste, de amor-propriu și a sentimentului morții, această colecție e remarcabilă și unică prin stilul personal, aprig și sarcastic. Se amestecă mereu amărăciunea cu aspirația ideală. Notările făcute pe viu, descoperirile profunde în clar-obscurul sufletului omenesc amintesc direct de cele mai bune metode franceze. Aici nici urmă de spirit de sistemă. Cel care le-a scris e
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai vârstnice, mai scunde și mai corpolente, așa încât performanța mea de susținător de brațe și închizător de portiere a împrumutat o forță total fantezistă. Am început să mă comport ca un ușier uriaș, excepțional de dibaci, fermecător, cu o tuse aprigă. Dar dogoarea după-amiezii era, ca să folosesc un eufemism, oprimantă, și compensațiile pentru serviciile mele au început să mi se pară tot mai nesubstanțiale. Așa încât, în mod abrupt, deși grămada de „rude directe“ abia începuse să se subțieze, m-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
când parada de tobe și trâmbițe trecuse bubuind pe lângă noi, o nemulțumire comună, aproape o suferință comună, conferise micului nostru grup un simulacru de solidaritate - de felul aceleia pe care ar putea-o resimți turiștii companiei Cook prinși într-o aprigă furtună la Pompei. Acum însă, când eu și bătrânelul am ajuns la ușa rulantă de la Schrafft, era evident că furtuna luase sfârșit. Doamna de onoare și cu mine am schimbat priviri de recunoaștere, dar nu de salut. — E închis pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Atunci fostul Își desprindea mâinile de pe gard și, cu cămașa albă pătată de vin roșu, se pierdea În zare, iar Mașa se trezea cu gura amară și tulburare În suflet. Poate că ar fi trebuit să nu fie atât de aprigă cu el În vis. Poate că omul, care se purtase cu ea așa cum se purtase, se căise Între timp și avea nevoie de ajutor. Altădată Îi simțea foșnetul umbrei bântuind prin casă. Acum vizitatorul Îi vorbea În dodii despre nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cerbicia. „Să presupunem, conchise acesta, că nevasta e nevastă, iar consoarta e consoartă... De nevastă nu vă temeți?“ „Și dacă mă tem, ce te privește?!“, răspunse Ippolit pe un ton calm, care nu prevestea Însă nimic bun. „Am o nevastă aprigă, care nu-i de lepădat. La unii, nevasta e o simplă cârpă sau o mătură, care deretică prin casă fără să scoată un cuvânt. La mine, nevasta e nevastă. Chiar dacă face gură, o respect“, adăugă el cu o privire cufundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ippolit mestecând nu mai știu al câtelea peștișor sărat. „Dacă și Socrate...“, spuse unul spărgând tăcerea nefirească așternută peste masă. „Da, chiar și Socrate“, făcu Ippolit, abordând un aer de superioritate ce contrasta cu Înfățișarea sa. Subotin avea o nevastă aprigă, care nu prea știa multe și, atunci când se enerva, Îl făcea În toate felurile, aruncând În el tot ce-i cădea la Îndemână. Petrecerea ajunsese, poate și din cauza discuției despre „consoartă“, la un punct mort. Ippolit era vesel și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
jurând pe părinții lui, că nu se va mai atinge de alcool sau, dacă se va atinge, se va limita la un singur păhărel, ca să cinstească masa. Acum ce era de făcut? Ippolit mătură cu privirea podeaua. Oare nu cumva apriga-i nevastă venise după el? Văzând podeaua crăpată de ciment și mucurile risipite printre sticle și borcane sparte, Ippolit răsuflă pentru a doua oară ușurat. Da, se afla În depozit, În biroul lui. Și aici nu se simțea nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de frig, contribuind În egală măsură și răceala penetrantă din interiorul agenției (caloriferele nu funcționau) iar șansă să ajungă repede acasă nu se Întrezărea, circulația mijloacelor de transport era ca și inexistentă. Tony Pavone, vădit afectat de proporțiile stânjenitoare a aprigei zile de iarnă, Își alese cuvintele Încercând să-i impulsioneze o doză de optimism. „Îmi pare rău Atena, principalul vinovat sunt eu...! Am neglijat a mă informa de condițiile atmosferice din acest oraș, iar acum trebue să suportăm consecințele. Dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
două-trei ore În urmă, un coleg de afaceri de aici, din bursa neagră, mi-a oferit un preț asemănător. Dacă nu mă Înșel, chiar mai mare...” Bișnițarul se făcu negru de mânie, mult mai negru decât era, debitând unele Înjurături aprige, folosind Întreg arsenalul de cuvinte țigănești, exclamând. „Să n’ai Încredere În orcine domnule, aceștia sunt bișnițari de mâna doua care umblă cu tot felul de șmecherii la derută, de la care te poți aștepta la te miri ce, nenorociții dracului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zâmbi malițios, făcând semn celui care păzea intrarea să-l conducă către ieșire, adăugând.” De câte ori vei fi chemat să vi-i, În caz contrar voi lua măsuri preventive de libertate...!” Părăsi Miliția Capitalei cu o senzație nelămurită. În mod sigur, aprigul său anchetator nu glumise. În definitiv, nu era și el om...? E adevărt, avea un salariu incredibil de mare iar alimentele Îi erau trimese acasă gratis totuși, nu era ușor să Întreții o nevastă fără muncă plus doi copii la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone care În luptă dreaptă Îl biruise, În prezent i se opunea din nou...!! Dar el, Tony Pavone care se ridicase din mormând de două ori, ce trebuia să facă...? Să cedeze ori să lupte cu Îndârjire anulând din nou apriga prorocire a ursitelor...? Având sufletul negru de supărare,Tony Pavone la câteva zile uită de soartă și destin, catapultat fiind din nou În activitatea zilnică a depistării de noi lucrări, procurării de materiale cu bani din salariul său, de plata
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mulțimea din jur. „De ce, oameni buni, de ce...!! Opservând rămășița banknotei de zece dollary ruptă ce Încă ce Încă mai era ținută strâns În mâna imprudentului om, victimă inocentă a hazardului și mai mult a-l norocului care, Îl abandonase În favoarea aprigului destin...! Atena țipă sfâșietor. „Pentru câțiva dollary să comiți o asemenea crimă...?? Nu, nu se poate...!!” - mai avu putere să strige apoi căzu leșinată, contopindu-se cu Tony Pavone În ultima lor supremă Îmbrățișare...!! În depărtare sirena salvării solicita drum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
compasiune. Dar Angela era mereu implicată În mod ciudat În dificultăți și suferință, Împiedicându-se de obstacole invizibile, aducând la iveală complicațiile unor năzbâtii dureroase care Îl făceau să se Întrebe dacă această volupté nu era una dintre cele mai aprige și mai ciudate poveri ce puteau fi puse să apese sufletul femeii. Văzu femeia (prin propia ei mărturie erotică) de parcă s-ar fi aflat chiar În dormitor. La invitație se afla acolo, un martor ocular perplex. Evident, ea considera necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nu Îi răspunse. Shula plecă, luând cu ea pantofii uzi. Deasupra New Rochelle-lului, mai multe avioane micuțe se agitau, huruind și bâzâind. Probabil că Wallace pilota unul din ele. El Însuși un centru de vuiet. Pentru noi, Însă, o insectă aprigă, o gâză care se propulsa peste acri de Întindere albastră. Sammler Își lăsă scaunul pe spate la umbră. Ceea ce la soare fusese o masă compactă de pini se lămuri acum În ace și copaci separați. Apoi, Rolls-ul argintiu dădu colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
uită lung după avionul care se mișca În trombă. Își dezvălui astfel nasul lung și lat de lombard. Avea Înfățișarea de pasăre de pradă tipică italienilor din nord. Pielea era netedă. Poate că fusese, așa cum insista Wallace, Emilio, micul șofer aprig al Mafiei. Dar acum se afla Într-o etapă a vieții când bărbatul cândva bine legat Începea să dea semne de fragilitate ca toți vârstnicii. Acest lucru era aparent la umeri și la ceafă, unde cutele erau adânci. Era asociat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care acum s-a pierdut în tumultul timpului, rămâne gravată în imensitatea infinitului albastru, păstrează neatinsă... amintirea. Acolo în drumul de dincoace în lumina slabă de candelă ce străjuiește căi neumblate atât de pustii. Acolo, unde vuietul vântului își șuieră apriga furie, printre crestele de granit ale munților, printre florile sale de colț. Acolo, printre astrele nopții un punct dintre infinit și nimic, în ungherele ascunse ale inimii. Acolo, în lumea de dincolo de realitatea existenței trăite în nisipul timpului scurs din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
putea face (nici țipenie de televizor sau radio la reședință. Lucruri drăcești!!) și nu era învățată cu nici un fel de polemică sau dispută. Eventual răspundea plecat la întrebări. Dar asta nu înseamnă că nu ardea să vadă o femeie în aprige controverse cu bărbații. Mai târziu a venit un prieten arab românizat al ambasadorului și am început amândoi un ping-pong pe teme politice, țipând ca să ne putem auzi unul pe altul, fiindcă vorbeam din colțurile opuse ale unui salon imens. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
potrivită. Așa se face, că în deceniile care au urmat după 1960, cu toate că a continuat să fie un stat cu un sistem social-politic care îi fusese impus, România a reușit să se debaraseze, treptat și abil, cu mult tact și aprigă perseverență, de tot ceea ce nu avea legătură cu interesele sale naționale; a dus o politică externă de deschidere față de societatea internațională, cu fapte care i-au atras simpatia, respectul și admirația lumii. De aceea, este de examinat, care dintre cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pentru că se întrevedea o sesiune dificilă, cu discuții dure, am fost inclus și eu în delegație chipurile a fost întărită delegația (altfel, nici vorbă, pentru că mergeau la sesiune doar cei școliți în U.R.S.S.); se întrevedea o discuție tensionată, chiar aprigă, deoarece sârbii depășiseră orice măsură și creaseră nemulțumiri, iar atmosfera era deja îmbibată de animozitățile de ordin ideologic; poziția pe care urma să o aibă delegația noastră (condusă de ambasadorul de la Budapesta) era cât se poate de neconciliantă, chiar ofensivă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pe când afară ploaia tot cădea. Și mă gândeam la fiecare clipă a vremii cât stătusem față în față cu Chiva, la fiecare clipă, la fiecare privire și la sărutarea de foc care-mi ardea încă buzele, care îmi pătrunsese fierbinte, aprigă, în tot sângele. Acuma, departe de fată, mă gândeam că puteam fi mai îndrăzneț decât fusesem; îmi era dor de ea, de ochii care mă săgetaseră în răstimpuri, de sărutarea a cărei beție mă stăpânea încă. Parcă simțeam în vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
țintă la judecător, își duce dreapta peste ochi, apoi își lasă în jos palmele cu degetele împreunate. Bătrânul Gâțu, judecătorul (a murit de mult), se uită lung la dânsa, o vede așa frumoasă și sprintenă, cu ochii negri așa de aprigi și de deștepți, parcă nu-i vine a crede că o fată ca dânsa a făcut moarte de om. — Spune, Aniță, dar spune drept, ai omorât pe bărbatu-tău? —Vă sărut dreapta, cucoane, l-am omorât. — Și de ce l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lanurilor, zăream la stânga, pe un muncel lutos și sterp, morile de vânt. Aveam două mori vechi de vânt în care-mi făceam nutreț pentru vite, pentru mascuri și pentru paseri. Acolo, în șandramalele acelea, stătea vătaful, un om mărunt și aprig, cu fața negricioasă, și cu ochii scânteietori. Mergeam așa o bucată, ș-apoi auzeam murmurul muncii. Răsărea soarele, și-n fierberea razelor treceam printre colibele mărunte ale lucrătorilor și mă amestecam în zarva și larma oamenilor, în jurul lucirilor de cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]