KorAP: Find »[drukola/base=aprinde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...719 >

17,970 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

Și, de vreme ce-i frumoasă, înseamnă că e și folositoare. FANARAGIUL (aprinde): Bună seara! MICUL PRINȚ: Bună seara! De ce-ai aprins felinarul? FANARAGIUL: Consemnul. (stinge) Bună dimineața! MICUL PRINȚ: Bună dimineața! Ce consemn? FANARAGIUL: Să sting sau să aprind felinarul. (aprinde) Bună seara! MICUL PRINȚ: De ce l-ai aprins iar? FANARAGIUL: Consemnul. MICUL PRINȚ: Nu pricep. FANARAGIUL: Nu-i nimic de priceput. Consemnul e consemn. (stinge) Bună dimineața! (se șterge pe frunte, e obosit) Am o meserie cumplită. Cândva, avea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
folositoare. FANARAGIUL (aprinde): Bună seara! MICUL PRINȚ: Bună seara! De ce-ai aprins felinarul? FANARAGIUL: Consemnul. (stinge) Bună dimineața! MICUL PRINȚ: Bună dimineața! Ce consemn? FANARAGIUL: Să sting sau să aprind felinarul. (aprinde) Bună seara! MICUL PRINȚ: De ce l-ai aprins iar? FANARAGIUL: Consemnul. MICUL PRINȚ: Nu pricep. FANARAGIUL: Nu-i nimic de priceput. Consemnul e consemn. (stinge) Bună dimineața! (se șterge pe frunte, e obosit) Am o meserie cumplită. Cândva, avea și ea o chibzuială. Dimineața stingeam, iar seara aprindeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
aprins iar? FANARAGIUL: Consemnul. MICUL PRINȚ: Nu pricep. FANARAGIUL: Nu-i nimic de priceput. Consemnul e consemn. (stinge) Bună dimineața! (se șterge pe frunte, e obosit) Am o meserie cumplită. Cândva, avea și ea o chibzuială. Dimineața stingeam, iar seara aprindeam. Îmi rămânea restul zilei pentru odihnă, și restul nopții să dorm. MICUL PRINȚ: Și pe urmă s-a schimbat consemnul? FANARAGIUL: Consemnul nu s-a schimbat. Tocmai aici e nenorocirea! De la an la an, planeta s-a învârtit din ce în ce mai repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
disprețui toți ceilalți Regele, Vanitosul, Bețivul, Afaceristul... Cu toate acestea, ești singurul care nu-mi pari caraghios. Poate pentru că te îngrijești de altceva decât de tine însuți. La revedere, plec mai departe. Îmi pare rău pentru consemnul tău nechibzuit. FANARAGIUL (aprinde): Bună seara! Deocamdată asta-i situația! Drum bun! (Cade perdeaua-nor) MICUL PRINȚ: E singurul din care puteam să-mi fac un prieten și să rămân puțin cu dânsul. Dar chiar dacă ar fi fost pe aici oi, planeta lui e prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
oamenii. ȘARPELE: Vrei să întâlnești oameni... Sunt peste tot, dar nu aici. Aici e împărăția mea. Cine trece pe aici îl adaug colecției mele de umbre. Uite, să-ți arăt doar pe unul dintre foștii mei oaspeți. Scade lumina, se aprinde ecranul. Un semafor de cale ferată, un macaz. Acarul stă rezemat în mânerul de schimbare a macazului.) MICUL PRINȚ: Bună seara, domnule! Cine ești? ACARUL: Am fost. Am fost acar la căile ferate. MICUL PRINȚ: Și ce făceai? ACARUL: Triam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
OMUL: Ai mai avut una. Credeam că rămâi cu mine noaptea asta. E o întâlnire importantă? MICUL PRINȚ: Da, poate am noroc. Mâine se împlinește anul... E o întâlnire hotărâtă mai de mult... (Pleacă. Omul se culcă.) ( Scade lumina, se aprinde ecranul. Micul Prinț vine spre locul întâlnirii cu Șarpele, care apare deasupra stâncii. Vocile celor doi.) MICUL PRINȚ: Te-am mai căutat o dată. Te-am strigat, dar nu mi-ai răspuns. ȘARPELE: Eram ocupat. Și, pe urmă, nici nu venise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179

și ei parte de când televiziunea trecuse la programele de vară. În tot acest timp, Nae: cu stânga pantalonii jos dădea, fundu-n geam mi ți-l proptea și cu dreapta ce-mi făcea? O mătură el că lua și lumina c-aprindea. O aprindea cu coada. Groaza-n pensionari băga, când un fund roșu vedea cum spre ei se mi se holba. Adică trebuie surprins momentul de scurtă euforie al voyeuriștilor din balcoane când au văzut că uite, totuși lumina se aprinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
parte de când televiziunea trecuse la programele de vară. În tot acest timp, Nae: cu stânga pantalonii jos dădea, fundu-n geam mi ți-l proptea și cu dreapta ce-mi făcea? O mătură el că lua și lumina c-aprindea. O aprindea cu coada. Groaza-n pensionari băga, când un fund roșu vedea cum spre ei se mi se holba. Adică trebuie surprins momentul de scurtă euforie al voyeuriștilor din balcoane când au văzut că uite, totuși lumina se aprinde și vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
aprindea. O aprindea cu coada. Groaza-n pensionari băga, când un fund roșu vedea cum spre ei se mi se holba. Adică trebuie surprins momentul de scurtă euforie al voyeuriștilor din balcoane când au văzut că uite, totuși lumina se aprinde și vor afla dacă Nae mănâncă azi musaca sau dovlecei umpluți sau tot cartofi prăjiți, pentru că în cazul ăsta cu proxima ocazie aveau să-i reproșeze că nu abordează și el un regim ceva mai diversificat. Și, imediat ulterior momentului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
și chiar n-am nici o treabă cu arta. Peisaj cu bivolar Eram în stație, așteptam autobuzul și deodată mă acostează unul cu aspect de papagal subnutrit. Mă rog, între noi fie vorba, omul duhnea destul de serios. Vorba aia, dacă-i aprindeai o brichetă în față, îl flambai. Dar nu asta e informația principală. Că ăla era băut. Nici vorbă. Vine la mine și, cu un surâs bălos, îmi arată un afiș zdrențuit din spatele meu. Plouase, ninsese pe afișul acela care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

s-a întors acasă așa târziu. Măriuca îl aștepta. Știa că el se oprise la nași și trebuia să se întâlnească cu agronomul... Ai stat atât de târziu, Costăchele! Cum ai venit pe bezna asta? Mai devreme, când lămpile sunt aprinse, e altceva, dar acuma îți bagi degetele în ochi nu alta... Ai dreptate, Măriucă, dar acum hai să dormim, că mâine am treabă până peste cap. Uite că nu te-am întrebat ce face tata. Nu chiar așa bine. Răsuflă

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
în Cehoslovacia și că, la Munchen, Germania ar fi semnat un acord cu marile puteri: Franța și Anglia. După plecarea celui de la județ, Costăchel nu-și mai găsea locul. Una-două încerca ușa percepției, dar mereu o găsea închisă. Goarza a aprins lămpile și felinarele în tăcere, privind cu teamă spre Costăchel, care dădea semne de supărare. Tu nu știi unde-i perceptorul? Unde stă la ora asta? a izbucnit Costăchel într-un târziu. Când să iasă, goarza a dat nas în

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
nimicuța? Grăiește, băiete! Îi adevărat că nemții o început iar război?” În încăpere se lăsase o tăcere grea... Doar razele asfințitului desenau o pată sângerie pe peretele la care privea Costăchel... Nașule, tare mi-i teamă că focul a fost aprins... a rostit Costăchel odată cu primul pas făcut în curtea învățătorului, care abia apucase să lase din mână găleata cu apă scoasă din fântână. A rămas cu vorbele agățate de buze, nepricepând îndată despre ce este vorba... Despre ce foc vorbești

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
primul pas făcut în curtea învățătorului, care abia apucase să lase din mână găleata cu apă scoasă din fântână. A rămas cu vorbele agățate de buze, nepricepând îndată despre ce este vorba... Despre ce foc vorbești și cine l-a aprins, Costăchele? Că m-ai și speriat. Despre război îi vorba, nașule. Nemții au declarat război Poloniei și au intrat deja în ea, în dimineața zilei de 1 septembrie 1939. Adică alaltăieri. Cum, așa, tam-nisam? Care-i motivul? Cică Polonia a

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
un nume locul acela. Uite, scrie aici în jurnal. Glenwitz, așa îi spune. Nu se poate așa ceva. Cum să atace o țărișoară ca Polonia un post de radio nemțesc? Uite că se poate. Așa scriu gazetele... Iaca, focul a fost aprins și cine știe când se va stinge... Bătrânul a rămas fără cuvinte. Și-a împreunat brațele la piept. Privirea lui rătăcea undeva în zare. A vorbit îngândurat. Uite ce înseamnă să fii mare și să n-ai glagorie... Despre cine

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
să-l ridice pe Costăchel. Cu el pe umăr, a intrat în curte. Să-l ducem în bucătăria de vară. Acolo este o laiță - a grăit Grigorosu, gemând sub greutate. Adu niște apă, să-l spălăm, și te rog să aprinzi focul, că tremură ca varga. Cu ochii închiși și cu obrazul ca varul, Costăchel gemea surd... În acea clipă, lui Petrache îi treceau prin minte scene cu răniți din timpul războiului... Știa ce trebuie să facă... S-a apucat să

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
șezătoare, Petrache. Noi aducem vorbele și vinul, iar gazda pastrama și urechile... Soarele a asfințit într-o mare de foc. Semn că vremea va gerui. Costăchel și Petrache călcau voinicește troienele adunate de-a curmezișul hudițelor satului. Inginerul Cicoare a aprins lampa mare, semn că aștepta musafiri... Acasă-i gospodarul? - a deschis Costăchel vorba de la ușă. Acasă. Acasă, că i-o trecut vremea de mers la fete - a răspuns inginerul, bucuros de oaspeți. Nu merge la fete da’ poate că merge

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
scapi. Parcă am mai vorbit noi despre lucrul acesta. Povestind, te eliberezi de povara celor trăite... l-a încurajat inginerul. Costăchel și-a fixat privirea în lumina lămpii doar pentru o fărâmă de timp. În străfundul ochilor lui s-au aprins văpăi și... fără altă introducere, a pornit să povestească: Ne aflam pe malul Ozanei. Organizam apărarea, când - ca un trăsnet - a căzut vestea... Era în dimineața zilei de 24 august 1944. Tocmai mă întorsesem de la o consfătuire avută la colonelul

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
ce ți-i omul... Unii chiuiau și râdeau, strigând: „Fraților! E armistițiu! E pace! Nu mai suntem în război cu rușii!”... Alții plângeau... Câte unii ședeau pe marginea tranșeului, fără să scoată o vorbă. M-am așezat și eu. Am aprins o țigară și mam apucat să trag din ea ca disperatul. Gândurile au luat-o razna... „Cum adică, domnule? Până acum am luptat îndârjit pentru fiecare palmă de pământ și acum trebuie să-l așteptăm pe dușman cu arma la

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
pe câmp sau prin apropierea satelor. La câmp ieșeau mai mult femei și câte un bătrân ici-colo. În rest, numai copchii. Făceau treabă după puterile lor. Când am văzut că lururile stau așa, am prins oleacă de curaj. Pe la amiază aprindeam câte un foc prin vreo râpă și coceam păpușoi, bostani din cei buni și cartofi. Filip o căpătat puteri și aveam alt spor la mers... Nu mai știam de când tot mergem. După un timp, am îneput să simțim un aer

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
liniștiți! Cu mine au treabă - a răspuns Costăchel calm, în timp ce se îndrepta spre ușă. A deschis-o... În prag, cu pistolul într-o mână și cu o lanternă în cealaltă, ședea căpitanul Hahău. Cetățene Costache Vultur! În numele legii, ești arestat! Aprinde lampa! Costăchel a executat ordinul fără să scoată o vorbă. Știa că orice împotrivire - pe lângă faptul că este zadarnică - este și primejdioasă. Ai zece minute să te îmbraci, să-ți iei ceva de mâncare și schimburi! - a poruncit căpitanul, fără

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848

vieții tuturor oamenilor sunt alambicate, ca și în cazul de față, despre ele poate ar fi mai bine să lăsăm timpul să vorbească. 2 C ând Simona îl văzu pe doctorul Teodoru că intră în rezervă, un soare i se aprinse pe față și-l întrebă oarecum surprinsă: Sunteți iar de gardă? Nu, țin locul unui coleg și, având câteva clipe mai libere, m-am gândit să trec, să văd ce mai faceți? Am ținut în același timp să vă comunic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
găsea nici un martor ocular sau niște nechemați ochi vicleni. Căută ieșirea. Ajuns afară, privi cerul. I se păru că o stea, sus pe boltă, chiar deasupra spitalului, strălucea nefiresc de luminoasă. Se prea putea ca acel astru să se fi aprins pentru Mona, ca un semn al împlinirii nestăvilitei ei dorințe de dragoste. Strălucirea acelei stele el o percepea însă ca având darul de a spori întunericul din jurul său. În seara aceea Simona intrase triumfătoare într-un rai imaginar; pentru doctorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
să mă vezi cu burtică... Mona, Mona, am impresia că te-ai cam grăbit! Nu crezi că trebuia să mai reflectezi? La opinia publică, la colegii de la școală te-ai gândit? Vei intra în gura lumii... Bănuiesc că se vor aprinde multe spirite, dar ești de acord cu mine că-mi pot permite să fac ce vreau cu viața mea? Așa o fi, dar ai uitat de implicații. Pun acest dar sub un semn al relativității. Ai tot timpul să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
fi avut timp să judece comportarea Simonei în clipa aceea de dezlănțuire, atât de dezinvoltă, libertinajul limbajului, cu siguranță ar fi putut să afirme, fără teama de a greși, că acolo sus, la etajele superioare ale acestei ființe, luminile sunt aprinse, dar nu e nimeni acasă. Timpul trecea... În școală se instalase obișnuința. Nimeni nu se hazarda să abordeze un subiect atât de delicat. Dar evenimentul nu a rămas fără ecou. Unii părinți au avut chiar o reacție dură, au cerut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]