2,860 matches
-
fată a lui Costandin Hăma i a fimeii sali Ileana, pe cari țigan Îl am cumpărat de la Sultan mezat, Înpreună cu tatăsău și cu alții ce-au fost a răposatului fratelui mieu Ioan. Și de acum Înnainti și În veci ari să-l stăpâniască dum(nea)lui i cucoana dumis(ale), nepoata Paraschiva și fiul dum(ni)lorsale Toadir, cu tot rodul ce va eși dintrânsul. Ș i spre mai adivărată credință, urmează a me iscălitură și peceti. 1817 genar 15
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
celui mai fin și mai practicabil instrument de muncă: puterea omenească. Ce este apoi capitalul în bani, în mobile, imobile - decât muncă strînsă? În realitate, cine voiește a preface materiile organice ale pământului în materia organică numită grâu cată să are, să samene, să treiere etc. și toată munca aceasta dă drept rezultat un obiect, pe care omul îl schimbă pe alt obiect, pe îmbrăcăminte de ex., în care iar s-au înmagazinat munca producătorului de lână, a țesătorului, a boiangiului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
atunci. O idee cu privire la dezastrul provocat de Marea Epurare din 1936-1937 ne dă faptul că atunci a fost Încurajată, pentru puțin timp, criticarea funcționarilor din colhozuri de către țărani, pentru a se putea identifica „sabotorii”. Un colhoz a primit ordinul să are pajiștile și câmpurile deschise, fără de care oamenii nu ar fi putut să-și hrănească animalele. Altul a primit instrucțiuni să dubleze suprafața alocată anterior fânețelor, prin transformarea parcelelor private și a zonelor cu nisipuri mișcătoare. Era limpede că planificatorii favorizau
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
care să Înlocuiască locuințele răsfirate și regimurile de proprietate complexe din alte părți. Cu cât planificatorii prevedeau mai multe detalii - deci cu cât se construiau sau se contractau mai multe case, se demarcau mai multe terenuri, se desțeleneau și se arau mai multe câmpuri și se selectau (uneori chiar se semănau) mai multe plante -, cu atât creșteau șansele de a avea intervenția sub control și de a o desfășura după cum fusese prevăzut. Beinert arată clar că planul elaborat pentru valea inferioară
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
ar putea numi o codificare vizuală a producției și vieții comunitare rurale moderne. Asemenea unei credințe religioase, această codificare vizuală era aproape imună la critici sau la dovezile contrare. Încrederea În fermele mari, În monoculturi, În satele „adevărate”, În ogoarele arate cu tractorul și În agricultura colectivă sau comunală era o convingere estetică Întărită de credința că aceasta era direcția În care se Îndrepta lumea - o teleologie. Pentru nimeni, cu excepția unui mic grup de specialiști, acestea nu reprezentau ipoteze empirice derivate
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
inestetic. Cu câteva excepții, terenurile arse erau pregătite cu sapa sau cotonoaga și nu cu plugul. Agronomilor occidentali li se părea că acești agricultori de-abia „zgârie suprafața” solului, dintr-o profundă ignoranță sau lene, iar acolo unde vedeau terenuri arate În adâncime și monoculturi, considerau că au de-au face cu o populație avansată și mai harnică. Arderea arbuștilor pentru desțelenirea unui nou teren cultivabil era și ea condamnată ca fiind o risipă. După un timp, Însă, atât plantarea la
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
iau În calcul faptul că europenii emigrați și-au elaborat foarte repede propriile metode empirice și, ca toți agricultorii din lume, au fost foarte atenți la ce fac ceilalți cultivatori. În general, nimeni nu vrea să fie nici primul care ară și sădește, dar nici ultimul. Citat În Ian Hacking, The Taming of Chance, Cambridge University Press, Cambridge, 1990, p. 62. De remarcat că, până și În cazul formulei lui Quetelet, calculele Încep cu un eveniment imprevizibil: „ultimul Îngheț”. Cum data
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
nu asta e problema, ci încerc să arăt cum se raportează oamenii la tradiții, pe ideea că strămoșii lor au trăit și au muncit pe pământul ăla, ca să-l aducă în forma în care este el acum, unde se poate ara și semăna. Când au venit primii coloniști, acolo era pădure. Încerc să personalizez filmul, ca prin experiențele mele să am acces la situația oamenilor. Aveți filme în care această legătură este mai ascunsă. Următorul film a fost făcut prin Bihor
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Botoșani, alta la Cotnari și o a treia „mai gios de Roman”. D. Cantemir scrie că regele polon a vrut să-i răscumpere pe prizonieri cu o mare sumă de bani, Ștefan însă a refuzat să-i elibereze și a arat cu ei locul în care s-a dat bătălia, semănând ghindă, din care au crescut păduri mari și frumoase, cărora moldovenii „le zic și astăzi Dumbrăvile Roșii fiindcă au fost udate cu sânge polon”. „Cruzimea cu care domnul Moldovei s-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
satul mânăstirii, din care cauză se arată în privilegiu că “pe oricine vor chema, sau din țară străină sau din Țara Leșească sau din țara noastră, toți acești oameni, câți vor fi la această mânăstire, să fie slobozi să își are și să semene grâne și să cosească în țarina târgului Suceava, ca și oamenii târgoveți”. Se acorda scutire de dări și slujbe față de domnie, iar privilegiul este important pentru că din el aflăm care erau aceste dări și slujbe. Se menționa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au dat și eroi. Locotenent-colonelul Constantin Lovinescu a căzut eroic pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de nord. Dacă trăia, nu putem bănui ce ar fi ajuns! Dar nu i se pot găsi azi, nici măcar osemintele. Fiindcă relevă autorul "învingătorii au arat cu ură cimitirele eroilor dușmani, încălcând, în chip sălbatic, legi respectate de milenii" (p. 13). Când cineva înzestrat, talentat, le apărea tentat să greșească, fiind în primejdie să se prăbușească, Lovineștii nu ezitau să intervină la timp, acționând și așezând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
este obligat, din punct de vedere juridic, Înseamnă a Înțelege că altcineva are un drept cu același obiect. Astfel, poate ar trebui supuse unei analize mai aprofundate afirmațiile făcute de anumiți mari publiciști contemporani, și prin care aceștia instituie obligații ară drepturi corespunzătoare, afirmații care poate că din alte perspective, sunt justificate. Problema este puțin mai complexă În cazul obligațiilor juridice față de sine Însuși. Dar ele pot fi interpretate cel mai ușor reducându-le la obligații față de alte persoane și, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
era de sapă... Mâncau exact ca vitele... Doamne, Maica Domnului! Mi-am făcut cruce. Măi, da’ se poate un lucru ca ăsta?! Și cum o făcut desecările În Delta Dunării, o rămas rădăcinile de stuf uscate, cum le-o tot arat... Și era câte unu’... când vedea câte o rădăcină că se vede, de la distanță fugea la ea, de gândeai că-i mană cerească. Fugea, că În cordon o avut voie să fugă, numai În afară nu avea voie... Și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
te udai la bocanci... și seara trebuia să te usuci... Erau lanurile ca la colectiv, de un kilometru, toți căram ciocane la margine și de aici aveau oi, și mâncau oile cât mâncau, d’acolea dădea foc, ca să poată să are... Și toată ziua, o mie sau două mii de oameni căra cu brațul, duceai În capătul ăsta, duceai În capatul ăla... A fost un chin... Nu te lăsa chiar dacă ningea, chiar dacă era urât afară, că trebuia să-ți dea de muncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu tot, fără ca nimeni să știe ce destinație a avut. Dacă, alteori când se făceau lucrări agricole, noaptea eram obligată să fiu pe tarla, de data asta nimeni nu mi-a cerut să fiu prezentă. La scurt timp, tractoarele au arat locul și au fost însămânțate plante furajere. 105 Capitolul III PRIMĂRIȚA Vineri, 22 decembrie 1989 Îmi beau cafeaua distrată și fără chef de nimic. E dimineață, e întuneric, e iarnă. Curentul electric e raționalizat dimineața și seara, atunci când consumul e
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Iahve este indurator; Filip < Filippos = gr. = iubitor de cai; Bartolomeu < Bar-Tolmay = aramaică = fiul lui Tolmay (al impurului); Toma < T(e)oma' = ebr. = geamăn; Matei < Mattat(e)yah = ebr. = darul lui Dumnezeu; Iacob < Ya`akob = ebr. = Dumnezeu să ocrotească; Tadeu < Todday = aram. = inimos, cu suflet mare; Șimon < Shim(e)`on = ebr. = Dumnezeu a ascultat; Iuda < Y(e)hudah = ebr. = preamărit este Dumnezeu. 10 Expresie tradițională de condoleanțe în ritul funerar ebraic. 11 Luca, 8, 41-56 12 Animal fabulos, imaginat sub forma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
oră vom pleca. peste ocean Zburăm peste oceanul pe care l-au traversat cândva căutătorii de aventuri și de aur. Un Cortes și ceilalți spanioli din Estremadura, "leagănul conchistadorilor", care recunoșteau cu insolență că n-au mers în America să are pământul. Săgeata gotică devenise catarg de corabie. Alchimiștii îi cedaseră locul lui Columb. Acum, omul nu se mai amăgea că ar fi în stare să creeze aur. Mai realist decât cei ce se îmbătaseră cu iluzia că-l vor crea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fost mai nemiloși decât vizigoții. Ei n-au cruțat nici laguna, nici piramida, nimic. Au hotărât să construiască o capitală nouă, să transforme vechea istorie în deșert. Capitala aztecilor a avut soarta Cartaginei, cu deosebirea că ruinele n-au fost arate și presărate cu sare. Din ea n-a mai rămas la suprafață nimic, dacă nu cumva se află în parcul Alameda, a cărui enormă pată verde se vede bine acum, vreun copac vechi de cinci secole. Cortes a urmărit, în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
umeri. Lazăre, stai să-ți dau banii ăștia, să-i... întinde profesorul plicul împotriva vîntului, făcînd cîțiva pași pe urmele schiurilor. S-a depărtat prea mult clatină din cap bătrîna, strîngînd ceva în pumn. Voiam să-i dau și eu arată spre fotografia paginii din condica de internări -, s-o ducă ginerelui meu, ori fetei lui... N-aș vrea ca, murind aici... se îngrozește ea, retrăgîndu-se sub streașina clădirii, la adăpost de crengile unui stejar, plecat spre pămînt de vîntul puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am spus nimic lui Hector; nu am vorbit cu nimeni. Nici Pearl nu a suflat o vorbă și nu-mi pot imagina că Hattie a vorbit. — De la sine înțeles că nu. — Dar îți aduci aminte, în noaptea aceea, în grădină, aram amândoi afumați și am început să vorbim între noi despre ideea lui John Robert și despre tine și Hattie, ori în jurul nostru roiau o sumedenie de oameni și cineva a putut să tragă cu urechea. Dumnezeule mare, ai dreptate. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gratii, care evitase și ea, pe cât îi fusese cu putință, ca să se găinățeze de mai multe ori, în același loc. Interesant specimen! precum ar fi zis, bunăoară, Avocatul. Ușița coliviei-palat este deschisă larg-larg, iar fericitul locatar, numitul Manivelă, un superb ara vorbitor, trecut de opt luștri de viață nicăieri... Doar o pană mirobolantă caudală, de vreo patruzeci de centimetri, roșu-carmin, cu o textură fină, aproape vaporoasă, încovoiată-seceră, adastă stingheră, ca un remember, printre excremente, pe podeaua cuștii. Madam a observat dispariția
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și neajutorată, de pe cornișa ei, aproape frângându-i vertebrele gâtului flexibil, cu o lovitură piezișă de labă! Bossul intervine tardiv, în mai puțin de cinci-șase secunde prețioase și smulge ghemul pulsatil de pene și de fulgi, care fusese odată un ara superb, din ghearele motanului. Cu Horus la sub-braț, inert ca un rucsac, Vierme contină să arunce asiduu cu anafură, ca o morișcă, fără să-și conștientizeze gesturile, până când cele patru pisici agresoare pier, care-cum-și-pe-unde-apucă, topindu-se în întunericul păstos, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu sunt niciodată trase, și o duzină de discuri din alea cha-cha stau probabil stivuite pe platanul cu schimbare automată al pickupului. Toate mobilele sunt blonde, ca și marea consolă stereo cu patru picioare RCA Philco. Combina stereo - ai putea ara un câmp întreg cu acul ăla vechi, iar brațul de metal cântărește cel puțin un kilogram. Dați-mi voie să le prezint: Kitty Litter. Sofonda Peters. Vivacea Vivienne VaVane. Alias surorile Rhea când sunt pe scenă, ele sunt familia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
poate confirma. Vindeți-le pentru a plăti achiziționarea locului meu de veci, căci vreau să fiu Îngropat În cimitirul Santa Caterina, și puneți să fie Îngropată acolo și soția mea Emma. Pe piatra funerară vreau să fie scris așa: „Vom ara mările ca și cu un plug/ până În frigul lui Lette, amintindu-ne/ că Pământul ne-a costat șapte ceruri“. Sunt versurile unui poet rus, nu-mi aduc aminte care. Las Fiatul Tipo părinților mei, pe care Îi voi iubi mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dintr-o părere de rău, cine știe - dacă totul se lămurea, dacă se Întorceau Împreună, ce avea să-i spună onorabilului Fioravanti? Putea Încă să aștepte ridicarea poștei din Torre Gaia, puse scrisoarea În buzunar. Era unu patruzeci. DUPĂ-AMIAZĂ Vom ara mările ca și cu un plug până În frigul lui Lette, amintindu-ne că Pământul ne-a costat șapte ceruri. Osip Mandelștam, 1918 a paisprezecea oră Pe la două, traficul obstrucționa arterele Romei ca o tromboză. Străzile erau ca niște fluvii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]