1,535 matches
-
de renume, ca germanul Hermann sau englezii Abelard de Bath și Daniel de Morlay 90. Folosirea limbii cuceritorilor și bilingvismul se răspîndesc într-atît, încît în secolul al IX-lea un arhiepiscop de Sevilla găsește de cuviință să tra-ducă Biblia în arabă, iar un cronicar creștin din aceeași epocă observa cu amărăciune: "Mulți dintre coreligionarii mei citesc poeziile și poveștile arabilor; ei studiază scrierile teologilor și filosofilor mahomedani, nu pentru a le combate, ci pentru a în-văța cum să se exprime ei
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cronicar creștin din aceeași epocă observa cu amărăciune: "Mulți dintre coreligionarii mei citesc poeziile și poveștile arabilor; ei studiază scrierile teologilor și filosofilor mahomedani, nu pentru a le combate, ci pentru a în-văța cum să se exprime ei înșiși în arabă cu mai multă corectitudine și eleganță."91 Referindu-se la aceste idei, Bernard Lewis stabilește că terminologia culturală și spirituală a rămas în esență latină și că numai unele elemente legate de viața materială musulmană au influențat mai puternic filonul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
întreg ansamblul Peninsulei n-a diminuat cu nimic antagonismul și resentimentul creștinilor. Faptul că, în secolul al XIV-lea, un rege creștin al Sevillei a pus să se graveze pe Alcazar inscripția "Glorie domnului nostru sultanul Don Pedro"92 în arabă nu înseamnă altceva decît voința de a șterge insulta dominării musulmane, în același mod în care liderii decolonizării moderne s-au ridicat împotriva colonizatorilor englezi sau francezi, exprimîndu-se în limba acestora. Nu atît regresul într-o societate pluriligvistică și pluri-religioasă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aproape 4 ori (de la 3% în 1950 la 11,2% în 2008). Evoluția ponderii procentuale evidențiază o creștere foarte rapidă în primele decenii postbelice, ca urmare a constituirii în această perioadă a majorității statelor arabe independente și a derulării războaielor arabo israeliene, după care s-a înregistrat o creștere mai atenuată a ponderii la scară globală. Astfel, ponderea forțelor armate arabe din totalul efectivelor militare pe Glob, s-a dublat în intervalul 1950-1970 (de la 3% la 6,8%), dată după care
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
deține 15,4% din comerțul spațiului arabo-asiatic, în timp ce Asia arabă participă cu numai 3,8% în economia comerțului U.E.; pentru S.U.A. ponderile sunt de 13,5%, respectiv 4,7%, iar pentru R.P. Chineză 5,2%, respectiv 3%, potențând rolul Asiei arabe de rezervor de aprovizionare cu petrol al marilor spații geoeconomice dezvoltate (U.E., S.U.A., Japonia, R.P. Chineză). În Africa arabofonă, în pofida unei mai mari diversificări a economiei decât în statele arabo-asiatice, ponderea în comerțul mondial este mai redusă (1,3%), iar
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
Coranul cel Sfânt: traducerea sensurilor și comentarii, traducere și editare: Asociația Studenților Musulmani din România, ed. Islam, Timișoara, 1998. GG Coranul, traducere, prezentare, note și index de George Grigore, ed. Kriterion, București, 2000. SOI Silvestru Octavian Isopescul, Coranul, traducere din arabă (actualizarea ediției apărute în 1912 la Cernăuți), ed. ETA, Cluj, f. a. III. Traduceri ale Bibliei BJ La Bible de Jérusalem (1974), Cerf, Paris. Blaj Biblia de la Blaj (1795). BS Biblia sau Sfântă Scriptură (1988) tipărită sub îndrumarea Prea Fericitului Teoctist
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o formă specifică de intertextualitate, care creează dificultăți analistului. Așa cum am arătat, cartea Monicăi Broșteanu abordează un subiect care prezintă interes pentru mai multe domenii de cercetare. Pentru a acoperi cum se cuvine această problematică interdisciplinara, studiul necesită cunoștințe de arabă, ebraica și aramaica, de limbi moderne, de lexicologie, de semantica și de traductologie, de teologie creștină și islamică, de Biblie și Coran precum și de multe altele. Monica Broșteanu, conferențiar la Catedră de Limbi și Literaturi Orientale a Universității din București
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
seama de acest lucru urmărind bibliografia lucrării și primul capitol al acesteia, care își propune să examineze critic sursele existente. Mai ales în ceea ce privește islamul, dată fiind semnificația numelor divinității pentru această religie, bibliografia este uriașă. Autoarea a citit lucrări în arabă, în franceză, în engleză, a parcurs traducerile Coranului nu numai în limba română, ci și în alte limbi europene, ceea ce i-a permis să întocmească micromonografii pentru fiecare dintre cele 99 de nume divine care apar la majoritatea autorilor care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cel care se fixează pe obiectul denumit în momentul rostirii și este inseparabil de acesta, mi se pare aproape de adevăr.”16 Acest lucru este valabil în mod deosebit în cazul numelor proprii. Și în ebraică, limba semita foarte apropiată de arabă, acestea sunt uneori, din punct de vedere gramatical, nu numai substantive, ci adjective, nume participii, verbe la mod personal, sau propoziții 17. De aceea, am căutat și în Biblie acele cuvinte și expresii care, din punct de vedere referențial, pot
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din expresia: ghan ‘an al-‘"lamn (3, 97/92; 29, 6/5): SOI și GG „Bogat și fără lumile acestea”; ASM „Nu are nevoie de aceste lumi”/ „șAll"h estet mult prea înstărit ca să aibă nevoie de lume”. În arabă, ghan, tradus de obicei cu „bogat”, este cel care se poate lipsi de ceva, de cineva. Dumnezeu este prin excelență cel care nu are nevoie de nimeni și de nimic, nici măcar de recunoașterea și închinarea oamenilor. Ale lui sunt toate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2Dumnezeu!... Absolutul! 3El nu naște și nu se naște 4și nimeni nu-i este asemenea.»” (GG) D. Rahbar 113 e de părere că semnificația de „veșnic” este o evoluție post-coranică și că a fost adoptată de teologi probabil fiindcă în arabă nu există un termen pentru „veșnic” - o ființă fără început și fără sfârșit. Ideea de veșnicie e prea abstractă pentru a-și află locul într-o Carte care se ocupă mai degrabă cu relația dintre Dumnezeu și neamul omenesc. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
procedee au un efect similar: conferă muzicalitate textului și au puternice virtuți mnemotehnice. La traducere se observă totuși o diferență majoră: Coranul pierde foarte mult din frumusețe deoarece sonoritățile, date mai ales de schemele adjectivelor verbale cu sens intensiv din arabă, nu se pot echivala, oricât de bun ar fi traducătorul, în vreme ce pasajele poetice din Biblie pot fi transferate cu pierderi stilistice minime sau chiar fără pierderi, fiindcă de fapt ceea ce „rimează”, ceea ce alcătuiește întreaga armonie sunt în primul rând semnificațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este „a hrăni”316. Acest sens al lui Muqț e consemnat chiar și în A Dictionary and Glossary of the Kor’an (1873) al lui John Penrice. Contextul nu ar da voie acestei interpretări, dar, în afara lui, vorbitorul de arabă îl înțelege în funcție de competență să lingvistică obișnuită. 5.3.2. La numele biblice, diferențele de soluții se explică de multe ori prin limba-sursă a respectivei traduceri. Astfel, cei care pornesc de la originalul ebraic îl traduc pe YHWH Te>"’ÄÖ cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Corano - introduzione, traduzione e commento, Samsoni-Firenze. Blachère, Régis, 1980, Le Coran (al-Qor’an), Editura G.-P. Maisonneuve et Larose, Paris. Grigore, George, 2000, Coranul, Traducere, prezentare note și index, Editura Kriterion, București. Isopescul, Silvestru Octavian, f. a, Coranul, traducere din arabă (actualizarea ediției apărute în 1912 la Cernăuți), Editura ETA, Cluj. Kasimirski, M., 1847, Le Koran, traduction nouvelle faite sur le texte arabe, avec notes, commentaires et préface du traducteur, Paris. Marracci, Ludovico, 1698, Refutatio Alcorani, Patavia, Typogr. Seminarii. Masson, D.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Daniel, 1988, Leș noms divins en Islam? Exégèse lexicographique et théologique, col. Patrimoines, Cerf. Grigore, George, 1997, Problematică traducerii Coranului în limba română, Editura Ararat, București. Ibn ‘Arabi, 1988, Leș Illuminations de la Mecque, textes choisis présentés et traduits de l’arabe en français ou en anglais sous la direction de Michel Chodkiewicz, Sindbad, Paris. Jolivet, Jean, 2001, La teologia degli arabi, trad. Antonio Tombolini, col. Eredità Medievale, ISTeM/Jaca Book, Milano. Jomier, Jacques, 1998, „Leș 99 beaux noms divins”, în La
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu gândul la bibliofilie. Se tipăresc cărți În opt limbi:chineză și japoneză pentru Asia, rusă, 711 Al. Andrițoiu, Prin țara dimineților liniștite, Editura Sport-Turism, București, 1989, p. 68-69. 550 engleză, franceză, germană și spaniolă pentru Europa, America și Africa, araba pentru țările Africii și Orientului Apropiat 712. ȘTIINȚA ȘI ARTA Observatorul astronomic datează din secolul al VII-lea, unul dintre cele mai vechi din lume, și se afla alături de mormântul celui de-al 31-lea rege din regatul Koryo, odinioară
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
foarte căutat de pacienți. Paul din Egina (sec. VII) a făcut studii în Alexandria. El elaborează un Abreviar de Medicină în 7 cărți cu care se înscrie vârstei de aur a medicinei bizantine. Opera sa a fost repede tradusă în arabă, constituindu-se în sursă de specializare și cercetare pentru medicii califatelor secolelor următoare. Nu este un compilator, dar recunoaște că prezintă pe înaintașii de referință. S-a străduit să nu omită nici o maladie, făcând și retușuri unde ideea era anacronică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Curtea lui Constantin al VII-lea Porphirogenetul. El a scris un Abreviar al întregii arte medicale. Pe lângă cele 287 de capitole ale acestui tratat, Nonos a mai scris studii despre dieta de primă necesitate și a participat la traducerea în arabă a lui Dioscorides și a lui Oribas. DECLINUL BIZANȚULUI șI AL MEDICINII BIZANTINE Declinul Imperiului Bizantin are cauze exterioare, cărora nu le-a mai putut face față și cauze interne, pe care nu a mai avut cine să le rezolve
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
grecești. Aceste școli au strălucit în boli interne, chirurgie, ortopedie, oftalmologie, boli infecțioase, farmacologie, precum și prin organizare de biblioteci, pavilioane pentru boli contagioase și boli psihice. În biblioteci călugării plecați din Bizanț au tradus textele din greacă, latină, ebraică în arabă. Aici s-au achiziționat manuscrise, s-au realizat compendii, făcând posibil dezvoltarea unui învățământ medical arab dincolo de Bagdad, ajungând până la Cordoba. Medicina arabă este de fapt medicina antică greco - romană, la care se adaugă influența medicinii bizantine bazată pe experiență
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
este învățătura cea mai prețioasă. Încă din perioada islamului clasic, un așezământ principal de învățământ medical era Spitalul. Aici se experimentau cunoștințele din biblioteci și universități. Primul spital atestat documentar este cel fondat în anul 800 de Gabriel (= Jabrain în arabă), medic nestorian foarte vestit, care a luat ca model și academia medicală din persanul Gondi-Shapur, cucerit de arabi (637 - 651). De acum, până în Andaluzia iberică, arabii vor edifica asemenea spitale, unele pe lângă moschei și toate cu biblioteci și cadre de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cu popoare mai evoluate ca dânșii, au căutat să absoarbă din cultura și civilizația acestora. Intermediarii acestui schimb au fost evreii care prin semitism și religia lor monoteistă se aseamănă cu arabii. Ei au tradus operele medicale din greacă în arabă cum le vor traduce peste câteva secole din arabă în spaniolă. în general medicii evrei sunt filosofi și raționează subtil, sunt practicieni buni, pricepuți în botanică și experți în diagnostic. Prin aceste calități evreii constituie un factor important în înflorirea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
absoarbă din cultura și civilizația acestora. Intermediarii acestui schimb au fost evreii care prin semitism și religia lor monoteistă se aseamănă cu arabii. Ei au tradus operele medicale din greacă în arabă cum le vor traduce peste câteva secole din arabă în spaniolă. în general medicii evrei sunt filosofi și raționează subtil, sunt practicieni buni, pricepuți în botanică și experți în diagnostic. Prin aceste calități evreii constituie un factor important în înflorirea medicinei la arabi, dar și circumstanțele arabe favorizează formarea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
uneori. În secolele VIII - XIII, în Spania și Portugalia funcționează medici evrei. Unii din ei traduc opere medicale utilizate curent sau folosite la cursuri. Prin natura profesiei, medicii circulă chemați sau în căutare de pacienți. întâlnirea lumii elenice cu cea arabă și creștinismul (cu misiunea lui răspândindu-se peste tot), a stimulat circulația ideilor, a secretelor, a succeselor. La toate curțile domnitoare sunt medici. Regii, împărații, guvernatorii nu vor să moară. Tronul e strălucitor și lumea supusă. Medicii evrei ajung și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Comentarii asupra lui Hippocrat și Galen, Aforisme, Glosar (medical), Scrisori asupra dieticii, Regimul de sănătate, Tratatul otrăvurilor, Urinele și alte tratate privind hemoroizii, astmul etc. Hasdaï Ibn Shaput, medic evreu și ministru la un calif, traduce din Dioscoride și din arabă. E apreciat de bizantini, arabi, evrei, Hasdaï creează o Academie în Cordoba — Spania. Un medic evreu participă cu un altul arab și unul creștin la înființarea Universității de Medicină din Salerno. Izgonirea islamicilor din Spania, în 1592 și a evreilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Maïmonide este un exemplu al confluenței și interacțiunii medicinii arabe cu cea iudaică, caracteristică sfârșitului de Ev Mediu. El poate fi considerat în egală măsură și ca reprezentant al medicinii arabe din perioada sa de apogeu. Maïmonide a scris în arabă 12 cărți de medicină și a fost tradus în ebraică de discipolul său Samuel Ib Tibbon. Pentru el cercetarea și observarea nu erau pe prim plan. în schimb tradiția religioasă era riguroasă și se considera, în general, suficientă pentru sănătatea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]