8,255 matches
-
cufărul imediat ce acesta a fost pozat. — Și cu familia fetei, domnule, cum rămâne? Este Irma Hanke, nu-i așa? — Vor trebui să facă o identificare oficială, dar nu înainte ca profesorul să fi terminat cu ea. Poate chiar să o aranjeze un pic pentru mama ei? — Nu sunt de la pompe funebre, Bernie, zise Illmann cu răceală. — Haide, că te-am văzut și altă dată cosând un sac de carne tocată. — Bine, bine, oftă Illmann, o să văd ce pot face. Însă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
micile tale specialități, nu-i așa? Lovitura de țigară. Te-am auzit spunând-o chiar tu. — Nu există un afurisit de brevet pe ea, Gunther. Trase lung din țigara stinsă și își micșoră ochii injectați. — Mă acuzați că l-am aranjat? — Pot să-ți văd arma, inspectore Deubel? Preț de câteva secunde, Deubel mă privi mârâind înainte de a-și duce mâna la tocul armei. În spatele lui, Korsch își ducea încet mâna la propria-i armă și își ținu mâna pe trăgaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a fost foarte drăguță. Soțul ei dădu din cap în semn de aprobare. Stând lângă ușa deschisă, era în mod evident dornic să ne vadă plecați de acolo. — Herr Vogelmann nu a vrut să ne ia bani. Iar acum dumneavoastră aranjați o mașină pentru soțul meu. Nici nu vă pot spune cât de mult vă mulțumim. I-am strâns mâna cu compasiune și apoi am plecat. De la farmacia de jos am cumpărat niște prafuri și am înghițit un plic în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încă mai fierbea de enervare deasupra pardoselii ei. — Știți ce-aș recomanda eu? i-am zis. — Ce? întrebă ea morocănoasă. — Cred că ar trebui să îi dai un telefon fiului lui Frau Lange la revista lui. Poate că reușește să aranjeze vreo vrajă ca să îndepărteze urmele alea. 17 Vineri, 21 octombrie Când i-am sugerat prima dată ideea lui Hildegard Steininger, ea nu fu prea entuziasmată: — Dați-mi voie să văd dacă am înțeles eu bine. Vreți să vă dați drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de pe o bicicletă. — Rolf Vogelmann. Încântat să vă cunosc pe amândoi, zise el cu o voce strangulată și subțire și cu un puternic accent berlinez. — Steininger, i-am zis. Iar aceasta este soția mea, Hildegard. Vogelmann arătă înspre două fotolii aranjate în fața unei mese mari de birou și i-am auzit pantofii scârțâind în timp ce pășea pe covor în urma noastră. Nu era prea multă mobilă. Un cuier, un cărucior pentru băuturi, o sofa lungă, cu aspect uzat, și, în spatele ei, o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
șansele ca ea să fie găsită în viață? îl întrebă Hildegard. Vogelmann ridică din umeri descurajat: — Trebuie să recunosc că nu sunt mari. Dar voi face tot ce pot. — Care-i prima mișcare? l-am întrebat eu, curios. El își aranjă din nou nodul de la cravată și mărul lui Adam i se iți peste guler. Mi-am ținut respirația când se întoarse cu fața la mine: — Păi, o să încep prin a face câteva copii după fotografia fiicei dumneavoastră și apoi o să le pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
poată ajuta. Acest bărbat, ca ultim descendent al unui lung șir de bărbați germani înțelepți, are o memorie clarvăzătoare ancestrală, care este unică în epoca noastră. — Pare să fie minunat, zise Hildegard cu respirația întretăiată. — Este, întări Vogelmann. Atunci voi aranja să-l întâlniți, zise Rahn. Întâmplător știu că este liber joia care vine. Veți fi disponibili seara? — Da, vom fi disponibili. Rahn își scoase un carnețel și începu să scrie. După ce termină, rupse pagina și mi-o dădu: — Iată adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îi este binecunoscut lui Himmler, cu tot ceea ce o astfel de relație implică. Vrei să zici că știe că ești poponar? — Bineînțeles. Dacă am supraviețuit „Nopții cuțitelor lungi“, cred că pot să reușesc să mă descurc cu orice inconvenient ai aranjat pentru mine, nu crezi? — Atunci, Reichsführer-ul va fi încântat să citească scrisorile lui Lange. Chiar dacă numai pentru a-și confirma ceea ce deja știe. Nu subestima niciodată importanța pentru un polițist de a avea confirmarea informațiilor. Îndrăznesc să spun că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
puse în cușcă. Episodul 4 În magazia UNIVAX-ului După ce ieșiră din biroul lui Iuliu Corodan, directorul UNIVAX-ului, roboții se îndreptară spre magazia de aprovizionare pentru misiuni. — Salut, nea Gică! spuseră ei intrând în hala spațioasă, curată, unde stăteau aranjate într-o perfectă ordine toate cele trebuincioase unei misiuni de durată: tranzistoare, circuite integrate, diode, șuruburi, stabilizatoare, blugi pentru schimb, capacimetre, „Dero”, transcevere, „Boicil” pentru saturnieni, uleiuri, uniforme, Istoria religiilor, mixere, salam mineral de Sirius, vederi, bujii, table, bobine, kitsch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în bănci, ci în grupuri, în jurul unor mese însemnate cu litere și cifre: C 3, B 7, T 2 etc. Cu surprindere mai văzură că în sala de clasă atârnau într-un colț scutece, pantalonași, ciorăpei, într-un altul era aranjat un bufet de bucătărie, iar lângă ușă era un coș plin cu gheme și andrele. — Se studiază diferențiat, pe grupe, îi lămuri pedagogul, făcând semn elevelor să-și continue munca. Să luăm un exemplu. Ce se studiază la M 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
din priviri călcând hotărât unul spre altul ca doi cocoși pregătiți de luptă. Ea ridică un deget pregătită să-l apostrofeze dar Nicu dominând-o ridică fulgerător mâna și dintr-un pas ajunse lângă ea, înfipsă mâna în cocul ei aranjat cu atâta stil pe ceafă și trăgând-o spre el o sărută apăsat. Șocul gestului o dezechilibră și o aduse direct în brațele lui fără putința de a se împotrivi. Dar nu dură mult și punând palmele pe pieptul lui
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
de musafiri și toți erau oameni importanți din lumea în care tatăl ei se învârtea. Ziua de naștere a tatălui său și plecarea ei la facultate erau două motive care trebuiau sărbătorite iar când era vorba de petrecere totul era aranjat până la cel mai mic detaliu. Ura când ceva nu mergea cum trebuie iar venirea lui Nicu era ca bulgărul care putea declanșa o adevărată avalanșă. Trebuia să scape repede din această situație chiar dacă nu-i convenea de loc să cedeze
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
turism. În timp ce barca plutea în liniștea desăvârșită, pe cursul lin al apelor de unde un albastru intens, aproape de negru, iar nuferii îmi făceau cu ochiul.Berzele -se părea că nu nedau nici o importanță, ele desigur aveau grijăde gospodăria lor. Unele își aranjau cuibul, în timp ce altele pregăteaupoate, cele necesare unei odihne liniștite. Doar aici în Deltă am avut prilejul să observ o diversitate de păsări, acăror denumirea o auzeam pronunțată doar de plutașul nostru. Un tânăr cuo privire tăioasă, de statură potrivită, dar
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
scuze în mod repetat. Indiferent însă de echilibrul precar în care se află umanitatea, iată că se apropie cu repeziciune anul 2014 și pretutindeni începe să miroasă deja a campanie electorală și minciuni. Aleșii neamului își agită din ce în ce mai furioși cozile aranjate la dungă în saloanele de lux, de regulă, ale străinătății, încercând să stoarcă fonduri bănești din aproape orice. Și nu ai cum să nu constați în penibilul spectacol mundan petrecut zilnic în fața ochilor tăi faptul că tragedia umană în sine
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
a zâmbit în sinea ei, dar nu i-a spus nimic. Aveam o surpriză pentru Eva. Cât timp aceasta a locuit la ei, Isac a vorbit cu zugravul lor Camil, să-i zugrăvească toată casa, iar soția lui s-o aranjeze. Sofia s-a oferit să o conducă cu mașina, dar Eva a spus că vrea să meargă puțin pe jos, așa că a plecat mulțumindu-i pentru tot, iar ea încerca să-și imagineze reacția acesteia când va intra în casă
DREPTUL LA VIATĂ......UN ALT FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364434_a_365763]
-
trimis în ghearele morții viața însăși cu frumusețea și inocența ei cu tot... Pentru aceste motive întemeiate ale trecutului, nu li se poate adresa politicienilor-sforari de pretutindeni, oricare ar fi aceștia, de dinainte și de după momentul t1945, decât câteva cuvinte aranjate în propoziție astfel: „Zoon politikon, sictir!”. Bineînțeles că peste tragismul interior al eroilor reali ai neamului românesc s-a așternut de-a lungul anilor o tăcere cu iz pătrunzător de plumb topit în mizeria unui haos contemporan ce lovește ca
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
este nimeni lângă tine să-ți sărbătorească succesul sau să-ți sprijine tâmpla obosită. Sau când cineva anunță că a pus o bombă în clădirea în care lucrezi. Nu am simțit nici un fel de frica sau panica.Ba mi-am aranjat hârtiile la care lucrăm . Și mi-am luat poseta.Mi-am amintit fără nici cea mai mică problemă codul de la cabinet,cod pe care în zilele normale de obicei îl uit o dată:) Pentru o secundă doar, am simțit că nu
...CE CONTEAZA DE FAPT de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364454_a_365783]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > DREPTUL LA VIAȚA - FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) Autor: Silvia Katz Publicat în: Ediția nr. 101 din 11 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului Când au intrat în casă, soțul Sofiei a aranjat masa pe terasă și au mâncat în tăcere.Venea iarna și se făcuse răcoare, așa că l-a rugat să-i aducă o cuvertură ca să se învelească. El a întrebat-o dacă vrea să vorbească, dar ea i-a spus că
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
de Domnul, atunci parcă nimic nu mai îmi iese bine. Sunt mereu nervoasă, supărată și uit un lucru foarte important, că de fapt în primul rând trebuie să mă împac cu Domnul și după aceea să văd că lucrurile se aranjează de la sine sau încet-încet își vor reveni în fire. Reporter: - O parte interesantă în istoria vieții tale este faptul că tu ai învățat că trebuie să fii supusă soțului tău, ceea ce este o învățătură biblică. Dar în același timp, după ce
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364505_a_365834]
-
întins-o pe pat. Dintr-o privire a observat că fata-și revenise. Suspina, dar respira normal și-l fixa cu ochii mari, întrebători și înspăimântați. - Uite, te șterg bine să nu răcești și ești ca nouă! După ce-ți aranjezi tu părul, vei fi cea mai frumoasă fată din oraș, cu cel mai frumos corp de domnișoară și cu cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut la viața mea, i-a șoptit el, frecând-o din ce în ce mai liniștit și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
cei doi jandarmi care l-au salutat cu respect, nu vedea pe nimeni. - Stai, nu mai vorbi! a șoptit ea imperativ, strângând-o pe Violeta de cot pentru a o atenționa. Am să merg în sală... Să văd ce pot aranja cu doamna judecător. Să intri și tu la trei-patru minute după mine. Te așezi pe o bancă. Te ridici când îți auzi numele și spui „prezent”. După aceea vii lângă mine, acolo unde ai să mă vezi, mai în față
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
o recomandă ca pe o temerară care încearcă să coordoneze viața culturală într-o epocă atât de ciopârțită de o multitudine de concepții, prejudecăți și preocupări, în care politicul se implică cu obstinație. Astfel, încet, piesele de puzzle s-au aranjat într-un tablou aparținând artei fractale, strălucitor, colorat și stilizat, demn de a stârni invidia unuia dintre urmașii lui Jackson Pollock, exponent al expresionismului abstract, primul care a reușit să realizeze un fractal pe pânză. În antologia de față se
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
nici în ce să mă îmbrac. Nu prea știu ce persoane sunt invitate și plec să-mi... - Mergi așa cum ești acum îmbrăcată. Îți stă excelent... - Ei, nu se poate, Viorele! Astea-s articole de stradă, nu de... - Dar dacă te aranjează, ce mai contează? Ești făcută să fii admirată și iubită, a continuat el în aceeași notă de entuziasm. Știi, mai am trei ore libere... până la Mall Plazza facem doar zece minute... - O, nu! Mulțumesc pentru amabilitate, dar... nu e cazul
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
el, că altfel nu se poate!" Seara în cauză era destul de aproape. Și acolo unde se așteptau clarificări, unde se puteau hotărî destine sau elibera conștiințe, Mariana finalizase anumite pregătiri. Fără să neglijeze clienții ce-i avea deja în sală, aranja un anumit separeu ca de sărbătoare. Cele trei mese aveau vaze cu flori proaspete și lumânări parfumate, chiar dacă ea nu știa sigur câte persoane vor beneficia de atmosfera intimă de acolo. Câteva ghirlande, ce păreau a fi agitate în neorânduială
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
a becurilor ascunse sub diferite ornamente, la cei mai ușori curenți de aer. Gheața sclipea în frapierele din care răsăreau câteva sticle cu gâturi lungi și etichete intacte. Era veselă. Se mișca ușor, degajată, cu zâmbetul ei profesional care o aranja atât de bine. Nimeni nu ar fi bănuit câte gânduri o frământau, câte griji o împovărau și câte emoții o împresurau gândind la viitor. - Dar ce naiba pregătești aici? Ai nuntă sau botez? Mare scofală că vin doi oameni... - Ei, nea
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]