5,570 matches
-
lui Ambroziaster - trebuie să se apeleze la pretinse aluzii implicite. Raritatea extremă a afirmațiilor explicite pune în mare pericol autenticitatea acestor aluzii implicite. Mulți scriitori din antichitate s-au pronunțat net în sensul opus: ar trebui să preferăm în mod arbitrar obscurul - clarității? În privința acelora care nu au exprimat o părere formală nici într-un sens, nici în altul, aluziile implicite susținute pun și ele o gravă problemă. De ce, dacă gândeau că noua căsătorie ar fi permisă, acești Părinți nu au
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
La sfârșitul cărții, Cereti justifică aceste corecturi cu erorile comise de copiști și cu falsificările din Evul Mediu, care autorizau editorii să modifice textul. Cu toate acestea, și corecturile făcute de „umaniști” ar putea foarte bine să prezinte un caracter arbitrar și contingent, la fel ca falsificările copiștilor medievali, văzând că sunt ghidate de concepțiile lor personale: opiniile luterane asupra căsătoriei și a divorțului l-au condus pe J. Oporinus și pe J. Cornarius să propună corectarea lui Epifanius, cât și
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
să lege de "flori" ceea ce, de fapt, se raporta la "alei". Se gândise și la posibilitatea de a scrie: "Aleile pădurii pline de flori". Dar așezarea cuvântului "pădurii între un substantiv și un calificativ, pe care le despărțea în mod arbitrar, era pentru el ca un ghimpe în talpă, în unele seri, într-adevăr, părea mai obosit chiar decât Rieux. Da, era obosit de această căutare care îl absorbea în întregime, dar, cu toate acestea, nu se străduia mai puțin ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
NU MAI POATE FI VORBA DE ANCHETE SECRETE, DE DOSARE, DE FIȘE, DE INSTRUCȚII JURIDICE MISTERIOASE, DE ARESTĂRI IMINENTE. PROPRIU-ZIS, NUMAI EXISTĂ POLIȚIE, CRIME VECHI SAU NOI, NU MAI EXISTĂ VINOVAȚI, NU MAI EXISTĂ DECÂT CONDAMNAȚI CARE AȘTEAPTĂ CEA MAI ARBITRARĂ DINTRE GRAȚIERI ȘI PRINTRE EI POLIȚIȘTII ÎNȘIȘI." ASTFEL, COTTARD, ȘI TOT CONFORM INTERPRETĂRII LUI TARROU, ERA ÎNDREPTĂȚIT SĂ PRIVEASCĂ SIMPTOMELE DE NELINIȘTE ȘI DE ZĂPĂCEALĂ PE CARE LE PREZENTAU CONCETĂȚENII NOȘTRI CU ACEA SATISFACȚIE INDULGENTĂ ȘI ÎNȚELEGĂTOARE CARE SE PUTEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mare, așa cum e mai probabil să învețe meserii noi sau să se mute în locuri noi. Dar asta se produce cu prețul unei „arii reduse a atenției, a căutării frenetice de noutăți, chiar a unor cicluri mai scurte de modă arbitrară și ... unei superficialități emoționale și spirituale atotcuprinzătoare“. Charlton adaugă că oamenii moderni „nu au profunzimea de caracter care părea atât de normală în trecut“. Capitolul 42 — Ellis, ce este în tubul acela? întrebă doamna Levine. Fiul ei ținea în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a mă lămuri pe deplin, sunt de acord cu ce-ați spus, că a prezenta concluzii fără expunerea prealabilă a motivelor care le-au determinat ar putea fi înțeles ca un mod prea puțin abil de a ascunde o decizie arbitrară, lucru care nu se va întâmpla niciodată în cazul Centrului, Mă bucur că sunteți de acord cu mine, Ar fi greu să nu fiu de acord, domnule, Luați atunci notă de rezultate, Spuneți, vă rog, Universul clienților care au participat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Diavolului În ceea ce privește suferința este complexă: o apreciază În starea ei pură, iubește neliniștea, disperarea profundă, furia și mînia Împotriva lui Dumnezeu. În același timp, detestă nedreptatea socială. Avantajele incorecte de care se bucură cei bogați și mizeria În egală măsură arbitrară a celor săraci Îi micșorează bucuria produsă de suferința În formele ei mai pure, neafectate de circumstanțe care o fac inevitabilă. Bogatul preambalează suferințele săracului. Gustul cărnii din supermaket Îi Întoarce mațele pe dos vînătorului. Ce să găsească un diavol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ați așteptat morala. Să vă fie de bine! Fumatul oprit. A se trage de mîner după fiecare întrebuințare”, reflex al unei lumi pe dos, vidate de transcendență (blasfemiile la adresa creștinismului, dar nu numai, sînt frecvente), suficientă sieși și propriilor metamorfoze arbitrare. La „precursorul” Urmuz, trăsăturile genurilor clasice erau conservate în forme liliputane: „romanul în patru părți” Pîlnia și Stamate păstrează, în ciuda celor numai patru pagini ale sale, elemente romanești: complexitate narativă, intrigă ramificată ș.cl. Genul prestigios al epopeii supraviețuiește degenerat, hibrid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tablourile lui Corneliu Micăilescu: Acorduri în oranj și Simfonie în galben în care, după modelul „picturii absolute” a lui Kandinsky, e „ruptă definitiv, total orice relație cu natura. Totul se reduce la o combinație de masse colorate, după un criteriu arbitrar. Pictorul vrea să dea expresie unei spiritualități pure”, cu precizarea că „aceste opere nu mai surprind azi. Ele au căpătat chiar un fel de recunoaștere oficială, căci numai așa putem interpreta faptul că, la „Expoziția de artă română modernă” din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vervă imaginativă, derivat la Urmuz în fantast și satiră, la dl Jacques G. Costin în ireverență grațioasă și în comentarii la adresa academicului, mai exact a didacticului. Dacă și la unul, și la altul avem de a face cu o lume arbitrară, cu o lume în răspăr, timbrul pe care-l trezesc în sufletul lectorului este diferit: grav la Urmuz, binedispus la Jacques G. Costin”. Atitudinea față de volumul celui din urmă este una comprehensivă și nuanțată: „exercițiu critic fantezist en marge des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au contribuit, cu mijloacele lor, la acest proces. În decupajul periodizant pe care îl propune lucrarea de față, avangarda istorică autohtonă a fost segmentată în trei faze distincte de evoluție (deși, firește, orice periodizare e mai mult sau mai puțin arbitrară). Primul „val” are drept bornă inaugurală anii de dinaintea Primului Război Mondial, respectiv ruptura față de simbolism (în literatură) și impresionism (în pictură). Principalii protagoniști: scriitorii Ion Vinea, Tristan Tzara, Adrian Maniu, Jacques G. Costin, grupul teribilist al adolescenților de la revista ieșeană Fronda (emuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
erau clar Încălcate, rezultatele se potriveau perfect cu previziunile teoriei cuantelor. În consecință, nu mai rămâneau decât două ipoteze. Fie proprietățile ascunse determinând comportamentul particulelor erau non-locale, adică particulele puteau avea una asupra alteia o influență instantanee la o distanță arbitrară. Fie trebuia renunțat la conceptul de particulă elementară posedând, În lipsa oricărei observații, proprietăți intrinsece: lumea științifică se confrunta atunci cu un vid ontologic profund - sau adopta un pozitivism radical și se limita să dezvolte un formalism matematic predictiv al observabilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trebuie să amintim locul central pe care-l ocupau, la oamenii epocii materialiste (adică În cele câteva secole ce separă dispariția creștinismului medieval de publicarea lucrărilor lui Djerzinski), conceptele de libertate individuală, demnitate umană și progres. Firește, caracterul confuz și arbitrar al acestor noțiuni avea să le Împiedice să aibă vreo eficacitate socială reală - și, de aceea, istoria umană, din secolul al XV-lea până În secolul al XX-lea, se poate caracteriza În esență ca fiind istoria unei disoluții și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o lume paroxistic eterogenă: nu numai că nu putem aduna mere cu pere, dar nici merele Între ele nu sunt destul de asemănătoare pentru a fi organizate Într-o categorie aparte. Chiar narațiunea istorică și biografia sunt construcții În ultimă instanță arbitrară. Autorul este suveran, creația este un act demiurgic, liber de orice constrângere (retorică, metafizică, morală etc.). În contextul unor polemici În jurul reprezentării Holocaustului (și, prin extensie, al reprezentării altor traume sau „rupturi de civilizație”), Hayden White a fost presat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de la Aristotel la postmoderni, autorul e liber să aleagă orice mod discursiv, orice tip de intrigă (emplotment), indiferent de subiect. Tradiția sugera că anumite subiecte se pretau la, sau chiar cereau, un anumit gen literar: tragedia nu era o formă arbitrară, ci era reclamată de substanța și sensul evenimentelor și personajelor. Forma și conținutul se află Într-o perpetuă concordanță: nu o poți (re)prezenta pe Antigona Într-o comedie. Replicând, Hayden White a dat exemple de emplotment contraintuitiv care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
hă, - și Țepușe ne-a explicat cum a mâncat el în Malta când a fost în delegație și a fost de-a dreptul delicios). Nu mai avea nimeni chef de lucru, și nu știu dacă a observat careva în afară de mine arbitrarul din decizia șefului (revin la tema asta fiindcă m-a surprins). Mă rog, tot colectivul se schimbase, prieteșugul plutea în aer. Șase bărbați cu mâneci suflecate și o secretară în taior chicoteau în așteptarea băiatului cu bunătăți, și se uitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dovezi, și fără a cita sau respectă orice altă solemnitate a legii, a statutelor, a ordinelor sau a obiceiurilor"56. Fiind autoritara și centralizată, magistratură Celor Opt era în mod natural controversată, si au fost multe plângeri împotriva activităților ei arbitrare spre sfârșitul secolului al XV-lea, însă în timpul regimului de dupa 1494 cei mai multi florentini, si de asemenea Fra Girolamo Savonarola, credeau că era mai important să controleze componentă Celor Opt decât să-i limiteze puterile 57. Una dintre caracteristicile notabile ale
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
periculoase și exaltări infinite, când ar putea muri din cauza a tot ce oferă lumea și a tot ce nu oferă. Idealul oricărui om ar trebui să fie încetarea de a fi om. Și aceasta nu se poate decât prin realizarea arbitrarului absolut. Iubirea de oameni ce răsare din suferință seamănă cu înțelepciunea ce izvorăște din nefericire. În amândouă cazurile, rădăcinile sânt putrede și izvorul infectat. Numai iubirea de oameni care e naturală și spontană, rezultată dintr-o dăruire firească și dintr-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
forțele telurice și de atracțiile iraționale să-i permită o respirație proprie? Din moment ce am acceptat cu toții să ne compromitem în istorie, trebuie să-i recunoaștem acesteia toate ireductibilele, toată imensitatea de fatal și să-i facem jocul cu o repartizare arbitrară a pasiunii și a disprețului. Am căutat cu frenezie umanitatea și n-am găsit decât națiuni, și cu cât le-am înțeles mai bine, cu atât umanitatea mi s-a părut mai vaporoasă, mai îndepărtată și mai îndoielnică. Nici o națiune
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
O revoluție adevărată trebuie să epuizeze sensul social al unei națiuni. De aceea, nu este revoluție aceea care nu modifică esențial structura socială. Un război poate să modifice raporturile de proprietate pe mai multă vreme decât durata lui, care instaurează arbitrarul. Nu ține însă deloc de structura războiului o modificare prin sistem. Nedreptățile și inegalitățile pot fi mai mari decât înainte. Justiția socială n-a fost niciodată obsesia militarismului. Socialismul are drept să-l urască, fără, din păcate, să poată anula
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de o necesitate vitală. Ea dă o respirație largă individului, iar nu națiunii. Dar după un întuneric atât de mare, România n-avea nevoie de accelerarea ritmului ei istoric, ci de o aerisire a individului, de o mișcare liberă și arbitrară, de toată fantezia și capriciul care alcătuiesc un farmec indiscutabil al acestui regim. Dacă intram după o tiranie milenară într-un regim de autoritate, ne idiotizam cu toții, deveneam automate oficiale, cretini balcanici. Este drept că prin democrație România s-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
întîmpla unui Tasso o istorie asemenea celeia ce-o citeam?... Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putință în mintea noastră și că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sunt decât creațiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivități, iar nu lucruri reale. Viața-i vis. Era o noapte tristă. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate ale Bucureștilor, ce se trăgeau strâmte și noroioase pin noianul de case mici și rău zidite din cari constă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
perioadă de tranziție, marcată de speranța revenirii la normalitatea societății democratice, În România se instaurează un nou tip de totalitarism, care se prezenta, numai la suprafață și propagandistic, drept opus celui ce se prăbușise În august 1944. În fond, instaurând arbitrarul și desființând - treptat - drepturile și libertățile individuale, el se dovedea, În esența lui, bazat pe aceeași structură mentală totalitară. Firește, procesul de „decodificare” a esenței noului regim a luat timp. Unii dintre evrei s-au lăsat Înșelați de cântecul de
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
diverse foruri din xe "Israel"Israel. Astfel, Cortina de Fier, ce se lăsase și pentru evrei la Începutul anului 1949, Începea să fie dată la o parte. Deși „libertatea religioasă” era proclamată de Constituția României comuniste, o serie de măsuri arbitrare Împiedicau exercitarea liberă a dreptului la credință, atât pentru populația majoritară, cât și pentru minorități. În ceea ce Îi privește pe evrei, a existat un control politic extrem de accentuat asupra lăcașurilor de cult, datorită faptului că puterea a realizat că sinagoga
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
industriei, catastrofală (Banca Mondială, 2002). Pentru celelalte state era vitală o restructurare care să valorifice cât mai mult acumulările economice moștenite, și nu să le distrugă. Se aștepta ca întreprinderile de stat, eliberate de intervenția distorsionantă a unei conduceri politice arbitrare și birocratice, dobândind libertatea de acțiune și de utilizare a propriilor resurse, să devină mai eficiente decât în perioada socialistă, chiar dacă era de așteptat ca doar privatizarea să genereze un nivel substanțial mai ridicat de performanță. În sistemul comunist de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]