4,016 matches
-
sacre, a cărui folosire epidermică anulează eroziunea timpului și fortifică trupul cabalin împotriva infernalului. Jarul are aici o proveniență specială, el nu este produs din orice lemn, ci din corn, care simbolizează „forța vie a sângelui și a influențelor benefice”. Arbustul are cea mai lungă perioadă vitală cunoscută în dimensiunea florală, înflorește primul în primăvară și fructele lui se coc toamna târziu. Lemnul conține, așadar, misterul longevității fecunde și transmite calului, în formă incandescentă, toată magia vitalității sale. Armele, hainele și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în zori am plecat din nou la gară, la trenul care la 11.35 trebuie să ajungă la Pamplona. Din tren, privesc solul mediteranean al Cataloniei, roșiatic de la soarele ce-l arde mereu. îl asemăn cu cel al Greciei. Arbori, arbuști, mulți crescuți după legile naturii, alții plantați de oameni. Sunt și multe plantații de viță de vie, pomi fructiferi, legume, dar există și mult pământ arid presărat cu smocuri cenușii de ierburi ce se încăpățânează să trăiască. Alegoric, sunt ca
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
biserică așteptând și ei Sf. Liturghie, dar degeaba. Este jalnic să vezi pe drumul spre Santiago atâtea biserici închise, neîngrijite, bolnave parcă de bătrânețea ce s-a instalat în zidurile de piatră parțial măcinate sau cu diferite buruieni sau chiar arbuști ce și-au găsit tocmai aici un loc să crească. Seara merg la cină la un alt han având lângă mine un spaniol din Zaragoza, un bărbat înalt, cu chelie, senin și calm, vorbăreț care-mi spune în engleză o
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Portela, Ambasmestas, Vega del Valcarce, Ruitelan, Herrerias, iar după aceasta din urmă, drumul începe să urce pentru ca după aproape patru km să ajung la La Faba. Este minunat acest drum de munte, flancat în ambele părți de mulți copaci sau arbuști, ceea ce- ti procură o umbră binefăcătoare ce te ține departe de razele soarelui care începe să ardă. La Faba este un cătun unde găsești o tienda, adică un mic magazin alimentar. Este și o fântână cu apă rece, proaspătă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
10.30 am ajuns la Sarria, un oraș ce nu m-a impresionat, arhitectura lui fiind mult mai simplă, mai „comunistă” comparativ cu cea din orașele Burgos sau León. - De aici, drumul pelerinilor devine o splendoare. Flancat mereu de ziduri, arbuști, multe ruguri pline cu mure coapte (delectarea meaî, copaci impresionanți, unduind printre lanuri, trecând prin sate mici sau cătune sărăcăcioase, această porțiune de drum mi s-a părut a fi cea mai pitorească, mai medievală aș putea spune, din câte
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
e vorba? reacționă imediat soțul. Partea cea mai întunecată a parcului ambasadei este pe latura stângă a perimetrului îngrădit, adică acolo unde am observat că se pregătește grătarul, unde circulația noastră este mai puțin frecventă, unde s-au păstrat cei mai mulți arbuști și pomi fructiferi. Mi-am dat seama că acea zonă este bine asigurată, având un vecin bun, mai puțin vizitat de persoane de diferite categorii sau cu ținute îndoielnice. Nu am auzit niciodată, nici în zilele trecute de sărbătoare, zgomote
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și Ivănești. Numele satului provine, se pare, de la Mihăilă Buzea, menționat în uricul din 22 ianuarie 1495, care l-a stăpânit împreună cu Husul, după cum consemnează un alt document din 23 ianuarie 1502. Corni. Foarte probabil, poartă numele unei liziere de arbuști (cu lemnul foarte tare și flori galbene) cu același nume (Cornus mas). Cornii-Unguri. Sat situat în centrul comunei Epureni, plasa Prut, la distanța de 2,5 km de satul Epureni, așezat pe dealul Corni. Locuitorii ar fi de origine maghiară
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
considerabile de lumânări și baterii pentru lanterne. "Înarmați până în dinți", cu sediile diplomatice mai bine "garnisite" decât multe magazine locale, am gândit și la "securizarea" clădirilor misiunii, respectiv fixarea în cuie "când va fi să fie" a geamurilor, ușilor, protejarea arbuștilor, tufelor de trandafiri... palmierii imperiali și cocotierii de la Ambasadă și Reședința lăsându-i sub protecția Celui de sus și a celui de jos Compañero Fidel. De succesul "planului de apărare" conceput am fost asigurat de José, Zoila și Boris, respectiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
modulatoare redox scăzută, neputând rivaliza la stăpânirea spațiului locativ cu acea plantă superioară; dar definitiv, În nici un caz. Lucrul acesta se poate vedea pe ziduri vechi, acolo unde omul nu poate ajunge, deși de jos de văd doar buruienile ori arbuștii ce diversifică acest segment al biocenozei În formare. Dar, chiar și până atunci, mușchii și mulțimea de gâze și nu numai care colcăie pe ei constituie o biocenoză În plină evoluție, adică ceea ce are nevoie natura pentru a izola acel
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dar și pentru alte plante. El Își asumă acest rol pentru că Viața profită de fiecare minut. Iar trezirea la viață a unei păduri nu se face dintr’odată ci eșalonat: Întâi micile plante ierboase, ghiocei, viorele, brebenei, iarba Însăși, apoi arbuștii și la urmă abia arborii. De ce, voi Încerca acum să lămuresc. Plantele care, spuneam mai demult, au ațipit mai mult din cauza acțiunii excesive induse de viețuirea lor În sol, deci unei inhibiții, decât scăderii temperaturii din toamnă, au nevoie pentru
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai puțin oxidante, adică de solul pe care l’a pregătit ghiocelul. Profunzimile solului au rămas Însă În același stadiu de oxidare de după iarnă, și doar creșterea temperaturii face să apară compatibilitatea plantelor lemnoase, cu rădăcini adânci. Evident, primii sunt arbuștii, cu rădăcini nu prea adânci totuși; arborii, cu rădăcini mai adânci, au acces la un sol, cum arătam mai Înainte, Încă mai puțin oxidat, deci au nevoie, pentru a fi compatibile, de o nouă creștere a temperaturii ambiante. Când, la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
au nevoie, pentru a fi compatibile, de o nouă creștere a temperaturii ambiante. Când, la toamnă, temperatura va Începe să scadă, deci plantele vor dori medii tot mai oxidate, primii care vor adormi, ca deveniți incompatibili, vor fi arborii, apoi arbuștii și abia la urmă micile ierboase. Iar această eșalonare se va face mai rapid, pentru că toată vara plantele vor fi creat un sol puternic reducător; asta devine o incompatibilitate pentru ele, dar e benefică pentru heterotrofele solului care au astfel
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ca o amânare. Pentru că, zilele trecute, În drum spre casă, am văzut ceva, de loc singular: o copiliță care ținea cu orice preț să adauge la un buchet de flori de câmp ofilite pe jumătate câteva ramuri de Forsythia, acel arbust care de câteva săptămâni Încoace se ține Încărcat de flori galbene cu câte patru petale. O acțiune pe care adesea o privim cu Înțelegere, numind-o chiar romantică. Dar dacă ea e repetată de oricare trecător? Din acel arbust, care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acel arbust care de câteva săptămâni Încoace se ține Încărcat de flori galbene cu câte patru petale. O acțiune pe care adesea o privim cu Înțelegere, numind-o chiar romantică. Dar dacă ea e repetată de oricare trecător? Din acel arbust, care ne Încântă atât privirea, nu va rămâne decât scheletul. Dar ce e o floare? Nu Întâmplător am folosit cuvântul “romantic”. Căci romanticul Goethe, pe lângă Faust, a dat și prima explicație a originii florii. Anume, un lăstar a cărui dezvoltare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
orășeanul e mai greu, căci mediul antropizat pe care și l’a creat a diminuat amintita ciclicitate. El este atras acum de parcuri, adică tot de plante. Dar acestea sunt, din motive lesne de Înțeles, plante perene, adică arbori ori arbuști. Care, evident, nici pomeneală să moară pentru a elibera negentropia. Oare așa să fie? Odată cu toamna, arborele se pregătește de somn și, evident, leapădă frunzele, cu care nu mai are acum ce face. Dar nu oricum. Mai Întâi le suge
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ea de vină că trebuia să îndeplinească întocmai dorința clientului. Și problema se punea în felul următor: de ce mama naibii indivizii ăștia își pun în curte gazon artificial, de ce, în loc să planteze un pom în curtea aia, preferă să expună niște arbuști în ghivece curioase? De ce tot artificialul ăsta? Și ea zicea că toată alcătuirea asta kitsch neagă natura. Adică toate casele astea, care se înfig în peisaj, sunt stridente precum o nucă în perete, nu respectă o ordine, ci o somează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
autostradă...“ Imaginarul e plin deopotrivă de abundența și de liniștea lumii văzute: „Silueta uriașă a unui cerb s-a năpustit ca o răsuflare asupra curentului de apă, iar corpul său, argintiu În lumina lunii ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam.“ (Jurnal de călătorie) „Vocea și prezența lui [Fidel] În pădurea luminată de torțe căpăta accente mișcătoare / emoționante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
iar copacii au dispărut aproape instantaneu și am ajuns pe teren drept. Silueta uriașă a unui cerb s-a năpustit ca o răsuflare asupra curentului de apă, iar corpul său, argintiu În lumina lunii ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam. Am străbătut pîrÎul, iar atingerea lui pe glezne mi-a amintit În mod neplăcut de degetele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
toate climaturile deșertice, e mult mai frig. GÎndul că Valdivia a mers pe acest drum cu o mînă de oameni, călătorind cîte 50 sau 60 de kilometri pe zi, fără să dea peste vreun strop de apă sau măcar vreun arbust sub care să se adăpostească În orele de zăpușeală, n-are cum să nu te impresioneze. Cunoașterea terenului prin care au trecut conchistadorii califică automat isprăvile lui Valdivia ca fiind printre cele mai remarcabile din istoria colonizării spaniole, fără-ndoială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
său e folosit în construcții dar și mai ales în producția de celuloză, și de instrumente muzicale. Din scoarța molidului se extrage taninul, mult folosit în industria încălțămintei, de fapt la tăbăcitul pieilor necesare acesteia. Ienupărul (Juniperus communis) este un arbust din familia cupresaceelor , mult ramificat, având frunze aciculare, persistente, conuri (pseudobace), sferice, negre albăstrui, conținând ulei ce le face utile în industria farmaceutică. Jneapănul (Pinus mugo) din familia pinacee, cu tuilpini ramificate, târâtoare și ascendente, cu frunze aciculare, răspândit mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pentru calitățile sale gustative cât și curative, din fructele și din frunzele ei omul putând realiza numeroase produse ca preparate alcoolice de mare finețe, dulcețuri, siropuri, jeleuri, peltele, ceaiuri tămăduitoare a diverse afecțiuni. Zmeurul (Rubus idaeus) din familia rozaceelor, ca arbust, are o înălțime de până la 2,5 metri, uneori chiar mai mult. Ramurile sale sunt spinoase și după anul în care dă fructe se lemnifică, se usucă și devine perisabil, pentru a lăsa loc generației următoare să producă în anul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
loc generației următoare să producă în anul viitor. Fragul (Fragaria vesca), tot din familia rozaceelor, face flori mici albe din care se dezvoltă ulterior fructe mici roșii foarte frumos parfumate și foarte delicioase la gust. Afinul (Vaccinium myrtillus) este un arbust scund foarte răspândit în zonele de munte, la altitudini de 1000 - 1500 metri, foarte căutat de om pentru fructele lui bace, negru albăstrui cu gust specific dulce acrișor și cu excelente proprietăți curative mai ales în afecțiunile gastrice. Ca și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din care cârțoroșenii noștri fac gem pentru pus pe pita de secară și sirop, care amestecat cu apă rece scoasă din fântânile noastre e băut cu multă plăcere de copii și bătrâni. Și-ar mai fi agrișul sălbatec (Rives uvacrispa), arbust înalt cam de 1,50 metri cu ramuri foarte spinoase, fructe bace, verzi acrișoare, foarte apreciate de gospodine pentru dulcețuri. Zona e foarte bogată în ciuperci, multe din ele comestibile altele otrăvitoare. Domnul învățător le-a explicat copiilor cum să
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
laturi, amplasată ceva mai în interiorul proprietății pentru a fi ferită de praf și de zgomot are fața spre sud și stârnește admirația trecătorilor prin iarba de un verde crud ce pavează curtea, prin coloritul viu și armonios al florilor și arbuștilor ornamentali ce răsar din aranjamentele presărate ici și colo. În dreptul intrării din față, cerdacul are un ieșind, un fel de pridvor, de circa doi metri lățime, în care se află masa și scaunele la care proprietarul își primește puținii oaspeți
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în care se integra cu întreaga-i ființă. Vegetația spontană, arborii de diferite specii care răsăreau și creșteau nestingheriți în grădina lui îi încântau privirile și-i ofereau decorul de codru virgin. Huceagul des și sălbatic alcătuit din copaci și arbuști, din iarba înaltă și grasă care se semețea printre ei era un adăpost ideal pentru păsările cerului care se adunau acolo să-i concerteze poetului în zorii zilei și în liniștea înserărilor... Te asigur, prietene drag, că la tradiționala noastră
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]