1,758 matches
-
Și-n pacea-ntinderii, cuvântul Pe-atîtea buze bănuit. Dar iar intrat în noapte, sfântul Cuvânt, va fi, va fi rostit? III Miraj fluid, formă fugară, Străbate surele poteci Șerpuitoare și coboară În toamna vânturilor reci. Dorința mea îți va aprinde Ardori ce nu se pot grăi Și-n ciuda umbrei ce se-ntinde Ne vom iubi, ne vom iubi, Până când anii vor așterne, În colb mărunt, argintul lor; Până când, greu de ierni eterne, Slăvitul prinț al orelor, Va obosi să mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la un conținut oarecare, fără un imbold exterior. * E sigur că Hilbert a fost un mare matematician. Dar felul lui de a fi mare e puțin special. Hilbert nu are nimic din verva creatoare a unui Euler sau Lagrange, din ardoarea constructivă a unui Gauss. Nimic din libertatea aeriană a concepțiilor unui Abel și mai ales Riemann. Facultatea de a împrăștia întreaga dezvoltare a matematicei, cu finalitățile ei îndepărtate (a unui Klein sau Poincaré), îi lipsește. Hilbert e arhitectul unei ordine
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
piatră compactă, statui preexistente. Poziția lui nu e cu mult diferită de a unui Gauss, Riemann, Klein sau Weierstrass - pentru a nu pomeni decât nume ale "marii tradiții" - caracterizată prin postularea unei științe independente de studios (din a cărei taină ardoarea cercetării descoperă pământuri izolate) și prin voința de a corecta excesul logic cu întrebarea stăruitoare a naturii. Exemplul lui Riemann e dătător de măsură. Acest băiat de păstor din ținutul Hanovrei valorifică pentru prima dată, în domenii de cercetare aride
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
meschinăriile lui Alex să o obosească și să se hotărască să renunțe la el. Până la urmă nu există altă cale. Deocamdată se purta în afara oricărei demnități. Ea, femeia inaccesibilă, femeia râvnită de atâția bărbați, femeia iubită cândva de soț cu ardoare. Își aducea aminte de mezinul orchestrei, care îi spusese într-o zi: "Vreau să apuc ziua în care te văd și pe tine îngenuncheată de un bărbat". Venise ziua aceea, dar ea nu voia să afle lumea. Era prea umilitor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mirosind ațâțător a sevă, Pepenoaica luă calea Goldanei. Cei patru purtători ai ei, desemnați democratic și anume aleși, brăzdară harababura de culori a hainelor de sărbătoare, care unduia, la contactul indirect, cu rotunjimile gigantice ale Pepenoaicei, râvnită de toți, cu ardoare, ca o atingere erogenă. Uite, cum se îndoaie năsălia, sub greutatea ei! se entuziasmară cei mai din apropiere, privind la acrobația sacră a celor patru purtători ai Pepenoaicei, care păreau să evite rostogolirea poverii, spre marginea brancardei de răchită. Bulucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scaun... era singurul scaun din lume și-am început să ne- adâncim privirile în noi. Era cald, zăpușeală, târziu... tăcerea căzuse peste noi. Ne transformasem brusc în doi adolescenți... aproape goi! Răsuflările noastre haotice ca niște flăcări își completau perfect ardoarea. În liniștea senină și-n țipetele nopții luna scânteia prin cameră, frângea acoperișuri. Eu fierbeam răscolit, nu mai aveam glas. Ochii săi verzi s-au încleștat în mine, sufletele se-nfiorau, trosneau la fiecare zvâcnitură. Nu mai auzeam decât gâfâielile
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
chiar dacă aș dori acest lucru știu că nu mai am această putere de a mă întoarce în vechiul stagiu dinainte cred că atât de mult s-a inoculat răul în mine, pe care mi-l doream să-l am cu ardoare cu ani mulți înainte când eram mereu lovit încât acum nu mai pot scăpa de el, cel puțin nu singur. Nu știu dacă fac bine spunând toate aceste lucruri, pot fi mult în dezavantajul meu, dar revin din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
care acele imagini mă obligau să mi-o imaginez. — Oroarea În totalitatea ei? Ce vrei să spui? — Faptul de a te lăsa pradă disperării, renunțarea la tot, supunerea tăcută, asta vreau să spun. Pentru mine e ceva de nesuportat, acea ardoare morbidă care survine În timpul războiului, acea aprigă pornire de a-i supune pe ceilalți. Nu mai e nevoie să o spun, dar acea dorință de a-i supune pe ceilalți se hrănește dintr-o dorință cu totul opusă, aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Dacă au noroc să iasă din el nemutilați, pot spera din nou. Așa s-a întîmplat și în povestea cu apa. Pe vremuri, mă obișnuisem să spun, și o făceam cu o anumită emfază, că nu scopul e important, ci ardoarea cu care-l căutăm. Da, chiar așa ziceam. Era una dintre multele insolențe cu care am încercat să mă apăr și să-mi ascund slăbiciunile. Bănuiam, poate, că făceam parte dintre cei care poartă ratarea în ei înșiși. Dar într-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fals, de mistificare". Așa că renunțasem la ambiția de a lămuri ceea ce rămăsese nelămurit. Unii îl asemănau pe Robespierre cu Cromwell, alții îl învinuiau că și-a luat vanitatea drept virtute și-l considerau un scelerat. Eu eram convins și de ardoarea și de rătăcirile lui, dar convingerea mea nu ținea loc de dovadă... Și, la drept vorbind, nici atunci când studiasem tot ce găsisem despre ghilotină, la mijloc nu fusese atât o problemă de istorie, cât o problemă de caracter: atracția paralizantă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lui pe Venus - venind la cartierul general al lui Enro. Și stătea inactiv. Planul său, dacă exista, era uimitor, dacă justifica o asemenea inactivitate în vreme ce bătălia din cel de al șaselea decant se apropia inexorabil de deznodământ. Crang conchise cu ardoare: - După părerea mea, prințe, aceste discuții mistice nu pot ajunge prea departe. Vine o vreme când omul acționează. Poftim, Enro este un exemplu remarcabil de om de acțiune. Un geniu militar de prim plan. Vor trece secole până va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de brațul lui puternic. Roșiile își clădesc case supraetajate și la fiecare nivel locuiesc gogonele mai mici sau mai mari, care promit ca până peste o lună, vor roși la orice privire sau aluzie ... și dansează cu Zâna salsa, cu ardoare, în culorile agatelor. Pătrunjelul aventurin stă pe scaun, e nerăbdător, nu-l cheamă nimeni la dans... dar îl invită Zâna prin surprindere și îl învață samba. Bujorul, cu capul lui voios de bordo, așteaptă la rând și în timp ce Zâna îi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Documentul informa, prin urmare, că, reuniți În adunare generală pentru a examina criza extrem de gravă cu care se confruntau din cauza lipsei deceselor În Întreaga țară, reprezentanții firmelor de pompe funebre, după o analiză intensă În care se implicaseră cu toată ardoarea, În timpul căreia a dominat tot timpul respectul față de interesele supreme ale națiunii, ajunseseră la concluzia că Încă era posibil să se evite consecințele dramatice ale acestei situații care, fără Îndoială, va rămâne În istorie ca cea mai mare calamitate colectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
în capătul patului și-și lăsă capul pe pernă, cu coapsele desfăcute larg astfel încât puteam să văd unde începe viața, și din nou am lins-o și am sărutat-o acolo înainte de a-i face cunoștință cu întreaga măsură a ardorii mele, vârându-mă cu putere în corpul ei până când am crezut că numai capul și umerii îmi vor rămâne afară. În cele din urmă, când nu mai rămase nimic în nici unul dintre noi, ea se înfășură în jurul meu și plânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
efect, își plângea de milă și, evident, mințea. Era fără să vrea nesincer, nu se scrutase niciodată atent și nici nu avea intenția să o facă. Urmărea mișcările celorlalți și sfârșea prin a le da ascultare. În seara aceea, cu ardoarea unui adevărat prieten, încerca să pătrundă în vizuina profundă în care eu călătoream fără chef. O făcea deja de câtăvă vreme. Eu, tăcut, distrat, mă repezisem la aperitiv cu o furculiță violentă, dar apoi l-am lăsat în farfurie, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care nu fuseseră niciodată ai lui, chiar dacă se Întrupaseră din sămînța sa. Încăleca pe motocicletă, cuprins de un elan pe care nu Îl avusese nici În adolescență: iubea tot, nici urmă de resentiment față de cineva sau ceva, Își iubea cu ardoare țara, era În stare de fapte mărețe, dar nu i le cerea nimeni, era pace; Danemarca avea impozite mici, fluvii de bere, femei de vis; A fi sau a nu fi, aceasta e Întrebarea? striga, din goana motocicletei, rezolvînd, pentru
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cataramă. Eu am copilărit în Anglia, pentru că tatăl meu este englez și, dacă ar fi să mă iau după mama, totul este „mai bun“ în Anglia. Din nefericire, în Anglia nu găsești moștenitoare de magazine universale, iar mama dorea cu ardoare să mă împrietenesc cu una. Pe de altă parte, mama lui Julie credea că aș putea avea o influență educativă asupra fiicei sale. În concluzie, s-au asigurat că ne vom întâlni în fiecare vară, trimițându-ne în tabără, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
puse pe cântat din harpă și din flaut, și pe băut vin fără fereală, chiar pe treptele podiumului. Reacție excesivă, pe măsura exagerării practicate de Hasan Sabbah În numele Legii coranice. În curând, succesorii Mântuitorului se vor strădui să-i domolească ardoarea mesianică, dar Alamutul n-avea să mai fie niciodată acel rezervor de martiri dorit de Predicatorul suprem, acolo viața avea să fie, de atunci Înainte, dulce, iar lunga serie de crime care terorizase cetățile Islamului se va Întrerupe. Ismailiții, sectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sertar câteva file acoperite cu un scris mărunt și citi: „Mi-a fost prezentat un proscris, celebru În tot Islamul ca reformator și revoluționar, Șeicul Djamaledin, un bărbat cu chip de apostol. Frumoșii ochi negri, plini de blândețe și de ardoare, barba de un arămiu foarte Închis la culoare și care Îi cădea până la piept Îi imprimau o maiestate unică. Reprezenta tipul de stăpânitor al mulțimilor. Înțelegea aproximativ franceza pe care de-abia o vorbea, dar inteligența lui totdeauna trează compensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nădăjduia să-l poată recăpăta de la acesta. În orice caz, era hotărât să meargă să-l vadă, vorbea de răscumpărarea lui, Dumnezeu știe cu ce bani. Dacă e vorba de recuperarea Manuscrisului, banii nu vor constitui o problemă! Vorbisem cu ardoare. Djamaledin mă privi fix, Își Încruntă sprâncenele, se aplecă spre mine ca și cum ar fi vrut să mă ausculte. — Am impresia că nu sunteți mai puțin obsedat de acest Manuscris decât acel nefericit de Mirza. În acest caz, n-aveți decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bancă. În ceea ce mă privea, preferasem să rămân În casa natală, Împreună cu bătrâna noastră bucătăreasă pe jumătate surdă, Într-un oraș În care număram foarte puțini prieteni apropiați. Și nu mă Îndoiesc de faptul că singurătatea dădea așteptării mele o ardoare sporită. Apoi, Într-o bună zi, Șirin sfârși prin a-mi scrie. Despre Manuscrisul de la Samarkand, nici un cuvânt; nimic personal În acea lungă scrisoare, În afară de faptul, poate, că Începea cu „Drag prieten de departe”. Ceea ce urma era povestea, zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
drept titlu pentru cel mai frumos articol. Mă impregnasem atât de bine de entuziasmul prințesei, Încât textul meu a fost o adevărată mărturisire de credință. Directorul de la Annapolis Gazette mi-a recomandat mai multă moderație, dar cititorii au subscris la ardoarea mea, dacă e să judec după numărul sporit de scrisori pe care le primeam. Una dintre ele purta semnătura unui oarecare Howard C. Baskerville, student la Universitatea din Princeton, New Jersey. Tocmai Își obținuse diploma de licență și voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe care am ascuns‑o repede zilele trecute când ea era în baie. Aveam de gând să‑i spun de ea, evident. Doar că încă n‑am apucat. Te rog nu te uita la eticheta cu prețul. Mă concentrez cu ardoare. Te rog nu te uita la eticheta cu prețul. — Îhm... da, zic. Da, e nouă. Chestia e că... am nevoie de o haină bună, pentru cazul în care mi se cere să filmez afară pentru Cafeaua de dimineață. — Se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fundal de aur. Ea face să apară în creierul poeților o întreagă grădină de noi poeme. Ea este Duhul Sfânt, delirul sacru dionisiac, arhanghelul Gabriel cu lăuta lui, Apollo cu lira sa. Verlaine evocă nopțile în care poetul lucrează cu ardoare pentru ca să răsară soarele Operei. Arta nu este un suflet împăiat, este marmură asemenea Afroditei din Cnide, "Sculptată cu dalta Gândurilor în blocul fecioară al Frumosului imaculat, să facem ca, sub mâinile noastre grăbite să țâșnească o statuie pură cu peplos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
merge la templu, ci de o lumină intelectuală, care vede dumnezeirea în sine însăși, suflet din suflet, viață din viață, esență din esență." De observat că, în afară de evocarea pasării Phoenix, versul lui Bruno, " Sunt de ajuns valurile oceanului să stingă ardoarea acestor flăcări?" este analog celor din Odă (în metru antic) eminesciană: "Focul meu a-l stinge nu pot / Cu toate apele mării". În lumina viziunii lui Giordano Bruno, urmărind logica mersului ascendent al eliberării radicale posibile, în Luceafărul, sinele eminescian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]