25,604 matches
-
acolo-n dep?rtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stânc? pe stânc?-o cetate de gigan?i -, Sunt gânduri arhitectonici de-o groaz? m?re?ie, Au zidit munte pe munte În antică lui trufie, Le-a-mbr?cât cu-argint ca-n soare s? luceasc? Într-un lan? ?i s? par? r???riț? din vis?rile pustiei, Din nisipuri argintoase În mi?carea vijeliei, Ca un vis al m?rii sfinte, reflectat de cerul cald ?-aruncat În dep?rtare... Acolo
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i dep?rtate ale sunetelor" (E. Papu). Pentru a transcende bun?oar? Într-un spa?iu magic În care mitul devine „substan?a gândului" ? i poezia „modul obi?nuit de expresie" (Zoe Dumitrescu Bu?ulenga) -, cel al „p?durii de argint", e suficient s? treci un prag, un hotar care desparte lumea fiinit?, real? de universul infinit al basmului, al vârstei de aur, cănd fiin?a uman? tr?ie?te „revelă?ia unei infinite dep?rt?ri", „eliberarea de propriile sale
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aur, cănd fiin?a uman? tr?ie?te „revelă?ia unei infinite dep?rt?ri", „eliberarea de propriile sale limite", „identitatea cu totul": „De treci codri de aram?, de departe vezi albind ?-auzi mândră gl? suire a p?durii de argint" . „Marea Trecere" este marcat? În planul expresiei poetice prin verbul la prezent indicativ „treci", iar pragul dintre cele dou? lumi cea a contingentului, În care omul e supus destinului, trecerii timpului ?i cea sacr?a basmului, a fericirii depline În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
care se sugereaz? o continuitate a spa?iului poetic (v?zut că „infinitate non definit?", cum o nume?te Assunto), „z?ri dep?rtate", orizonturi nesfâr?ițe se Întrez?resc „de departe"; este spa?iul miraculos al „p?durii de argint" În care timpul e perceput mitic, ca regresiune spre vârstă de aur (fapt sugerat de prezentul indicativului: „vezi" timp al „prezen?ei f??? sfâr?it", cum Îl nume?te Rilke În „Cartea orelor". Acest spa?iu magic str?luce?te
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
e perceput mitic, ca regresiune spre vârstă de aur (fapt sugerat de prezentul indicativului: „vezi" timp al „prezen?ei f??? sfâr?it", cum Îl nume?te Rilke În „Cartea orelor". Acest spa?iu magic str?luce?te prin reflexele „ de argint" pe care luna le revărs? asupr?-i, ca ?i cum l-ar Înnobila cu Însemnele sacre ale mitului: „ Virtutea vizual? Închipuie la poetul nostru un imens telescop imaginativ Îndreptat c?tre lumea interspa?iilor ?i a originelor ". (E. Papu) Ins
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de cel al percep?iei umane. Astfel c? prezen?a florii albastre Înseamn? În poezia lui Eminescu mai mult decât un simplu element de peisaj, o pat? de culoare În decorul feeric al p?durii sc?ldate În razele de argint ale astrului nocturn. În „ ?? lin (file din poveste)", floarea albastr? devine simbolul iubirii Împlinite, pe care natura o binecuvânteaz?. Ea este prezent? de aceea, În mod simbolic nu numai In descrierea cadrului natural: „Acolo, lang? izvoar?, iarbă pare de om
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pace pe care p? mânt, cer ?i oameni o tr?iesc Într-o armonie deplin?. Se simte vibrând În fiecare col? al lumii „tres?ltarea misterioas? a universului: aceea?i În materia unic?? ?i În materia terestr?" . Sub picurii de argint ai astrului nocturn, nourii par ?i ei urzi?i din m?nunchiuri de raze: „Nourii curg, raze-a lor ?iruri despic?", iar casele I?i ridic? vechile stre?ini că pentru a primi darul de lumin? alb? a lunii: „ Stre
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fi decât „bogat?", plin? de armonia lumii Întruchipat? În sentimentul de iubire. Luna I?i poate face apari?ia doar Într-un moment solemn că acesta; În fiecare noapte aceast? regin? revine În imperiul ei albastru, urcând sc?rile de argint ale stelelor sau ?esând sc?ri de v?paie În arcul orizontului: „Luna... luna iese-ntreag?, se Înal?'-a?a b?laie ?i din ??rm În ??rm dureaz? o c? rare de v?paie ". {Scrisoarea IV) ????ritul ei magic este de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ai lungii lini?ț i", izvorând pe ceruri („Aerul În unde-albastre pe a lor cale scânteiaz?") „boabe mari de rou? scump? / Aninate-n haină nop?îi", „sclipiri pe cer" luminând oglindă apelor, sau preș?rând pe c???ri „pulbere de argint" icoane ale cerului limpezindu-?i chipul În ape de izvor („pe ape diafane / I?i limpezesc În tremur pe rând a lor icoane") scânteind printre crengile copacilor („Printre crengi scânteie stele / Farmec dând c???rii strâmte"), ori luminând mersul turmelor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sensibilitate rar?. Preș?rate pe iarbă nins? de lumina lunii, pierdute printre izvoare „zdrumicate / Printre pietre licurind", cu petalele str?lucind În reflexele boabelor de rou?, florile albastre se Întrev?d, ca Într-o pictur? impresionist?, prin cea?a de argint a razelor ?i prin miresmele ??durii ridicându-se În v?zduh: „Acolo, lang? izvoar?, iarbă pare de om?ț, Flori albastre tremur ude În ??zduhul ț?mâiet". (C?lin -file din poveste) Florile albastre nu reprezint? numai un element de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a cum florile „izvor?sc pe plaiuri a lor via?? de misteruri", iar cire?îi poart? În ramurile lor „snopi de flori" a c?ror petale I? i „troienesc om?tul trandafiriu" pe c???rile preș?rate cu „pulbere de-argint". Ochii albă? tri ai lunii „arunc? peste nori" „flori de aur", iar peste undele apei flori de nea („Ochii ei cei mari albă?tri peste nori arunc? blând / Câri se-ntind albi că ??pada ?i ea straturi argintoase, / Oferindu-i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
că În folclor, scânteind de ape ?i lun?, r?sunând de vraj? de izvoare ?i c?deri de flori" (Zoe D.-Bu?ulenga). Codrul „A? vrea s? v?d acum natală mea v?lcioar? Sc? ldat? În cristalul pârâului de-argint, ?? v?d ce eu atâta iubeam odinioar?: A codrului tenebra, poetic labirint". (M. Eminescu Din str?în?țațe) Sufletul poetului se va Întoarce mereu spre orizontul de lumin? al vechiului templu unde „secolii se torc" În fuiorul poeziei: „ Turmă visurilor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sunând din valuri" (Povestea teiului). Undele apei care „coboar?-n ropot dulce din ț??? anul pr???latic" ori „sar În bulg?ri fluizi peste prundul din r?stoace / În cuibar rotind de ape" (C?lin -file din poveste), sclipirile de argint sau „tremurul" albelor valuri printre pietre des?văr?esc frumuse?ea feeric? a ?? durii. („Peste albele izvoare / Luna bate printre ramuri" Povestea codrului; „Vino-n codru la izvorul / Care tremur? pe prund" Dorin?a). Simbol al Începutului vie?îi, izvorul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i zboar?n noapte printre stele de-aur". Fantezia poetului nu are limit? În a crea astfel de spa?îi: „Nemaiv?zut? feerie!". Metaforă cu greu poate surprinde frumuse?ea lor ireal?. În poezia lui Eminescu, p?durile sunt „de argint", iar codrii, „de aram?", timpul se m?soar? În „codri de secoli" (Memento Mori), iar spa?iul se urze?te În „p?duri de basme" (Memento). Zeii, zânele, magii, ??i au l?că? În lumea lor. Astfel, zână Dochia are
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
codri de secoli" (Memento Mori), iar spa?iul se urze?te În „p?duri de basme" (Memento). Zeii, zânele, magii, ??i au l?că? În lumea lor. Astfel, zână Dochia are palatul s?u „din stânce sure" lang? râuri de argint „care mi???-n mii de valuri / A lor glasuri Înmiite, printre codri, printre dealuri, / Printre bol?i s?pate n munte"; acolo este lumea „dumbr?vilor de aur cu poiene constelate", a „codrilor de argint ce mi??? a lor râuri
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
stânce sure" lang? râuri de argint „care mi???-n mii de valuri / A lor glasuri Înmiite, printre codri, printre dealuri, / Printre bol?i s?pate n munte"; acolo este lumea „dumbr?vilor de aur cu poiene constelate", a „codrilor de argint ce mi??? a lor râuri minunate", a „p?durilor de aram? ro?? r?sunând armonios" inundate de „p? durile de flori"; acolo „fluviul cânt?rii" trece prin „p?duri de basme". În „nemaiv?zuta feerie" a codrilor, cerul I?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sunând armonios" inundate de „p? durile de flori"; acolo „fluviul cânt?rii" trece prin „p?duri de basme". În „nemaiv?zuta feerie" a codrilor, cerul I?i revărs? lumină prin „oglinzile m?re?e ale stelelor icoane" În „pulberea de-argint" a plaiurilor verzi; aerul „scânteiaz?" În „unde albastre", iar luna -„diadem de topi?i a?tri" „arde-n blondele ei plete". (Memento Mori). În acest univers mitic, codrul este „Împ?rât sl?vit": „Împ?rât sl?vit e codrul, Neamuri
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
timpului, ascult? iarnă geam?tul viscolelor ?i zâmbe?te prim?vară cântecului doinelor; plânge sub povară ploilor sau geme „pustiit, vestejit ? i amor?it" În singur?tatea dorului; zâmbe?te printre ramuri r???ritului de lun? sau culege „pulbere de-argint" din poiene „constelate". Cu fiecare toamn? ce-i troiene?te ????rile, el cucere?te Ins? nem?rginirea: „Numai prin timp, timpul este cucerit". (T.S. Elliot)
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fără nicio calitate, mințile lor fiind stăpânite de idolul mândriei. Popoarele din vechime numeau “idoli” acei zei mincinoși la care se închinau în rătăcirea lor. În creștinismul contemporan, cuvântul “idol” a primit și alte înțelesuri: lăcomia de bani (iubirea de arginți), de mâncare, de haine, de mașini scumpe, de produse ale tehnologiei moderne (telefoane mobile, tablete), jocuri de noroc, beție, fumat, consum de droguri și tot ceea ce constituie o obsesie, ceea ce îl face rob pe cel cărora li se închină acestor
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
anevoie de urmat, pentru a-și salva sufletul și a nu urma calea spre focul veșnic al gheenei, creștinii trebuie să se desisteze de cei fără de Dumnezeu, căci în zilele din urmă “vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, Lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, Trădători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, Având înfățișarea adevăratei credințe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
în timp ce pocitaniile chemate de el intră în scenă. Apare un gigant cu ceafă de porc mistreț și trei 144 ochi. Apoi, un pitic mustăcios, cu câte opt degete la fiecare mână. Piticul ține în mâna dreaptă o imensă monedă de argint, pe care o rostogolește încontinuu de pe un deget pe altul, cu o mișcare precisă. Miș carea asta pare să aibă loc independent de voința lui. Indiferența celorlalte părți ale meschinului său trup creează iluzia că mâna cu moneda se mișcă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Pentru că acum era doar un broscoi și se ascundea într-un nufăr de pe lac. Vrăjitoarea i-a explicat fetei că singura cale de a rupe blestemul era ca o fată frumoasă și bună să ucidă broscoiul cu un topor de argint. De-abia atunci când acest lucru va fi îndeplinit, prințul își va recăpăta frumusețea veșnică, iar florile lui nu se vor mai ofili niciodată. Iar fata s-a gândit o clipă și apoi i-a spus vrăjitoarei că o să ucidă ea
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
iar florile lui nu se vor mai ofili niciodată. Iar fata s-a gândit o clipă și apoi i-a spus vrăjitoarei că o să ucidă ea broscoiul. I-a cerut vrăjitoarei să-i arate unde poate găsi un topor de argint. Vrăjitoarea s-a îndoit de puterea fetei de a-l scăpa pe prinț de blestem. Dar apoi s-a înduplecat și i-a arătat fetei camera din palat în care se afla toporul de argint. Mă uit la ceas. Șase
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
poate găsi un topor de argint. Vrăjitoarea s-a îndoit de puterea fetei de a-l scăpa pe prinț de blestem. Dar apoi s-a înduplecat și i-a arătat fetei camera din palat în care se afla toporul de argint. Mă uit la ceas. Șase și un sfert. Mai spun? Nebuna a deschis ochii și ascultă povestea. Dă repede din cap de mai multe ori, în semn ca nu cumva să mă opresc acum. Fata cea tânără și frumoasă a
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ceas. Șase și un sfert. Mai spun? Nebuna a deschis ochii și ascultă povestea. Dă repede din cap de mai multe ori, în semn ca nu cumva să mă opresc acum. Fata cea tânără și frumoasă a luat toporul de argint și a mers spre lac. A recunoscut nufărul în care se adăpostea prințul-broscoi. Vrăjitoarea îi spusese că nufărul cu pricina e singurul nufăr cu opt petale. Și că toate cele opt petale se luminează ca licuricii în puterea nopții. Fata
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]