4,072 matches
-
alcov, îmbrăcat într-un costum nou de vânătoare, cu șosete până la genunchi, pălăria supradimensionată acoperindu-i ochii astfel încât trebuie să-și dea capul pe spate ca să vadă lumea. A încercat să-i spună câte ceva fotografului despre băiatul acela în costum argintiu care parcă ar vrea să-l omoare sau despre faptul că mai există un grup și în opoziție, la fel de interesat să-i facă maiorului fotografii compromițătoare ca și cei din suita nababului. Dar nimeni nu are timp să-l asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nimic n-a oprit mașina germană de război. Telegramele l-au lăsat prea îndurerat ca să se mai înfurie. Când Elspeth i-a spus că nu mai crede defel în Dumnezeul lui și i-a repetat poveștile cu reîncanarea și spiritele argintii, o parte din el a vrut să întindă brațele și s-o strângă la piept. Numai dacă i-ar fi readus pe băieți la viață! Numai să fi existat o punte peste prăpastia care se deschisese între el și lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se cunosc. Cu toate eforturile ei, este de neconsolat. Când începe trimestrul din nou, suspiciunile sale au devenit o adevărată certitudine sub forma unei orgii în trei episoade, în care cei doi sunt amanți și se rostogolesc pe un țărm argintiu, în mișcări convulsive de pasiune consumată. Pagină separată Când se întoarce la Oxford, totul s-a schimbat - sau este la fel; de fapt, e cam greu de spus. Rudolf Valentino mai rulează încă la cinematograful de pe strada George, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de astrahan. De la vârfurile cizmelor roșii, până la vesta de oaie care cu greu îl cuprinde, este o figură impresionantă. — Cabaret, monsieur? îl întreabă. Cabaret russe? De ce nu? Oricum, nu mai contează. Intră, ocupă un scaun în fața scenei șubrede cu panglici argintii, cu o pantă inegală și un cerc de parchet în față, pe care mai mulți giganți execută un dans atletic. Cad în genunchi și lovesc aerul cu cizmele roșii, o demonstrație etnografică perfectă, un dans căzăcesc distilat până la esența pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mic de statură, greu de descris. Cu cravata albă și frac reușește să nu fie nici elegant, nici prea murdar. Este doar un costum de lucru. Sub lumina unui spot șovăitor, care aruncă un cerc decolorat de lumină pe scena argintie, stă foarte drept și face o introducere bombastică într-o limbă pe care Jonathan n-o înțelege (să fie rusă?) O pauză. Se întoarce cu spatele spre spectatori, apoi se răsucește imediat și apare cu o mustață falsă lipită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
al florii albe de nea, Cade peste trupul tăinuit de tăceri Zâmbet de nufăr al zilei de ieri... Vântul sălbatic îmi sfâșie glasul Umbre-nghețate le simt la tot pasul, Dorinți izvorăsc din gândul pustiu Chemând iubirea pe-un covor argintiu... Dansăm tangoul de noi doar știut Răvășind cuvinte în alb așternut, Timpul s-a oprit în tăcerea din noi Amintirile-și cer iar dreptu-napoi... Prea târziu Ce straniu este... și ce frig îmi vine-n codru să mă pierd, De ce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
am atins, când te-am iubit? Cum de-am scăpat nevătămat, De trupul tău înfometat, Când mă iubeai? Condeiul cum de s-a oprit, în noaptea când te-am întâlnit, Când tomuri meritai să-ți scriu, Prin păru ți moale argintiu, Fiind pierdut? Acum când anii se-mbulzesc, Să ne despartă, îndrăznesc, Să-ntreb cu lacrime fierbinți, Mă mai iubești, sau doar mă minți, Ca în trecut? îți lasă dar căminul tău, în brațe să te țin mereu, Să te alint
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
semne, eu pun pe focul jertfei lemne și dacă nu mai scriu mă doare. Eu și primăvara Primăvara blândă, cu ninsori brodată, în palton de iarnă, negru, croiul drept, s-a oprit zâmbindu-mi, dar, apoi, deodată, desfăcând doi nasturi argintii la piept, a suflat spre mine dulci miresme calde; flori de iasomie am simțit atunci. Ochii ei de raze, splendide smaralde, mă chemau să mergem printre văi și lunci. Flori de măr, în zboruri, se-așterneau cunună, ne priveau de-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe ramuri tremurând cu trupul nud, Când viorile inundă cu solfegii viorii, Atunci este primăvară ies cocori de sub stihii ? Când cerbii ridică arbori spirală spre cer senin, Când pădurea se deschide împânzind miros de pin, Când și-nalță ciocârlia clinchetele argintii, Atunci este primăvară, când-și-au zborul fluturii? Când pe lac sclipiri de aur se-oglindesc în ochi de zori, Când și munții se apleacă lăsând loc în colț, de flori, Când șiraguri de mătase își țes pături pe sub nea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Jgheabul unei inimi lichefiate! în seiful vieții găsești Marea Carte nesfârșită ce este Un ocean de Neștiut și Nesfârșit Izvor al Ințelepciunii fără sfârșit! Noaptea de Cristal în noaptea de cristal Se-nfruntă aștrii nopții. Ce-aruncă pe pământ raze argintii care te prefac într-o umbră selenară. Tu speri că vei înlănțui în ea pe Zâna Iubirii. Ce poartă pe umerii albi, albi de mirare gânduri ce devin flori de crini ce se pierd în ruguri de visare. Dar viața
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mâncarea preferată, tăiței Jang-chou. Eu și An-te-hai sărbătorim ocazia ce mi se oferă. Scriu o poezie intitulată Tăițeii Jang-chou. O frunză cade în ceaun, altele dansează-n aer Și astfel țâșnesc de pe al bucătarului vârf de cuțit. Acum văd pești argintii săltând în albe valuri, În clipa următoare frunze de salcie plutesc pe-a vântului aripi. Pregătirile oficiale durează mai multe ore. De la palatul împăratului sunt trimiși eunuci ca să dea o mână de ajutor. Eunucii mei și doamnele de onoare mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
e a fost deja spălat. A fost mutată din dormitor în lin chuang, un „pat al sufletului“, care e în formă de barcă. Picioarele i-au fost legate cu șnur roșu și a fost îmbrăcată cu o robă de Curte argintie, lungă, brodată cu tot felul de simboluri: roți ale norocului, reprezentând principiile universului; cochilii în care se poate auzi glasul lui Buddha; umbrele din hârtie de vată care protejează anotimpurile de inundații și secetă; sticluțe care conțin fluidul înțelepciunii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
șaptea zi reprezintă momentul ceremoniei arderii figurinei. S-a dat foc la trei palate și doi munți din hârtie. Palatele au douăsprezece picioare înălțime, fiecare având în vârf o pagodă aurită. Un munte e vopsit în auriu, iar celălalt în argintiu. Ceremonia se desfășoară în afara Orașului Interzis, lângă Podul de Nord. Mulțimea care s-a adunat e mai numeroasă decât la o sărbătoare de Anul Nou. Palatele de hârtie au fost făcute după modele de arhitectură din dinastia Sung, iar țiglele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și înțeleg că este foarte important pentru relația noastră să fac și eu acest lucru. Nu aș vrea să te văd îmbătrânind, Yehonala, îmi spune Nuharoo ținându-și degetele ridicate. Are unghiile lungi de cinci centimetri vopsite cu auriu și argintiu, cu detalii delicate din natură. Ascultă sfatul meu și pune-l pe bucătar să-ți prepare zilnic supă tang kuei. Să pună în ea viermi de mătase uscați și curmale negre. O să aibă un gust groaznic, dar te vei obișnui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mi-a arătat spre o cameră plină cu obiecte strălucitoare - copaci înalți până la umăr, tufișuri până la genunchi și clopoței din sticlă atârnau peste tot. Nenumărate casete și vase erau umplute cu flori de sticlă. Din tavan atârnau globuri din sticlă argintii, înlocuind lampioanele chinezești. Nuharoo a insistat să-mi aleg unul ca să-l agăț în palatul meu. Știam că nu voi face lucrul acesta. Tot ce voiam era să am înapoi peștii și păsările mele. Voiam să am păuni care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
știau tot ce se petrecuse și așteptau să-i roage cineva să-și dea cu părerea. Câțiva fumau, alții spărgeau semințe. Nea Gogoașă era mărunțel la statură, vânjos, dar nu gras, avea ochii albaștri, fața arsă de soare și părul argintiu. „Eu, să vă spun drept, o duceam mai bine pe vremea ailaltă. Munceam mai puțin ca acuma, eram respectat, aveam bani, mi-am ridicat casă de cărămidă, mergeam În fiecare an cu muierea la băi...” „Păi, Îți dădea mâna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În jurul lui. Nea Mitu Împinse cu piciorul cutia neagră de gramofon care, legănându-se ușor, o luă din nou la vale. Apoi omul apucă de coada grea a palaniței și Începu să scoată din lenevoasa alcătuire o grămadă de sabiță argintie. Ectoraș, căruia niște prieteni Îi ziceau și Monstrulică, iar În vremea din urmă căpătase numele de Repetentu, o iubea de moarte pe fiica grecului Dagdelinis, Marianti, care habar n-avea de acea iubire răvășitoare și nici nu urma s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a făcut cultură. La Bârlad, stâlpul „localismului” creator și animator al culturii a fost și a rămas G. Tutoveanu, Academia Bârlădeană și publicistica regeneratoare a marilor spirite, mereu nemurito are. SORA Pe cărarea dintre vii, Cobora o fată ... Erau luncile‐argintii, Cerul fără pată ... și cânta cu glas domol, O poveste‐amară ... Treceau păsările stol, În spre altă țară ... și spunea de‐ un dor cumplit , De‐ ndrăgiri uitate ... Ascultau în asfințit , Măgurile toate ... Erau lacrimi și eres, Taine de la horă ... Eu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Cu pașii - n vânt și gându - n pribegie, Mai mare dragul să privești ninsoarea; Își scutură ‐ n ghirlande albe floarea și cu mireasmă de demult adie . Zăpada amintirii umple zarea, Pe drumuri mă‐ nsoțești, copilărie; Tu, mamă, vii, cu tâmpla argintie, Ca‐ n alte vremuri să‐mi arăți cărarea . Acum peste mormântul tău din vale, Să‐ ți facă așternut, ca puful, moale, O altă iarnă ninge ca‐n trecut. Se lasă fulgii, nu se mai destramă. și cum îmi ești așa
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sabia lungă din lectică, în timpul bătăliei, când se lupta cu inamicul. În seara aceea, însă, venise ca emisar de pace. Peste roba de culoare galben-deschisă, Kanbei purta o armură cusută cu fir verde pal și o manta albă cu broderie argintie. Noroc că era scund, cam de un metru și jumătate, și mai ușor decât media, astfel că oamenii care-l purtau nu făceau eforturi și nici el nu stătea înghesuit. Curând, de dincolo de poarta palisadei se auziră pași. Câțiva soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și continuând cu acelea ale mătușii lui și fiicei acesteia, lecțiile lăcuite ale feluriților nobili și doamne numărau, probabil, sute și sute. În mijlocul acestei nesfârșite procesiuni de priveliști - samuraii și vasalii, slujitorii personali, funcționarii superiori cu șeile lor aurii și argintii, intarsiile de sidef, scânteierile lacului auriu, umbrelele deschise, arcașii cu arcurile și tolbele lor, pădurea de lănci cu cozi roșii - cele care atrăgeau, mai presus de orice altceva, atenția tuturor erau drapelele clanului Takeda. Treisprezece ideograme chinezești sclipeau aurii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soldat ridica ochii la trecerea lui Mitsuhide, ostașii de toate gradele simțindu-se mândri de a lupta sub comanda unui atât de mare general. Mitsuhide purta o armură neagră cu fir verde deschis, pe sub o mantie de brocart alb cu argintiu. Sabia sa lungă și șaua erau lucrate cu nespusă măiestrie. În ziua aceea, părea mult mai tânăr ca de obicei, dar acest lucru nu i se întâmpla numai lui Mitsuhide. Când un om îmbrăca armura, își pierdea vârsta. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu acoperișuri groase de stuf. Partizanii lui Mitsuhide ar fi vrut să evite pe cât posibil asemenea așezări omenești, dar drumul trecea printre case. Din fericire, nicăieri nu licărea vreo lumină. Casele erau înconjurate de desișuri mari de bambus, sub luna argintie, și totul arăta că localnicii dormeau adânc, ignorând haosul din lume. Sfredelind întunericul cu ochii îngustați, Akechi Shigemoto și Murakoshi Sanjuro cercetau terenul până departe în față, călărind de-a lungul satului îngust, fără vreun incident. Oprindu-se într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sosea și următorul mesaj: — Luați-vă rămas bun după pofta inimii. Recitarea de poezii n-ar fi deloc nepotrivită. Din foișoare se auzeau cântece, iar glasurile voioase umpleau sala. Chiar și în fața lui Katsuie, se bătea în tamburine, iar evantaiele argintii ale dansatoarelor trasau, prin aer, linii elegante. — Demult, Seniorul Nobunaga se ridica și dansa la cea mai mică provocare și încerca să mă silească și pe mine să fac același lucru, dar mie mi-era întotdeauna rușine de propria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pipă intră pe punte. Se întoarse către el și cu un gest discret, un semn de avertizare asupra locotenent-gardianului, pe care căpitanul dădu de înțeles că-l recepționase, se întoarse la locul lui. Kaan urmări cu un zâmbet subțire reflexele argintii ale lucșilor care scăldau într-o lumină caldă țeasta pleșuvă a căpitanului. Privindu-l cum se apropie avu senzația unei plăcute moleșeli scurgându-i-se prin oase ba chiar i se păru că simte plasa care îi cuprinde mintea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]