1,821 matches
-
obște care a ajuns la peste 80 de viețuitori. A pus în bună rânduială sfintele slujbe de zi și de noapte și Sfânta Liturghie, organizând o școală monahală pentru frați. În plus, Mitropolia Moldovei și Sucevei l-a însărcinat pe arhimandritul Cleopa să supravegheze și să îndrume viața duhovnicească a mai multor mănăstiri din împrejurimi: Putna, Moldovița, Râșca, Sihăstria și schiturile Sihla și Rarău, după modelul Mănăstirii Slatina. Acei ani au fost ani de prigoană, părintele Cleopa fiind anchetat de Securitate
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
schiturile Sihla și Rarău, după modelul Mănăstirii Slatina. Acei ani au fost ani de prigoană, părintele Cleopa fiind anchetat de Securitate și nevoit să se refugieze în Munții Stănișoarei între anii 1952-1954, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. La începutul anului 1956, arhimandritul Cleopa s-a retras din ascultarea de stareț al Mănăstirii Slatina, în locul său fiind numit protosinghelul Emilian Olaru. Între anii 1955-1960, au fost efectuate importante lucrări de restaurare și reparații la biserică, la corpul de chilii și la paraclis. Pe
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
fost început și primul pomelnic al schitului, iar în anul 1876 a fost început un nou pomelnic al acestei biserici. Ambele s-au păstrat până în zilele noastre. În anul 1750 a fost ridicată biserica din zid din cătunul Ciorobești de către arhimandritul Antonie al Mănăstirii Bistrița și zugrăvită de către Danciul Zugrav și ucenicii săi. Biserica deservea cătunele Gruiețe și Ciorobești. Și de la această biserică a rămas posterității un pomelnic, început mai târziu, în anul 1874. În timpul ocupației Olteniei de către austrieci (1718-1739), ocupanții
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
istov cădere"" astfel încât dacă ""nu să va tocmi în curund, esti să se surpi"". În 1787 s-au efectuat unele reparații, atunci fiind decorată fațada cu piese ceramice, sub formă de stele, discuri și frunze de stejar, de inspirație orientală. Arhimandritul Domițian menționa într-o inscripție pe un Minei donat de el în 1787 că lucrările le-a ""făcut cu însăși cheltuiala mea, căci am aflat biserica pustie și cu totul goală... căci n-am aflat nici rogojină să aștern, nici
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
fost transformată în spital de psihiatrie. De prin anul 2002 la mănăstire au avut loc lucrări de reparație și renovare, care s-au finalizat abia spre 2014. Pe teritoriul Mănăstirii viețuiesc circa 30 de călugări. Stareț al Mănăstirii Curchi este Arhimandritul Siluan, Exarh al Mănăstirilor din Moldova, căruia pentru meritele în domeniul credinței creștine i-a fost conferit titlul onorific de Om emerit. , cu hramul “Nașterea Maicii Domnului”, este una din cele mai însemnate monumente ale arhitecturii moldovenești din Basarabia. Ea
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
îngeri, liturghia îngerească în două tablouri pe cele patru timpane mari, heruvimi, medalioane de sfinți pe arce și motive decorative florale. În anul 1811, s-a repictat interiorul bisericii de către zugravul Vasile Dubrovschi, care a primit 1.600 lei de la arhimandritul Chiril. Zugravii au încercat să imite pictura originală, fără a reuși să egaleze calitativ. Cu ocazia lucrărilor de restaurare începute în 1961, a fost înlăturată pictura în ulei din interior. Inițial, biserica a fost pictată și în exterior, de asemenea
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
efectuat în perioada 1964-1971, în urma cărora turnul clopotniță și-a recăpătat forma sa originară, cuhnea, zidurile incintei și bastioanele au fost refăcute, iar palatul lui Duca Vodă a fost consolidat. În restaurarea complexului monahal un merit deosebit l-a avut arhimandritul Mitrofan Băltuță (1927-1995), stareț timp de 25 ani al mănăstirii (1971-1995) și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1981-1995). În perioada stăreției sale, s-au efectuat lucrări de reînnoire ale bisericii (s-a refăcut acoperișul cu tablă de zinc, s-
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
greacă în care se arată că clopotul donat în 1669 a fost sfărâmat, fiind refăcut cu cheltuiala panului Iota în anul 1816 ("„+ Petru și Pavel; din întâmplare sfărămându-se acest clopot s-a făcut din nou cu cheltuiala panului Iota, fiind arhimandrit și catigumen domnul Matei, în anul 1816, aprilie 23”"). O parte din manuscrisele de la Mănăstirea Cetățuia au fost duse la Arhivele Statului din București și la Biblioteca Academiei Române. Încă de la început, Mănăstirea Cetățuia a fost înconjurată de ziduri de piatră
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
donat de Duca Vodă în anul 1669 a fost sfărâmat, fiind refăcut cu cheltuiala panului Iota în anul 1816. Inscripțiile de pe acest clopot au fost reproduse mai sus. De asemenea, în apropiere de zidul vestic al mănăstirii, se află mormântul arhimandritului Mitrofan Băltuță (1 iulie 1927 - 16 iunie 1995), stareț al Mănăstirii Cetățuia (1971-1995) și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1981-1995), sub ocârmuirea căruia s-a realizat restaurarea complexului monahal.
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
în cadrul Arhiepiscopiei București și diacon la Patriarhia Română. La 1 martie 1945 a fost transferat, la cererea sa, la centrul eparhial Iași. Este hirotonit ieromonah la 25 martie 1945 de către PS Valeriu Moglan Botoșăneanul, arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei. Este hirotesit arhimandrit în anul 1946. Între anii a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității din Iași. La Iași, activează în calitate de preot slujitor (1945), apoi Mare Eclesiarh la Catedrala Mitropolitană din Iași și Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor. La
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
Universității din Iași. La Iași, activează în calitate de preot slujitor (1945), apoi Mare Eclesiarh la Catedrala Mitropolitană din Iași și Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor. La începutul anului 1947 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a retras rangul de arhimandrit, din cauza poziției sale procomuniste. Decizia Sfântului Sinod este publicată în periodicul oficial al Patriarhiei Române, revista "Biserica Ortodoxă Română", nr. 1-3 din ianuarie-martie 1947. Raportul spune că s-a asociat cu arhiereul-vicar Justinian Marina, prelat perceput de asemenea ca procomunist
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
Irineu Mihălcescu din scaunul de mitropolit și înlocuirea sa cu Justinian Marina, fapt care a facilitat ascensiunea lui Teoctist Arăpașu, apropiatului său. În anul 1948 Justinian Marina avea să fie instalat în scaunul de patriarh al României. În perioada 1948-1950 arhimandritul Teoctist Arăpașu a deținut funcția de vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor. La scurt timp după aceasta, la 28 februarie 1950, arhimandritul Teoctist Arăpașu a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea Patriarhului Justinian, în rangul de
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
său. În anul 1948 Justinian Marina avea să fie instalat în scaunul de patriarh al României. În perioada 1948-1950 arhimandritul Teoctist Arăpașu a deținut funcția de vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor. La scurt timp după aceasta, la 28 februarie 1950, arhimandritul Teoctist Arăpașu a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea Patriarhului Justinian, în rangul de episcop-vicar patriarhal, cu titlul de "Botoșăneanul". A fost hirotonit în treapta arhieriei la 5 martie 1950, în Biserica Sfântul Spiridon Nou
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
al comunei Vorona (2005). La 17 septembrie 2003 i s-a conferit Diploma de Excelență a Fundației Dr. Wilhelm Fielderman pentru "contribuția de excepție la dezvoltarea relațiilor de respect reciproc între români și evrei". Raportul Tismăneanu a evidențiat faptul că arhimandritul Teoctist ar fi ajuns în fruntea BOR datorită loialității sale față de conducerea PCR. Cotidianul i-a citat în 2001 pe istoricul Dorin Dobrincu și pe fostul angajat al CNSAS Gabriel Catalan, care au făcut publice mai multe documente provenite din
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
a fost numit ca preot-paroh în Baku, capitala Azerbaidjanului și a activat și ca secretar al Consiliului Eparhial din acea țară. În octombrie 1956, în Catedrala Patriarhală din Ecimiadzin, Vazken I, Catolicosul tuturor armenilor, l-a ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet). În paralel, și-a susținut teza de doctorat cu tema: "“Rolul Bisericii Armene din Diaspora”". În anul 1957, după demisia Episcopului Eznig Aznavorian, este numit ca Vicar Primat al Episcopiei Armene din Azerbaidjan și din republicile aflate dincolo de Marea
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
României și Bulgariei a rămas fără conducător spiritual. În anul 1958, printr-o hotărâre a catolicosului Vazken I, tânărul primat al Bisericii Armene din Azerbeidjan a efectuat o vizită pastorală în această eparhie. Peste doi ani, la 10 mai 1960, arhimandritul Dirayr Mardichian a fost ales ca Primat (Aracinort) al Eparhiei Armene din România și Bulgaria, alegerea sa fiind întărită prin Gontag-ul Catolicosal Nr. 173/1960. A sosit la București, la 10 iunie 1960, pentru a-și ocupa noul post. La
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
fost oficiată la 16 mai 2010, în Catedrala Armenească “Sf. Mihail și Gavriil” din București, de către episcopul Nathan Hovhanessian (reprezentantul Sf. Scaun de la Ecimiadzin), arhiepiscopul Nurhan Manukian (Vicar al Patriarhiei de Ierusalim), arhiepiscopul Kricoris Buniatian al Eparhiei Armene din Ucraina, arhimandritul dr. Zareh Baronian, preotul Ezras Bogdan (Vicar Eparhial al Episcopiei Armene din România), însoțiți de preoți din ambele eparhii. La această ceremonie funerară au participat reprezentanți diplomatici ai Republicii Armenia: Hamlet Gasparian (ambasador în România) și Serghei Manasarian (ambasador în
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
Werfel" (1940), "Khrimian Hayrik ca educator" (1944), "Liturghia armeană" și "Despre Patria noastră" (ambele în 1945). Este tuns în monahism în Grecia sub numele religios de Vazken în anul 1943, fiind hirotonit ca ieromonah armean și ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet). După decesul arhiepiscopului Husik Zohrabian (23 octombrie 1942), Consiliul Eparhial al Eparhiei Armene îl numește, în ședința din noiembrie 1942 pe preotul Mampré Biberian în funcția de locțiitor de prelat al Eparhiei Armene din România. Acesta va gira interimatul
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
al Eparhiei Armene îl numește, în ședința din noiembrie 1942 pe preotul Mampré Biberian în funcția de locțiitor de prelat al Eparhiei Armene din România. Acesta va gira interimatul funcției până la 28 noiembrie 1943, când postul va fi ocupat de arhimandritul . Levon-Garabet Balgian, profesor la școala armeană din București, a fost propus de către Consiliul Eparhial să fie pregătit pentru preluarea postul vacant de șef al Eparhiei Armene din România. Fiind în plin război, părintele Iknadios Kilimlian a propus ca profesorul Balgian
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
Facultatea de Teologie. La sfârșitul lui septembrie 1943, Levon Balgian împreună cu Iknadios Kilimlian pleacă la Atena. Este tuns în monahism în Grecia sub numele religios de Vazken în anul 1943, fiind hirotonit ca preot armean și ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet), la 29-30 septembrie 1943, la Biserica Sf. Garabed din cartierul Durghut-Fiksi din Atena, devenind astfel Vazken Vartabed. În toamna anului 1943 (lunile octombrie și noiembrie), arhimandritul Vazken Balgian (viitor catolicos de Ecimiadzin și patriarh suprem al tuturor armenilor) a
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
în anul 1943, fiind hirotonit ca preot armean și ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet), la 29-30 septembrie 1943, la Biserica Sf. Garabed din cartierul Durghut-Fiksi din Atena, devenind astfel Vazken Vartabed. În toamna anului 1943 (lunile octombrie și noiembrie), arhimandritul Vazken Balgian (viitor catolicos de Ecimiadzin și patriarh suprem al tuturor armenilor) a petrecut la Mănăstirea Hagigadar o perioadă de pregătire canonică, fiind instruit de către preotul stavrofor Mampré Biberian (care gira din noiembrie 1942 funcția de locțiitor de prelat al
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
de locțiitor de prelat al Eparhiei Armene din România), care a stat cu el la Suceava și l-a ajutat la învățarea și aprofundarea Liturghiei și a regulilor Bisericii Armene. Ca urmare a acestei pregătiri teologice, la 28 noiembrie 1943, arhimandritul Vazken Balgian a fost numit în funcția de locțiitor de prelat al Episcopiei Armene din București. Arhimandritul Vazken a fost ales în 1947 ca prelat al comunității Bisericii Armene din România. A făcut parte din conclavul care l-a ales
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
l-a ajutat la învățarea și aprofundarea Liturghiei și a regulilor Bisericii Armene. Ca urmare a acestei pregătiri teologice, la 28 noiembrie 1943, arhimandritul Vazken Balgian a fost numit în funcția de locțiitor de prelat al Episcopiei Armene din București. Arhimandritul Vazken a fost ales în 1947 ca prelat al comunității Bisericii Armene din România. A făcut parte din conclavul care l-a ales pe catolicosul Gevorg al VI-lea la Ecimiadzin în iunie 1945. Ulterior este hirotonit ca episcop al
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
membri-delegați ai parohiilor ortodoxe românești din Anglia, Țările de Jos, Belgia, Franța, Elveția, Italia și Spania. Au fost propuși pentru postul de arhiepiscop trei candidați: Ierom. Dimitrie Irimia, doctorand la Institutul Ortodox Saint Sèrge, Ierom. , doctorand al aceluiași Institut, și arhimandritul dr. Juvenalie Ionașcu, preot paroh al parohiei române din Roma. Prin vot secret Iosif Pop a fost ales arhiepiscop. Alegerea a avut loc la Paris, în cripta Catedralei St. Sulpice, ucenicul sfântului Martin. Alegerea a fost ratificată pe 11 decembrie
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
a avut loc la Paris, în cripta Catedralei St. Sulpice, ucenicul sfântului Martin. Alegerea a fost ratificată pe 11 decembrie 1997 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care l-a ridicat de asemenea pe Părintele Iosif la rangul de arhimandrit. Data consacrării episcopale și a înscăunarii noului arhiepiscop a fost fixată pe 15 martie 1998, duminica. Ceremonia a avut loc la Paris, sediul Arhiepiscopului Ortodox Român pentru Europa Occidentală și Meridională, în Catedrala ortodoxă greacă Sfântul Ștefan (Saint Etienne), de pe
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]