2,123 matches
-
al IV-lea, care-și rezervase și el aici o locuință, „le Pavillon du Roi”, la rând cu celelalte clădiri, într-un regim de imediată vecinătate și perfectă egalitate imobiliară. Place Royale a devenit numaidecât centrul vieții elegante a marii aristocrații. Aici, sfidând edictul lui Richelieu, s-a bătut în duel nămiaza mare chiar sub ferestrele cardinalului, care locuia la numărul 21, trufașul tânăr Montmorency Bouteville, iluzionându-se asupra impunității pe care-și închipuia că i-ar conferi-o numele său
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de regulă, o mulțime de observații fine și neașteptate (între care și aceasta, de genul reflecțiilor din Privind viața : „Comparați viața debordantă, zgomotoasă, plebeiană și sociabilă a câinilor, cu tăcerea, rezerva și aerul de oboseală al pisicii, caracteristic urmașilor vechii aristocrații”). Pentru a învedera lipsa de sectarism a criticului, transcriu aici două alineate malițioase, cu care începe studiul despre Florile răului : „...Când vreai să țintuiești pe cineva la stâlpul infamiei și să-l faci obiectul oprobriului și al vindictei publice, îl
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
independența Chile, profitând și de ocuparea Spaniei de către trupele lui Napoleon. După victoria împotriva trupelor "regaliste" de la Chacabuco, la 12 februarie 1818, se proclamă independența. Numit "director suprem" al noului guvern instalat, O'Higgins intră în 1823 în dispute cu aristocrația locală, demisionează și se stabilește în Peru, unde moare în 1842. În cei 13 ani după consacrarea independenței, chilienii aveau să schimbe 5 constituții și 11 guverne! Ulterior, lucrurile s-au mai liniștit și țara a început să prospere, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de curând cu cetățenii acestei așezări, mai toți, cu excepția funcționarilor medicali și administrativi, fiind foști pacienți, legați prin trecutul lor de această așezare. Mă bucur, așadar, de o societate aleasă, de oameni care îmi sunt vechi prieteni, de o adevărată aristocrație canină (îi cunosc după nume pe toți acești câini, prietenii mei), de o adevărată pădure de copaci falnici și de un peisaj cu totul deosebit. Între aceste dealuri, pe care le văd cu dragoste în fiecare zi, mai ales plăcându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tratamente primitive, se pregăteau de o nouă înfruntare. E evident că un personaj cu o asemenea existență nu putea avea înfățișarea obișnuită pe care o cerea norma unei apariții publice decente (Bartholomew Roberts ar fi făcut excepție, ca imitator al aristocrației din lumea legală, fiind cunoscut printr-un aer distins, îmbrăcat elegant, disprețuitor al bețiilor și jocurilor de noroc, atât de obișnuite în echipajele de pirați). Așa se explică și infirmitățile piraterești (picior de lemn, proteză cu cârlig la mână, ochi
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
tratamente primitive, se pregăteau de o nouă înfruntare. E evident că un personaj cu o asemenea existență nu putea avea înfățișarea obișnuită pe care o cerea norma unei apariții publice decente (Bartholomew Roberts ar fi făcut excepție, ca imitator al aristocrației din lumea legală, fiind cunoscut printr-un aer distins, îmbrăcat elegant, disprețuitor al bețiilor și jocurilor de noroc, atât de obișnuite în echipajele de pirați). Așa se explică și infirmitățile piraterești (picior de lemn, proteză cu cârlig la mână, ochi
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
au făcut 22 de chilii, mici și obscure. După ei au venit părinții somaști ai sfântului Girolamo Emiliani (1486-1537) care au rămas din 1670 până la 1810. Acești părinți au transformat radical construcția pentru a o face un colegiu pentru fii aristocrației Republicii Venete, cunoscută ca «Academia nobililor». Era reputată ca: «cea mai bună din câte există în toată Italia pentru educarea tinerilor». După suprimarea impusă de Napoleon, locul a rămas abandonat și a devenit receptaculul lumii fără case. Pentru o perioadă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
funcțiile publice, a rupt-o cu trecutul. Și-a salutat familiarii uimiți și speriați și a intrat în Casa Domnului, sărac, dar cu inima bogată și plină de bucurie. Era 20 august 1909. Vestea s-a răspândit fulgerător în saloanele aristocrației veroneze. Cine îl considera nebun, cine imprudent. Fratele Giovanni nici nu a voit să mai audă de numele lui. Surorile, Lavinia, Maria și Bice se îngrozeau la ideea că acel frate drag lor s-ar fi dus să se «termine
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fi distrat, îi spuse: «Contesă, aș avea nevoie de ajutorul dumneavoastră!». «Spuneți, părinte!». «Am rămas fără mături. Ați vrea să mergeți și să-mi cumpărați una din Piața Bra?!». Contesa, chiar dacă atunci era îmbrăcată modest, era totuși o femeie a aristocrației veroneze și era foarte cunoscută în localurile frivole ale celei mai rafinate piețe din Verona. După o clipă de ezitare, cu fața palidă dar cu trăsăturile marcate și decise, răspunse: «Merg, părinte!». A mers, a căutat magazinul și a adus
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
izvor de scrupule și necazuri pentru diplomații primiți astfel cu brațele deschise și foarte jenați în a le înapoia politețea. Societatea vieneză era împărțită în compartimente etanșe ordonate pe niveluri de sertare diferite, conform unei eșalonări precise și controlate. Înalta aristocrație era în primul sertar. În saloanele vieneze din această categorie, bărbații vorbeau aproape numai de problemele lor: terenuri de vînătoare, cai și femei, cu aspirații muzicale spre operetele în vogă sau cîntecele birjarilor. Femeile, adesea frumoase și decorative, își purtau
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de toate zilele. Dimpotrivă, împăratului, liber în mișcările sale, îi plăcea să converseze cu tinerele debutante cînd erau frumoase. Pentru acestea era o grea încercare, întrucît erau controlate cu ochi nemilos și gelozie de "clanul" celebrelor "Contessin" micile contese din aristocrația vieneză persoane tinere care puteau fi încîntătoare, luate separat, dar care, la un loc, formau un regiment de gaițe țîfnoase, cu limba ascuțită. Ele erau cele care, in corpore, își impuneau voința în fața ofițerilor din garda imperială care aveau misiunea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
niște ani și se va putea face un examen imparțial al evenimentelor care au precedat primul război mondial. Cu prenumele său, Lexa, ce ascundea unele ascendențe evreiești, Aehrenthal, printr-o căsătorie cu o contesă unguroaică de viță nobilă, pătrunsese în aristocrație fapt cu importanță în cercurile vieneze. Diplomat de carieră, fusese secretar la Petersburg înainte de a se reîntoarce ca ambasador, fiind chemat din Rusia pentru a fi Ministrul Curții și Cancelar al imperiului. Astfel, în timpul unui sejur pe lîngă țar și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
detestat și de regele Carol, asupra căruia ea avea influență...). În schimb, suveranul nostru, căruia îi plăcea să fie numit Nestorul 94 regilor, se simțea foarte apropiat de octogenarul Franz Iosif. În trecerile sale pe la Viena, se regăsea în climatul aristocrației de modă veche, meticulos ierarhizată și ale cărei dogme politice rămîneau neschimbate; împărțea aici decorații românești, fără a-i păsa de faptul că se devalorizau aflîndu-se pe atîtea piepturi, pînă și cel al ușierilor de la Ballplatz și al liftierilor de la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
un jucător cu trei milioane și să declari că l-ai dat cu cinci sute de mii. Trăiască maica Rusie, măiculița Ucraină, trăiască Stalin că i-a flămînzit, trăiască Glaznostul și Perestroika, pentru că, pe timpul lor, a început să prindă cheag aristocrația postsovietică de inspirație kominternistă de astăzi! La așa beție de zerouri, fotbalul în sine trece pe planul al doilea. Pare să se plătească doar prezența fizică, nu și performanța. Echipa națională a Rusiei e bătrînicioasă ca stil, venită din alt
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
că lumina ne vine de la Răsărit. De fapt, de acolo ne vin banii, iar de lumină nu e neapărat nevoie, pentru că ne-am deprins demult să pipăim pe întuneric. iulie 2004 SDR-TV Se coace înființarea unui canal de televiziune al aristocrației fotbalului românesc. Steaua, Dinamo și Rapid își vor da mîna în dura bătălie a ratingului. Propunerea a venit de la Gigi Becali, stîlpul de susținere al acestei Antante nobiliare, ce are drept scop să ia de la săraci pentru a da bogaților
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
imperial asupra spațiului public și asupra traseelor urbane centrale, devenite scena manifestării plenare a puterii sale, iar pe de altă parte, la transformarea concretă a bazelor religiei romane republicane târzii, cu efecte politice și sociale ireversibile, precum întărirea principatului, în defavoarea aristocrației senatoriale. Generalii învingători nu au mai obținut din partea senatului altceva decât dreptul la însemnele triumfului - și doar cu acordul împăratului lor − și dreptul de a avea o statuie în forumul public; în schimb, augustul a ajuns să se identifice cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
aspect care nu îi modifică însă substanțial relația cu memoria colectivă. Tabloul atestă pentru individ ceea ce ritualul roman amintea doar în situațiile de glorificare a funcției imperiale. Cum Roma însăși alterna sau combina, în funcție de caz, omagierea meritocrației cu cea a aristocrației, renașterea italiană, ca moștenitoare a ei, prin intervenția decisivă a ordinelor călugărești, dar și a artistului (devenit o instituție în sine), acordă micului aristocrat și individului comun dreptul de a sta în imagine alături de figura sacră. În ciuda unor schimbări de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
politice clădite în baza cunoașterii adevărului divin. Gândirea radicală a "dublului" Socrate-Platon ilustra astfel o opțiune morală profundă și, de ce nu, un nou tip de atitudine civică. Cum democrația ateniană a sofiștilor era construită pe privilegiul puterii autoritare, deținut de aristocrația cetății lor, Platon atacă în primul rând tema fracturii dintre demos și aristoi. Ideea sa de construcție politică este condiționată de unitatea pólis-ului, implicit de ideea de concordie − temă reluată peste timp în unele teorii politice, târzii medievale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
timp în unele teorii politice, târzii medievale și renascentiste (v. descrierea societății feudale tripartite, Duby 108-09). Specializarea profesională a trei segmente sociale ale cetății, similare realității naturii umane (cele trei nivele din anima), nu implică o diferență materială sau predominanța aristocrației guvernante (idee cu mult mai democrată decât sistemul medieval al puterii, de tradiție romano-bizantină). Platon determina justa ordonare în cetate a claselor sociale prin raportare la unitatea întregului și la armonia părților, după opoziția naturală dintre rațiune și pasiune, precum și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
civice și nici manifestărilor sale plastice" (Besançon 7). Viziunea stoică asupra artei și, implicit, asupra imaginii se nuanțase deja în cazul romanilor influențați de stoicism și care se revendicau din știința Academiei. Cicero și Seneca făceau parte de altfel din aristocrația romană care încerca o "conciliere" a lui Platon cu Aristotel, în folosul statutului artistului și al artei, în general. Trecerea figurală a divinului, ca invizibil, în vizibil, premerge teologia icoanei, servește artei imperiale romane și concepției naturii divine a împăratului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
împăraților nevoiți să refacă prestigiul instituției după diverse eșecuri, printre care și cel iconoclast. Datoriile acestea, limitele și sarcinile concrete încă mai constituiau un motiv de înfruntare în timpul Comnenilor, spre exemplu, între o elită clericală constantinopolitană și o oligarhie a aristocrației laice. Oncțiunea "vetero-testamentară" (ceea ce asigura și caracterul de sacerdot al autocratului), invocată după înfrângerea din 1204 și după instaurarea la Constantinopol a pasagerului Imperiu latin, rămâne o chestiune mai mult ritualică − sancțiune în imaginar și în "sistemul semiotic al puterii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
orașului, în raport cu vechea capitală imperială); el menționează etapele și modalitățile de constituire a Constantinopolului, după model roman, și chiar aducerea aici a celor mai importante simboluri imperiale. Nu în ultimul rând, îl pierde definitiv chiar pe împărat. La Constantinopol, tânăra aristocrație nu punea probleme majore ca la Roma; cetatea era confortabilă pentru deplasările în teritorii; devine confortabilă și pentru administrație (se construiesc aici toate instituțiile necesare pentru exercitarea puterii imperiale - Senatul, forumul, palatul imperial, Hipodromul −, precum și pentru menținerea fastului ceremonial). Literatura
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
târziu, Ruggero II, în Sancta Maria dell'Ammiraglio "La Martorana", Palermo, secolul XII). Aceste ipostaze privilegiate l-au situat pe împărat într-o poziție inatacabilă, superioară, și față de ecclesie ("corpul matern", în raport cu substanța divină a autocrației, masculină), și față de puternicele aristocrații locale. Preeminența de substanță și cea de grad i-au asigurat dreptul de a conduce și de a stabili politica imperiului de unul singur, influențând astfel istoria statului în mod decisiv; la fel, imaginarul colectiv creștin. Dincolo de aspectele cu relevanță
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
triada anunțată de Platon, care și-a găsit în cele din urmă împlinirea spre sfârșitului primului mileniu în schema socială medievală (identificată de Georges Duby după modelul lui Georges Dumézil): clerul, nobilimea războinică și starea a treia (oratores, bellatores, laboratores). Aristocrația bizantină ajunge o instituție în sine, exercită putere și are o influență concurentă sau, pe alocuri, chiar mai mare decât cea a autocratului; ea se impune în Constantinopol și în marile centre urbane ale imperiului, dar nu va provoca nicio
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dar nu va provoca nicio schimbare de fond, așadar instituția imperială își va menține milenarul status quo. Deși se formează o clasă socială puternică, într-un sistem politic mobil pe verticală - teoria dinastică nu s-a impus cu adevărat niciodată -, aristocrația "de togă", închisă și elitistă (secolele XI-XII), nu a reușit nimic altceva decât să întărească rigiditatea statului bizantin și să blocheze ceea ce, în trecut, asigurase o anumită "democrație" în accesul la putere (v. cazul lui Iustinian I însuși). Mult mai
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]