1,564 matches
-
pe care le au soldații: Căutați să plăceți Celui în a cărui oaste sunteți (2Tim 2, 4), de la care primiți și plata. Să nu fie găsit careva dezertor. Botezul vostru să vă rămână armă, credința coif, dragostea suliță, iar răbdarea armură. 2.1.2. Scrisoarea către Diognet Puțin mai târziu, Ad Diognetum (Scrisoarea către Diognet), opuscul grecesc alexandrin, deși nu aduce în discuție problema etică a serviciului militar, ne prezintă un tablou desăvârșit despre atitudinea creștinilor în lume și față de autorități
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
elementelor, alături de analizele la nivelul tematicilor. stfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți și a unei ideologii nedrepte, cu armura poeziei. Permanenta căutare și valorizare a limbajului, specifică generației '60, inițiată de către moderniști, care încep să pună accentul pe fond, în detrimentul formei, sau pe instrumentul lingvistic, prin intermediul căruia se transmite acest conținut, își găsește, astfel, continuitate la neo și postmodeniști
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în modul cel mai ferm"6. Astfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți și a unei ideologii nedrepte, cu armura poeziei. Permanenta căutare și valorizare a limbajului, specifică generației '60, inițiată de către moderniști, care încep să pună accentul pe fond, în detrimentul formei, sau pe instrumentul lingvistic, prin intermediul căruia se transmite acest conținut, își găsește, astfel, continuitate la neo și postmoderniști
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a valorificării posibilităților semantice nebănuite ale cuvintelor: văile sunt neumblate, adică respinse cum ar spune Ion Barbu ceața crește vedenii, umbrele nu au umbre, timpul este asuprit de sunet. M. Ciobanu face poezie cu distincție și rafinament. "Niște Epistole" (1969) "Armura lui Thomas și alte epistole" (1971) amplifică tonul grav al poeziei sale, al tainelor negrăite, dar se simte în ele și o anumită emfază supărătoare. În 1974 poetul scoate volumul "Cele ce sunt", în care se distinge simbolul clepsidrei; aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cerbului", E. S. P. L. A., 1957; "Veverița de foc", Editura Tineretului, 1967; "Balade", E. P. L., 1967; "Copacul descătușat", Editura Tineretului, 1968; "Balade", 1969; "Balade singaporene", Editura Cartea Românească., 1970; "Țara migrenelor", Editura Eminescu, 1970; "Sonete aeriene", Editura Cartea Românească, 1972; "Armura de sudoare", Editura Albatros, 1972; "Bazarul cu măști", Editura Eminescu, 1973; "Imnuri olimpice", Stadion, 1975; "Parfumul timpului", Albatros, 1975. Tudor George este un bun versificator; el vorbește egal și spectaculos despre trecerea timpului, despre nevoia de puritate, despre cortul fixat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Covoarele-și tulbură-n vagi după-amieze/ Grădinile calde cu plante obeze/ Și vechi animale cu suflet de lână/ Vor iar lângă scaune-n veci să rămână./ Oh, cănile-și dau una alteia gura,/ Pe mese sunt fructe ce-și sfarmă armura/ Și-i poate și-un cântec uitat de-un seraf/ Ce lasă să-i cadă moi bile în praf.// Afară copiii rup măduva grea/ A apei ce blând a țâșnit din cișmea/ Și fug de burlanul cel lung să nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adorate este încinsă, "la marginile orei", cu insomnii și "corole de spini magici" și, în general, toate "iubitele sunt turnuri de mănăstiri", poetul este dăruit de bătrânul, credinciosul corb cu "semințele mătăsoase ale/ transcendenței", un alt personaj ambiguu îi împletește "armura singurătății", gravată cu "crini dureroși", în sunet de "trâmbițe melancolice" etc. etc. Într-un mod încă și mai evident față de cărțile precedente, pe parcursul acestui op se privilegiază tratarea acelor motive lirice care dau relief relației dintre poezie/ cuvânt și poet
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
jurnal sentimental din care au dispărut accentele acut ironice și spiritul de bravadă" (Eugen Simion), cea erotică, își desfășoară acordurile într-o serie de romanțe delicate, în care temeraritatea imagistică este mai rară, iar volutele sentimentale sunt camuflate în aceeași armură ușor ironică: "Vino pe seară să-mi fluturi/ un bun rămas ce urcă pe frunte:/ te voi primi cu brațele-n jos/ ca la prima lecție de gimnastică.// De sună ora în armonii mărunte,/ mă strigă pe nume ca-n
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zării ruginind în marsupii etc. Încărcătura dramatică a textelor, adesea construite pe tiparul ritualului sacrificial sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor. Poetul uzitează adesea de procedeul antropomorfizării: "Teluric vântul sapă adăpost/ În carnea cerului cerșind răsplată"; "Armura plânge-n Louis Treize"; "Zăpezi aprinse de dogoarea frunții/ Se șterg pe ochi cu palimpseste stranii" etc. pentru a contura un tablou întunecat, în care speciile și regnurile fuzionează, la modul negativ însă, rezultatul fiind un amalgam generic obținut printr-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ființei și că acest foc, în loc să consume energie, o degaja. Celălalt foc se alimenta din îndoială și pustia totul în drumul lui ființa sa și cosmosul întreg. Roberto Juarroz îmi dădea impresia că se folosea de poezie ca de o armură pentru a despărți cele două focuri devoratoare. Privirea sa era atît de întoarsă spre interior, încît îmi dădea impresia că nu ne vedea, dar, în același timp, mîinile sale însoțeau cu gesturi expresive incantația profetică a vocii sale. Să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
agresivă. Iau foarte rar măsuri disciplinare, iar atunci cînd fac acest lucru acționează de obicei sub influența șefilor proprii. Evită cu orice preț să-și asume vreun risc. Șeful dificil pasiv a depus mult efort pentru a-și construi o armură de teflon. De obicei îi lipsește siguranța de sine și evită să fie pus în postúri care l-ar face responsabil de anumite acțiuni sau decizii. A învățat din experiență că majoritatea lucrurilor se rezolvă dacă le ignoră un timp
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
mod de a colabora cu un șef dificil pasiv este adoptarea unei filozofii de genul „Mai bine să ceri iertare decît să ceri voie”. Dacă stai să te gîndești, tot ceea ce merge prost va cădea oricum pe umerii tăi, datorită armurii de teflon. Mai bine ai încerca să faci tot posibilul ca să te asiguri că lucrurile merg bine. Acest lucru înseamnă că în loc de „Șefule, avem o problemă aici, să încercăm s-o rezolvăm?” ar trebui să spui „Șefule, voiam doar să
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
însă relatarea modelelor culturale populare ale epocii (vânătoarea, ospățul). Poemul reprezintă în mod evident o mostră de cultură populară medievală de succes și un exemplu foarte bun de combinație între elemente ale vieții cotidiene din secolul al XIV-lea (costume, armură, arhitectură) și imagini romantice și cavalerești din secolul al XI-lea. Deși valoarea militară a cavalerului ecvestru în Evul Mediu timpuriu scade spre sfârșitul secolului al XIV-lea datorită utilizării arcului mare și a prafului de pușcă, cultul cavaleresc este
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și rezistența în fața autorității. Exemplul tipic pentru tipul banditului-proscris este Robin Hood, urmat îndeaproape de Rob Roy. Ambii sunt văzuți ca apărători ai unui tip de justiție populară mai presus decât legea. Deși în secolul al XVI-lea, "cavalerul în armură" era deja anacronic, eroul arthurian își păstra încă popularitatea. Antologia de legende Morte Darthur a lui Thomas Malory datează de la sfârșitul secolului al XV-lea, dar și-a păstrat popularitatea și în următoarele secole, când figuri precum Roland (sau Orlando
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
izolat de cuvântulregent, articolul ori prepoziția de substantiv etc.) în două versuri succesive are ca efect stilistic crearea unor rime rare și a unor cadențe sonore neobișnuite: Străbatem amurguri / cu crini albi în gură. / Închidem în noi un / sfârșit sub armură. (L. Blaga) Sau: afară era moină, urâtă și o mare,//din totdeauna știută, zădărnicie. îmi spuneam, / nam să mai trec niciodată de locul acesta de aici, / cu mese înalte, cu oameni străini, care nici //nu mă iau în seamă - și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
spațiul în cele patru direcții ale sale (sus, jos, dreapta, stânga) și este pe larg utilizată în plan profan: simbolul săgeții figurează pe numeroase pancarte și logouri. Astfel, înainte de a evoca lupta, ea pune mai ales accentul pe alegerea direcției. Armură, scut, coif Armura, scutul și coiful nu sunt arme ofensive, ci defensive. Apariția lor în vis evocă, prin urmare, atitudinea defensivă a subiectului. Acesta nu înfruntă, ci evită. Nu încearcă să câștige, ci să nu piardă. Visul poate deci să
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
patru direcții ale sale (sus, jos, dreapta, stânga) și este pe larg utilizată în plan profan: simbolul săgeții figurează pe numeroase pancarte și logouri. Astfel, înainte de a evoca lupta, ea pune mai ales accentul pe alegerea direcției. Armură, scut, coif Armura, scutul și coiful nu sunt arme ofensive, ci defensive. Apariția lor în vis evocă, prin urmare, atitudinea defensivă a subiectului. Acesta nu înfruntă, ci evită. Nu încearcă să câștige, ci să nu piardă. Visul poate deci să dezvăluie temerile, care
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
actuală presupune un pericol, de unde necesitatea de a se proteja. Dar dacă te protejezi prea mult, nu îți mai asumi nici un risc. Visul nu este realitatea: casca poate fi abandonată. A o păstra înseamnă să nu te dăruiești. În plus, armura și coiful maschează ideile și intențiile. Pot deci sugera atitudinea puțin directă și disimulată a celui care visează sau a celor din jurul său, în funcție de cine le poartă în vis. Bombă, exploziv, tun Sunt armele cele mai radicale și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
l și astfel tabăra sciților sau a geților a ajuns să fie pronunțată tabala sau Tabal cum apare în documentele asiriene care erau atunci stăpînii locurilor. Dar în limba română veche cuvîntul tabar înseamnă mantie lungă ce se purta deasupra armurii. Meșec sînt geții din Asia Mică care au fondat în secolul XVll î.e.n. regatul Mașa sau Mesia la vest de Troia, amintit și de cronicile hitite ce a dăinuit pînă către secolul Vl î.e.n. Tiras este strămoșul tirageților, adică geții
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lumea trecutului", preferînd izolarea de "cei care i-ar fi putut leza mîndria." Bineînțeles, se adaugă și ceea ce intuise T. Vianu ("un instinct aristocratic care îl ținea departe de toate formele zgomotoase ale publicității") și constatase pe viu Cella Dealavrancea armura aroganței pe care o îmbracă încă din tinerețe gheața aroganței atît de potrivnică relațiilor de prietenie și de familie: Ne uluia știința lui în privința blazoanelor tuturor familiilor nobile din Europa [...] ...grăia cu tremur în glas: "Eu cobor din ilustra familie
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
publicată în 2003, sub titlul Românii din Lumea Nouă. Versurile din prima carte a lui S., Exerciții de apărare pasivă, sunt marcate de poetica generației optzeciste, lirica de aici putând fi definită drept „cerebrală, citadină și concretă” (Laurențiu Ulici). Sub armura poetului se identifică o structură sentimentală, nostalgică, înclinată către plasticizarea imaginii („... vigurosul trunchi al unei amiezi / Cu pistruii ploii în soare sunând ca bănuții de aur / O procesiune de arbori...”, Vremea cireșilor). Sunt caracteristice parafraza, ironia, referințele livrești și biografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
Din punct de vedere mitic, șarpele este dual, material, androgin, și șarpele spiritual, ca arhetip al haosului, al Increatului, dar și principiu al vieții primordiale. În arta geto-dacă, șarpele magic este prezent, cu rol apotropaic, pe podoabe, pe coifuri, pe armură fiind înfățișat alături de un cap de bour. În cultura greco-romană, șarpele are semnificații farmacopeice. În complexul basilical protocreștin, datând de la începutul Evului Mediu, s-a descoperit motivul celor doi șerpi încolăciți care se privesc în față, simbolizând două forțe mitice
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sunt reproduse poezii de Mihai Eminescu („Adio”, 15 iulie 1935), colaborări ale lui G.Tutoveanu (sonetul „Mărire vouă” la 15 aprilie 1935), undes citate virtuțile ostășești ale țărănimii: „Și v-au căzut din cer, la Mărășești, Cununi de foc pe-armură și pe căști, Și-adânci puteri să ncepeți viață nouă." Simpatia lui George Tutoveanu pentru activitatea celor de la ziarul „Înainte” și pentru cititorii cărora era destinată foaia, rezultă și din scrisoarea adresată de poet lui P. Strat Delatutova care însoțea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu “Te salut Roma mică!...” La Pro-Amiciția, sub titlul “Mormânt în metaforă”, Emilian Marcu semnează o salbă de titluri ale unor sonete care de care mai frumoase: “Tot îmi șoptești, e de zăpadă clipa”, “Mai tristă ca rugina din vechile armure”, “Palate reci ca ghiața săruturilor moarte”, “ În rănile cețoase, ca-n mugurii de floare”, la aceeași rubrică, reîntâlnindu-ne și cu versuri de Ion Enache: Guadrigă... Lor, în margini “Poesis” le stau alături versuri ale elevilor: Oana Mihaela Toderilă, Andreea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
eficace, dorind să modifice ideile fără a ține cont de comportamente sau de euristica relațiilor conflictuale. Tot răul decurge din faptul că acționăm ignorând metodele și procedeele fundamentale aflate în joc. Prima breșă pe care modernitatea a făcut-o în armura ideatică și instituțională a ordinii publice în care oamenii au trăit vreme de zeci de mii de ani a fost ideea de libertate individuală. Tot ceea ce a construit societatea modernă în politică și economie a fost pentru protejarea acestei libertăți
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]