2,842,792 matches
-
scriitor comunist!"), iar seria Supraviețuirilor, publicată în anii '70-'80, a descumpănit de la bun început, fiind percepută drept cel mai complet autodenunț din literatura noastră și probabil adevăratul "roman" al obsedantului deceniu. Cu o materie epică alcătuită din corespondență, memorii, articole de ziar și proză, Logica este autobiografia hibridă și parțială a lui Radu Cosașu, dramatică prin onestitatea, intransigența și sarcasmul cu care își sondează conștiința chinuită de crezurile, iluziile, îndoielile și apoi dezamăgirile tinereții comuniste. Dacă înainte de '89, Supraviețuirile puteau
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
ficțiune. Textele sunt scrise splendid de un virtuoz care construiește silabă cu silabă muzicalitatea frazei (se văd lecturile "grele" din franceză) și, în același timp, o umple și cu semnificațiile unor contraste extraordinare. În ciuda caracterului lor compozit, alternând confesiunea cu articole de ziar, cu poeme sau cu proză propriu-zisă, textele au fiecare un scop foarte clar în punerea în scenă a evenimentelor din carte. Radu Cosașu este un maestru al dramatizării oricărui text, indiferent de natura lui. S-a vorbit de
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
sale și teatrul a avut epoci când legătura sa cu lumea funcționa organic: în Antichitate și în perioada elisabetană. Povestind un spectacol văzut în Mexic cu Medeea lui Seneca (spectacolul de altfel nu i-a plăcut, după cum a scris în articolul publicat într-un ziar mexican, intitulat " O Medee fără flacără"), Artaud evocă spațiul pe care "actorul tragic îl străbate înconjurat de metafore create neîncetat de către el, cu voce, cu gesturile, cu mișcările lui, acele gesturi cu dublă încărcătură care ascund
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
important text al revistei. E vorba de manifestul intitulat Calmul discuției, seninătatea valorilor, datorat lui H.-R. Patapievici însuși. "Iată un lucru de neimaginat", mi-am spus. "Un program destul de virulent al unui autor care a fost sancționat și pentru articole mai blânde nu primește nici un fel de replică. Oare de ce?" Curios, în patria noastră culturală, unde orice fâs poate trece drept lege săpată în marmură, un text cu adevărat important, cu ambiții normative, nu suscită comentarii. O fi incapacitatea intelectualului
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
Cronicar "...toate revistele din țară sînt dirijate de mafie, condusă de Manolescu și banda lui" Incredibila afirmație citată în titlul articolului nostru poate fi repusă în context dacă citiți revista focșăneană Saeculum, nr. 10, 2004. Am extras-o din Paginile de jurnal de Eugen Barbu, oferite ca inedite de către revistă, fără altă precizare. Perioada este 1989, din primăvară pînă în toamnă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
să retracteze, în felul ei, mergînd "la fața locului", adică pe un șantier, fără s-o mai găsească "umflată", ci, din contra, dătătoare de speranțe și energii pentru tinerii literați. l Executat sumar și în trecere de Alexandru George în articolul menționat, Fănuș Neagu este reabilitat de Daniel Cristea Enache într-un text extras pentru Ramuri din Sintezele care însoțesc manualul de română pentru clasa a IX-a de la Editura Corint, la care D. C. E. este colaborator iar E. Simion, coordonator
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
am găsit-o în cronicile lui Alex Leo Șerban și Mihai Chirilov), dar care urmează regulile de formare și tendințele stilistice generale: "în rest, De Palma se dovedește ce-a fost întotdeauna și nu ne dădeam seama: un clipangiu ratat" (articol reprodus de cinemagia.ro); "se dă regia pe mîna unui clipangiu la modă" (observatorcultural.ro). Clipangiu ilustrează perfect capacitatea sufixului -angiu de se atașa unor baze neologistice, de a rămîne fidel unuia dintre sensurile sale de bază (indicator de profesie
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
și că exersează un stil. Impunea prin maturitatea ostentativă și luciditatea spiritului său disociativ, însetat de claritate. Avea o pedanterie analitică de halucinat și a fost, în primul rînd, un foarte perspicace anatomist al imaginarului. L-am numit, într-un articol din anii '70, Ťdetractor amabil al inefabiluluiť, neînțelegînd că frigiditatea sa analitică nu-i decît o aparență și că, de fapt, el se opunea impresionismului post-călinescian. La seminarii, încerca să ne acomodeze cu un limbaj substanțial raționalist și cu lumea
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
și jmecher sînt pronunții în variație liberă. Desigur, normele ortografiei românești nu admit o asemenea variație: tocmai de aceea, apariția lui j în scris în locul lui ș (ca în transcrierile fonetice) creează un efect puternic de oralitate populară. într-un articol din 1932, Al. Graur vorbea despre ,legea sforțării minime" în articularea curentă, dar și despre ,sforțarea maximă" a pronunției culte, care caută să se diferențieze de aceasta; lingvistul își ilustra considerațiile cu exemple precum zlab și jmecher, ,pronunțări care nu
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
și, neîncetat, cu mult mai mult decît atît. Un amănunt biografic - paradoxal în sine - ar trebui neapărat cunoscut atunci cînd citești/vezi teatrul lui Gellu Naum. Preiau din Clava, cartea de critificțiune a Simonei Popescu fragmentul de început al unui articol care a apărut inițial în caietul-program al piesei Exact în același timp: "Lui Gellu Naum nu-i plăcea teatrul. Pur și simplu. Nu-i plăcea să meargă la teatru, nici pentru actori, nici pentru regizori, nici pentru dramaturgi". Așadar un
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
o negare a dreptului de existență a acestei specii literar-vizuale care parodiază neîncetat viața reală. O subtilă parodie a parodiei, monotonă prin chiar statutul ei de inutilitate. E negarea teatrului ca teatru și denunțarea simulacrului ca simulacru. Citez iarăși din articolul Simonei Popescu: Și-a gîndit teatrul ca pe o glumă, ca pe un bobîrnac dat Ťteatrului eternť sau Ťtheatruluiť (cum cred că i-ar fi putut spune, așa cum zicea Ťrhomanť sau Ťphoezieť cînd devenea ironic)". O glumă serioasă prelungită în
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
mea cu literatura basarabeană și nu pot să nu o relev. Am (bănuiesc) un prost renume printre scriitorii basarabeni (și, uneori, și printre cei bucovineni), pentru că am rostit propoziția amară: "literatura din Basarabia e a cincea roată la căruță" (acel articol a apărut în "România literară" nr. 29 din 1993 și se referea la diferențierea a patru tipuri de literatură în perioada comunistă). Îmi exprimam astfel perplexitatea de a nu ști cum să situez literatura din Basarabia față de literatura din România
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
volumele de versuri publicate până astăzi șaugust, 1959ț de Tudor Arghezi", ci numai acele volume și acele poezii care au primit viza mai-marilor și mai-micilor cenzurii din anii 1958 și 1959. Pe această temă s-ar putea scrie mai multe articole, interesante pentru cunoașterea năravurilor din acele vremuri și a promotorilor și suferitorilor acelor năravuri. Pe lângă lacunele impuse de cenzori - autori și ai lăbărțării timpului dintre "bunul de cules" și "bunul de tipar" (datele sunt înscrise în caseta tehnică a cărții
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
și alte exemple ilustrative despre nepriceperile textologice ale dnei Domnica Theodorescu, despre ridicula d-sale obstinație de a nu folosi nici o ediție originală din cele publicate prin colaborarea mea subsidiară cu Tudor Arghezi. Amân pe altă dată neplăcerile unor altor articole pe aceste teme propuse de d-sa. Dar nu mai înainte de a menționa și alte două erori ale d-sale. Una privește titlul poeziei Logodnă (din ediția apărută în 1959), devenit prin voința lui Tudor Arghezi, în Scrieri și în
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
calcul, cu un aer de superioritate, ca și cum tot reviste de cultură ar fi făcut de cînd se știe, rămîi cu un gust de cocleală. Revista revistelor, specie în care m-am exersat și eu în România literară, se face "la articol!", nu evaluînd din balon publicația despre care scrii. Se poate face și din balon, firește, dar atunci lucrurile nu prea mai sînt în regulă. Știu că atunci cînd a apărut Cultura ni s-a reproșat că ne-am fi grăbit
O părere strict personală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12391_a_13716]
-
de "Magazine..." pot vedea cum s-a modernizat subtil, în pas cu timpul, păstrîndu-și totuși personalitatea ușor de recunoscut. începînd cu ultimul număr, 453 din octombrie 2004, am avut iar surpriza unei remodelări, chiar de la titlu, care a primit un articol hotărît: . "Parce qu'il a été toujours unique et qu'il tient ŕ rester" - justifică directorul Jean-Louis Hue într-o scrisoare trimisă fiecărui abonat. împrospătarea s-a făcut după consultarea printr-un chestionar a cititorilor de azi și ținînd cont
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
eufemism, poate și sub influența francezei. Ambiguitatea cuvîntului care poate indica atît amiciția, cît și relațiile amoroase e rezolvată în franceză prin determinanți (petite amie), așa cum în engleză specializarea este obținută prin compunere (girlfriend, boyfriend); în română, doar articularea cu articolul hotărît indică unicitatea relației sentimentale ("E prietenul ei? Nu, e doar un prieten..."); evident, sînt și contexte în care termenul poate crea confuzii. Se observă în prezent și tendința de a atribui celor două cuvinte determinările stabil, oficial: "Am un
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
al mizei. Prestigiul decisiv i l-a adus scriitorului colaborarea sistematică la revista "Sămănătorul", prin grija lui Șt. O. Iosif, și la ziarul liberal "Voința națională", unde Vintilă Brătianu îi acordă pentru prima dată onorarii. Publică aici, la "Voința națională", articole, numeroase povestiri și romanul Șoimii în foileton, prefațat de Vasile Pârvan în 2/15 decembrie 1903. Anterior, în 1902, apăruse sub titlul Frații Potcoavă, tot în foileton, o variantă parțială a aceluiași roman în revista "Pagini alese", cu semnătura M.
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
ușor impresiile bune între cei interesați și se făcea mai repede transferul de texte între autor, revistă și editură. E, desigur, doar o împrejurare minoră, însă una dintre cele norocoase. Interesantă este și prefața lui Vasile Pârvan la Șoimii, un articol prin care situează narațiunea sadoveniană între "romanele istorice cu subiecte naționale", făcând referințe valorizatoare de la Scott și Hugo la Manzoni și Flaubert, înscriindu-l pe Sadoveanu într-o tradiție internă ale cărei repere sunt Slavici și Duiliu Zamfirescu. Decisivă, pentru
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
fără pripă și fără zăbavă, liniștită și sigură, prin mlădierea care îi îngăduie să înfățișeze viața supt toate aspectele ei". E adevărat că N. Iorga nu avea simțul valorii, lăudând în egală măsură pe toți scriitorii din grupul sămănătorist. Despre articolul cu titlul Doi povestitori: Vasile Pop și Mihail Sadoveanu, în care Iorga îi vedea pe cei doi deopotrivă de mari scriitori, prozatorul va nota în cap. XVIII din Anii de ucenicie: Această poamă mistreață a conducătorului nostru n-am mistuit
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
e tot ce putea obține un scriitor la debutul său, copleșit de toate onorurile și de toate recunoașterile. Sărbătoarea a fost întrucâtva umbrită de atacul virulent lansat în noiembrie 1905 de H. Sanielevici în revista "Curentul nou" de la Galați, cu articolul Morala domnului Sadoveanu, defăimare susținută cu alte critici severe în numerele din ianuarie, februarie și martie 1906, prin care proza sadoveniană e redusă la beție, crimă, viol, adulter și bestialitate, demonstrând astfel "atitudinea amorală" dominantă în viziunea asupra satului și
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
fost atacată continuu, deși textele mele au fost grav răstălmăcite, am tăcut. Abia în 2002 am deschis și eu gura: am spus ceea ce am avut de spus despre furtul ordinar pe care l-a făcut Laignel-Lavastine din cărțile și din articolele mele. Iar în 2003 le-am replicat fiicei lui Ionescu și cavalerului ei servant, care au încercat un asasinat moral asupra mea. M-am gîndit că eu nu sînt ciobanul din Miorița, să stau țeapănă și plină de dignitate cînd
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
artei scrisului, un fel de sfîrșit al istoriei literaturii. Dacă postmodernism nu e, nimic nu e - pretind adepții curentului, repetînd această idee, fără să obosească, de aproape un sfert de secol. Pe cine obsedează, azi, postmodernismul în Franța? Într-un articol publicat în România literară foloseai fugitiv termenul de Ťhipermodernismť. Ce se înțelege prin Ťhipermodernismť ? - Am mai vorbit despre acest Ťismť suprem și nu aș vrea să las impresia că mă obsedează. Cuvîntul se vehicula și înainte să fi luat eu
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
Mircea Mihăieș Scriu acest articol la câteva ore după ce Theodor Stolojan s-a retras din cursa pentru Cotroceni. Dar nu e un articol "la cald", pentru că nu intenționez să intru în hora speculațiilor. Au făcut-o, slavă Domnului, posturile de televiziune și cele de radio
Mahalaua Armani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12417_a_13742]
-
Mircea Mihăieș Scriu acest articol la câteva ore după ce Theodor Stolojan s-a retras din cursa pentru Cotroceni. Dar nu e un articol "la cald", pentru că nu intenționez să intru în hora speculațiilor. Au făcut-o, slavă Domnului, posturile de televiziune și cele de radio. În plus, până la apariția articolului, multe lucruri ce par astăzi enigmatice se vor fi clarificat. Deci, n-am
Mahalaua Armani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12417_a_13742]