2,159 matches
-
botezată. Ținându-se de mână și ascultând cuvintele preotului ce răsunau solemn între zidurile încărcate de sfințenie, priviseră unul în ochii celuilalt cu puterea certitudinii că aveau în față o viață întreagă pe care așteptau cu bucurie și cu dorința arzătoare să o trăiască la maximum. Aerul devine cald și înăbușitor în mașină, dar Marius nu mai are timp să roage șoferul să deschidă geamul. Deja vede imaginea binecunoscută a acoperișului înalt acoperit cu ardezie neagră. De o parte și alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius cu voce răgușită. Pornește în fugă către culme, luând-o de-a curmezișul peste lespezile colțuroase, verzi-cenușii, apoi în sus, către creastă. Numai așa pot ieși de sub focul violent. Ajung aproape de stâncă. Unii își pregătesc grenadele. Deodată, o perdea arzătoare de foc crapă văzduhul. Mitraliere care până atunci tăcuseră viclene, îi iau în primire. Soldații se opresc derutați și surprinși. Asupra lor parcă se năpustește iadul. Focul țâșnește de pretutindeni, de sub stânci, dintre tufișurile înalte care se dovedesc adăposturi abil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-o pe acea eternă Brünnhilde, în afara modelor și în afara timpului. Lângă ea, Stefan Vinke la superlativ. Teribil atunci când experimentează teama, cu adevărat viteaz atunci când o depășește, permanent în căutarea unui suflet tovarăș, Siegfried se descoperă pe sine abia în dragostea arzătoare pentru Brünnhilde, el, cel care tânjea dupa iubire, dar nu a cunoscut-o niciodată. Schimbarea de paradigmă de care vorbeam la început este împlinită. Cei doi sunt eroii care și-au modificat sinele, prin uniunea fabuloasă a sentimentului și renunțarea
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
Constantin Țoiu Dacă eroina, în genul M. R., o fată cu o figură de pasăre de pradă, cu buze mici, roșii, ochi arzători, negri, pe un ten de lapte, ambiția în persoană, povestește ce știa de la bunică-sa sau stră-bunică-sa, de 87 de ani, ramolită complet, când era ea, copilă, de unsprezece ani, pe vremea când bunică-sa, la rândul ei, avea pe
Genealogii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8703_a_10028]
-
aprilie 972, bizantinii porniră asalt, suiră pe scări valurile întăriturelor și siliră pe ruși a se retrage în castelul întărit și despărțit de oraș. Dar fiindcă acest castel era în mare parte durat din bârne, grecii-l aprinseră cu proiectile arzătoare. Siliți de foc, rușii (7000 la număr) ieșiră la larg și căzură în luptă până la unul. Cimisces reclădi zidurile Prestlavei și o numi Ioanopoli, făcu Paștele aci și apoi plecă spre Dorystolum, unde Svetoslav se întărise în capul a 60000
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a bulgarilor, sârbilor, muntenegrenilor, în sfârșit a popoarelor de care a fost vorba la conferențe. De noi n-a fost vorba la conferență; războiul ce l-am purtat au fost poate o imprudență ce se iartă unui popor tânăr și arzător, și alianța de fapt o măsură care să ne asigure succesul armelor noastre, iar încolo n-avem a împărți nimic cu Rusia nici în clin, nici în mânecă. Poate din partea noastră să cucerească toată țara turcească, dacă o vor lăsa
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
afacerile statului român. Ca și bugetul stă cestiunea monopolului tutunurilor, o cestiune care amenință un venit sigur al statului de aproape zece milioane. Tot astfel stă cestiunea juncțiunilor de la Predeal și Vîrciorova, tot astfel calamitatea și remediile rublei; toate cestiunile arzătoare, gingașe și bogate în consecuențe sânt la dispoziția balonului captiv și a înțelepciunii deosebiților Sihleni cari populează Adunarea actuală. Nu mai avem nevoie a caracteriza mai de aproape această Cameră. "'Romînul" însuși a făcut-o cu prisosință; foaia guvernamentală a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
evreii s-au regulat ei în de ei, făr-a mai face pretenții. Astăzi iar, daca ar cădea liberalii, ne lasă c-o minunată moștenire, țara c-o poziție nedefinită în cestiunea Orientului, nici dependentă, nici independentă, cu cestiunea evreilor mai arzătoare decât oricând, cu un război făcut în zadar, cu Basarabia pierdută, c-un cuvânt c-o mulțime de bunătăți pe cari numai noi românii cei târzii la minte nu le știm prețui cum se cuvine, dar cari fac multe parale
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nimic, nici prin știință, nici prin onestitate nici prin avere. {EminescuOpX 260} Iată rezultatul pospăielii și a superficialității de ieri. Teamă ne e dar și astăzi că asemenea o samă de advocați buni, cu darul vorbirii vor tranșa și cestiunea arzătoare a evreilor, care poate deveni cestiunea complectei dezmoșteniri a poporului românesc, tot cu fraze umanitare și cu finețe de distincțiuni juridice, fără a se ținea seamă nici de trecutul acestui popor, nici de lipsa lui de experiență și de slăbiciunea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
tendințele partidei care își esprimă ideile politice prin articolii din ziarul "Timpul". Acolo să ziceau ieri următoarele cuvinte, care destăinuiesc una din fazele cele mai pernicioase ale întinsului complot ce se urzește, în afară și în întrul țării, pe tărâmul arzător al cestiunii izraelite. "Camera - zicea ieri cu o stranie cutezanță organul partidei care cu tot dinadinsul ține a afirma că nu este câtuși de puțin națională - Camera nu se mai împarte în opoziție și guvernamentali, ci în: Moldova și Țara
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în ochii românilor sa aibă o rațiune de a fi. Stat prorațione voluntas. "Suceava" în fine e încă foarte modestă; acest organ se mărginește deocamdată numai la reproducerea unor notițe favorabile evreilor, iar propria lui atitudine încunjură cu grijă polemica arzătoare ridicată în cestiune. Pentru iubitorii umorului neconștiut reproducem scurta profesie de credință a organului din Folticeni: Necesitatea simțită în acest oraș de un jurnal a decis pe mai mulți membri al partidei liberale fondarea unui ziar săptămânal. Căci în adevăr
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
proletari. Dar asupra acestui proiect și a consecuențelor primirii sau neprimirii lui vom reveni mai pe larg. Ceea ce ne uimește e esclusiva atenție pe care presa guvernamentală o dă acestor două evenimente parlamentare, lăsând cu totul la o parte chestia arzătoare a răscumpărării drumurilor de fier. Noi credem că mânia artificială a "Romînului" asupra discursului din Senat a prințului Sturza, precum și ardoarea cu care el l-a tratat în mai multe numere de-a rândul, e un paravan pentru a abate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
luau rucsacurile și armele. Vasquez și Drake se ajutau să-și prindă hamurile cribloaielor. Pe ecranul din față apărea aceeași imagine ca și în cabina de pilotaj. Conul regulat al unui vulcan de metal se ridica în nori aruncând gaze arzătoare. Microfoanele transmitea vuietul de tunet, al epuratorului de atmosferă. Ripley îi spuse lui Burke: ― Câte sunt pe Acheron? ― Vreo treizeci. N-aș putea să-ți dau toate coordonatele. Sunt împrăștiate pe întreaga planetă Nu oriunde, totuși. Am ales zonele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
participarea României în război, păstrându-se în același timp retorica războiului imperialist: Intrarea României în primul război mondial se cuvine înțeleasă în legătură cu sarcina obiectivă care se afla atunci în fața țării: realizarea statului național unitar. Era un țel care răspundea năzuințelor arzătoare ale maselor largi, ale întregului nostru popor. Iată de ce participarea României la război are o adîncă justificare istorică și un caracter de eliberare națională, deși, în ansamblu, ca fenomen general, primul război mondial a fost un război imperialist (Hurezeanu et
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
față în față, în acel compartiment de clasa a treia al trenului care circula pe ruta Varșovia-Petersburg. Unul dintre ei era scund, de vreo douăzeci și șapte de ani, cu părul cârlionțat și aproape negru, cu ochi cenușii, mici, dar arzători. Nasul îi era lat și turtit, fața cu obrajii proeminenți; buzele lui subțiri schițau necontenit un surâs insolent, ironic și chiar răutăcios; însă fruntea îi era înaltă și bine făcută, înfrumusețând partea de jos a feței, conturată într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
concomitent, mai era încă ceva încrezător, ceva uimitor de sincer; când îi priveai trăsăturile, cele două contraste parcă îți trezeau chiar o anume compătimire. Această frumusețe orbitoare era chiar insuportabilă, frumusețea feței palide, a obrajilor aproape supți și a ochilor arzători, era o frumusețe bizară! Prințul privi cam un minut, apoi se dezmetici brusc, se uită grăbit în jur, își apropie în grabă portretul de buze și îl sărută. Când, încă după un minut, intră în salon, chipul lui era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
statuie sau un paravan pentru șemineu. Cât despre bărbați, Ptițân, de pildă, era amic cu Rogojin; Ferdâșcenko se simțea ca peștele în apă; iar Ganecika tot nu-și putea veni în fire, însă și el simțea, vag, dar impetuos, nevoia arzătoare de a rămâne până la capăt țintuit la stâlpul infamiei; bătrânul învățător, care înțelegea prea puțin despre ce-i vorba, mai că nu plângea și literalmente tremura de spaimă, remarcând o îngrijorare neobișnuită în jur și la însăși Nastasia Filippovna, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era pregătit pentru o asemenea ultimă încercare neașteptată. Spectatorii se împărțiseră în două grupuri și el rămăsese față în față cu Nastasia Filippovna, la trei pași de ea. Femeia stătea chiar lângă șemineu și aștepta, țintuindu-l cu privirea ei arzătoare, sfredelitoare. Ganea, în frac, cu pălăria și mănușile în mâini, stătea în fața ei tăcut, fără să-i răspundă, privind flăcările cu brațele încrucișate. Un zâmbet smintit rătăcea pe fața lui albă ca varul. Ce-i drept, nu-și putea lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să se înfierbânte și aproape să-și iasă din fire, nu și-ar fi permis să enunțe cu voce tare, atât de franc și de precipitat, unele bănuieli și sincerități de prisos. Însă, de îndată ce se așeză la locul lui, o arzătoare părere de rău îi străpunse dureros inima. În afara faptului că l-a „jignit“ pe Burdovski, emițând în public bănuiala că acesta suferă de aceeași boală de care s-a tratat el în Elveția - deci, pe lângă asta, oferirea celor zece mii destinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-l întrebe ceva cinstit și pe față, dar nu reușea să atingă punctul acesta important. Spre rușinea lui, prințul era atât de distrat, încât mai întâi nu auzi nimic și, când generalul se opri în fața lui cu o întrebare arzătoare, fu nevoit să recunoască, jenat, că nu înțelege nimic. Generalul ridică din umeri. Ați ajuns cu toții niște oameni ciudați, din toate punctele de vedere, începu el din nou să vorbească. Îți zic că nu înțeleg deloc ideile și îngrijorările Lizavetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu, nu e exagerat, mai degrabă diminuat; e chiar diminuat, pentru că nu sunt în stare să mă exprim, dar... — Dar da-ți-mi voie! Prințul tăcu. Ședea pe scaun drept și nemișcat, țintuindu-l pe Ivan Petrovici cu privirea lui arzătoare. — Cred că v-a uimit din cale afară întâmplarea cu binefăcătorul dumneavoastră, observă bătrânelul cu blândețe și fără să-și piardă calmul. Sunteți înflăcărat... poate, datorită izolării. Dacă ați trăi mai mult printre oameni, iar în înalta societate, sper, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiar așa! strigă prințul. Ideea e admirabilă! Tocmai „din plictis, din plictisul nostru“, nu din saturație, ci, dimpotrivă, din sete... nu din saturație, aici ați greșit! Nu numai din sete, ci chiar dintr-un fel de ardere, dintr-o sete arzătoare!... Și... să nu credeți că motivele sunt atât de neînsemnate, încât putem râde de ele; scuzați-mă, dar trebuie să ne pricepem să presimțim! Ai noștri, de îndată ce ajung la liman, de îndată ce se încredințează că acesta este limanul, se bucură atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
constituționale și să uzeze de dânsele în interesul moralității publice, în interesul conservării statului și al tronului M. Sale! [19 aprilie 1881] BISMARCK CA SOCIALIST Sub acest titlu "Allgemeine Zeitung" aduce un articol lung asupra unei cestiuni din cele mai arzătoare pentru toate statele: cestiunea socială. Reproducem aci numai următoarele pasaje: Ar fi o mare nedreptate dacă cineva ar trece ușor peste expectorațiunile parlamentare - căci discursuri nu sunt - ale cancelarului. Ceea ce vine dintr-un loc așa de înalt este, orice formă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
D. Brătianu decât un simplu paliatif, slab neapărat, dar tot atât de credincios pentru binele partidului. Satisfacțiuni multe s-au dat unora și altora și d-sa și-a rezervat direcțiunea afacerilor străine, spre a nu pune încă în lumină acele cestiuni arzătoare cari sunt conținute în arhivele acelui minister și păstrate deocamdată în întunecimea edificiului și conștiinței acelui ministru ieșit, care, prin mai puțină ambițiune precipitată, ar fi putut evita, consacrarea lor. D. D. Brătianu și Rosetti chiar în neînțelegerile lor n-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
care, de la 1825 începînd, a inaugurat atât reforma limbei literare de azi, pe care i-o datorim în mare parte lui, precum și reforma socială. Ca literat și politic, dacă n-a creat opere nemuritoare, desigur au fost promotorul cel mai arzător al tuturor mișcărilor generoase și au avut, ca nealtul, o influență determinantă asupra caracterului culturei române. Ei bine, zace uitată statua lui, căci alte griji au patrioții. Onor. republică a Ploieștilor invită la inaugurarea (cu profir) a statuei Libertății, ridicată
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]