2,884 matches
-
majoritatea dedicate sărbătorilor religioase (Noaptea de Sânziene, Sf. Ilie, Adormirea Maicii Domnului, Ziua Crucii), prilej pentru mai mult ori mai puțin „inocente paradoxii”. „Humoristul liber din Ortodoxia neconformistă”, cum se autointitulează Părintele X. Uranus, se adresează, într-o ultimă predică, ascultătorilor creștini ca unor „amarnici și precari vertebrați verticali crucificați”, sintagmă ce exprimă elocvent perspectiva detașat ironică a autorului față de mizera condiție umană. A. își provoacă întotdeauna cititorii, chiar și pe cei mai puțin ortodocși, uneori violent (Dintre criteriile generate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
personală și, mai presus de orice, flacăra verdiană este omniprezentă. Se poate afirma cu certitudine că Macbeth este aproape cea mai sinceră lucrare din câte a scris Verdi. Atât orchestrația, cât și scriitura vocală este concepută să-l facă pe ascultător să simtă un sentiment de teroare. Dar deși acest lucru este în acord perfect cu piesa lui Shakespeare (înălțata s-ar putea spune, prin muzică și iscusința cu care Verdi a investit fiecare scenă), Macbeth nu își croiește ușor drum
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cele trei cabalette au același ton și aer care le-ar situa cu ușurință în operele “Atilla“ sau “Alzira“ . Există însă în opera suficiente pagini care să ne mențină entuziasmul pentru creația verdiană. Opera nu bate câmpii, nu plictisește pe ascultător, iar frumusețile ei premerg pe cele din La Traviata așa cum este introducerea la scenă 2 din actul I, aria Medorei: sunetul dezolant al oboiului sugerează vag apariția romanței Medorei. Putem afirmă categoric că Îl Corsaro este departe de a ocupa
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
este o trăsătură metaforică prin care se elimină personajele și decorurile și se reține doar mișcarea înainte: , adică se reține fenomenul metaforic:. Narativitatea muzicii poate fi, în aceste condiții, ilustrativă sau autonomă, pentru că nu spune o poveste specifică și pentru că ascultătorul: . Ryan subliniază, în acest fel, importanța majoră a audienței în narațiunea muzicală și nuanțează faptul că: . În Overview of the Music and Narrative Field Emma Kafalenos arată că disponibilitățile de comunicare narativă ale muzicii constituie o preocupare constantă în studiile
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
și în acela al teoriei narative. Ea formulează o serie de întrebări prin care vizează relația muzicii instrumentale cu narațiunea și teoria narativă. Unele întrebări se referă la măsura în care sunetele percepute prin muzica instrumentală furnizează informații ce permit ascultătorilor să (re)construiască motive secvențiale dotate cu sens, altele se referă la măsura în care aceste motive sunt asemănătoare celor narative sau lirice, iar altele la importanța interpretării în procesul audiției muzicale. Kafalenos mai arată că, potrivit lui AnthonyNewcomb , muzica instrumentală
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
privitorul sau melomanul, asemenea lectorului pe care-l prezintă Roland Barthes atunci când se referă la scriptibil/scriptible , nu mai este simplu consumator, ci creator al picturii sau piesei muzicale. Altfel spus, așa cum crede compozitorul Benjamin Boretz , când lasă în seama ascultătorului actul final al creației muzicale, a face o audiție muzicală înseamnă a crea o compoziție care este o audiție muzicală speculativă. În mod potențial, câmpul experienței muzicale poate presupune o responsabilitate creativ-intelectuală pentru fiecare meloman care trăiește această experiență și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
așa cum ar spune semioticienii Școlii din Paris, că narativitatea muzicii ar trebui cercetată și la nivelul expresiei muzicale/Ănoncă musical și la nivelul interpretării muzicale/Ănonciation musicale. Mai înseamnă că există un tip de narativitate care transpare atunci când interpretul sau ascultătorul conectează un element din prediscursul intonațional sau colecția de motive din memoria colectivă cu o structură muzicală. Acest tip de narativitate nu poate fi analizat fără studiul interacțiunii dintre subiectul și obiectul implicate în procesul comunicării muzicale. În Cyberage Narratology
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
8 spre 9 februarie 1974, el pătrunsese în studiourile RTL și îi ceruse unuia dintre animatori să dea pe post un text cu scopul de "a-i trezi pe francezi", el luîndu-se de "cei care-și umflă buzunarele" și spunînd ascultătorilor "că sînt mai multe de făcut decît să zbiere în stradă". Fusese, la vremea respectivă, condamnat la 30 de luni de închisoare, prezentat fiind de avocații săi ca un "idealist excesiv", "un mare naiv". Dar, mai înainte, el fusese achitat
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
oferim un mediu educațional fizic și social confortabil, îmbogățit, deschis, securizant, stimulativ, flexibil. În acest mediu, copilul este subiect al învățării care presupune implicare activă, utilizarea experienței, opinie personală, responsabilitate și are noi roluri: de partener, interlocutor, gânditor, prieten, organizator, ascultător, persoană care rezolvă probleme, evaluator. Copilul se implică în comunicare, negociere, interacțiune, luare de decizii. În acest context, cadrul didactic are roluri de: manager, facilitator, partener, designer, observator, prieten, mentor, evaluator, motivator, sursă de informare. Familia oferă mediu securizant, cald
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Daniela Gurgu () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1155]
-
astfel Domnul Hristos, niciodată, ci El ne-a arătat că numai duhul în care cineva își poartă sărăcia sau bogăția prețuiește înaintea lui Dumnezeu și poate hotărî de intrarea cuiva în împărăția cerului. Și, ca să risipească orice îndoială din cugetul ascultătorilor, el continuă: Dacă bogatul are duh de sărăcie întru cele pe care el le stăpânește, simțindu-se numai un administrator ăbun chivernisitor) al lor, folosindu-se spre binele tuturor și dacă săracul are duh de îmbogățire în cele plăcute lui
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
atunci vă sfătuiesc să nu-l ascultați, iar noi să continuăm lecția de religie, unde învățăm lucrurile cele mai frumoase. ăDupă preot Simion Radu, 1000 de istorioare în manuscris) 105. Cel din urmă pas Un necredincios spunea în fața mai multor ascultători: Avem vreme să ne îndreptăm și să ne pocăim, la bătrânețe; de ce să ne grăbim? Dar un ascultător înțelept îi zise: De unde știm noi că vom ajunge la bătrânețe? Cine ne asigură aceasta?! Să nu uităm că viața noastră are
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
mai frumoase. ăDupă preot Simion Radu, 1000 de istorioare în manuscris) 105. Cel din urmă pas Un necredincios spunea în fața mai multor ascultători: Avem vreme să ne îndreptăm și să ne pocăim, la bătrânețe; de ce să ne grăbim? Dar un ascultător înțelept îi zise: De unde știm noi că vom ajunge la bătrânețe? Cine ne asigură aceasta?! Să nu uităm că viața noastră are două căi: una care duce la fericire și alta care duce la chinuri. Fiecare faptă bună a noastră
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
și transparente, iar metaforele noi nu sunt convenționalizate și sunt transparente. Cea de-a doua clasificare [...] se aplică doar metaforelor care sunt transparente (adică celor fixate sau noi) și se bazează pe criteriul activării cognitive de către un anumit vorbitor/scriitor (ascultător/cititor) la un moment dat. Metaforele adormite (sleeping metaphors) indică un grad scăzut de activare, în timp ce metaforele trezite (waking metaphors) indică un grad înalt sau mai înalt de activare a metaforicității."127 4.5. Pozițiile susținute de cognitivismul în varianta
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Coșeriu nu reduce aspectul cognitiv al limbajului la momentul "primar" al creării "simbolului": "simbolurile - precizează fondatorul integralismului - se re-creează în fiecare act concret de vorbire și, pe de altă parte, orice act lingvistic presupune, atât la vorbitor, cât și la ascultător, operații complexe de natură cognitivă"200. Așadar, "vorbirea umană comportă o dimensiune "cognitivă" în "orice moment" al ei"201. Care este, însă, natura acestei "cunoașteri" lingvistice? La această întrebare, savantul de la Tübingen va răspunde, în Sprachkompetenz, cu ajutorul distincției între "gradele
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
limbajului" (Organon-Modell der Sprache/ OMS), fundamentat de către Karl Bühler, care distingea trei funcții lingvistice 275: (a) în raport cu vorbitorul, semnul îndeplinește funcția de a "manifesta" (Kundgabe) sau de a "exprima" (Ausdruck) starea sa psihică (sau starea sa în general); (b) în raport cu ascultătorul, funcția semnului e "aceea de a-l determina să facă ceva, fie și numai de a prelua semnul însuși și de a-l interpreta" - funcție pe care lingvistul german o numește inițial Auslösung ("ceea ce este provocat în ascultător"), ulterior Appel
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
b) în raport cu ascultătorul, funcția semnului e "aceea de a-l determina să facă ceva, fie și numai de a prelua semnul însuși și de a-l interpreta" - funcție pe care lingvistul german o numește inițial Auslösung ("ceea ce este provocat în ascultător"), ulterior Appel ("apel"); (c) în raport cu obiectele și cu stările de lucruri, funcția semnului ar fi aceea de a le reprezenta (Darstellung). În consecință, pentru Bühler semnul este "simbol, în virtutea subordonării sale față de obiecte și stări de lucruri, simptom (indiciu), în virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
aceea de a le reprezenta (Darstellung). În consecință, pentru Bühler semnul este "simbol, în virtutea subordonării sale față de obiecte și stări de lucruri, simptom (indiciu), în virtutea dependenței sale de emițător, a cărui interioritate o exprimă, și semnal, în virtutea apelului său către ascultător, al cărui comportament exterior sau interior îl ghidează..."276. Chiar dacă aduce o serie de precizări importante cu privire la statutul acestor funcții, Coșeriu respinge, în același timp, mai cunoscuta schemă a lui Roman Jakobson, care postulează existența a șase funcții lingvistice. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
următoarea: "a) funcțiile fonologice sau distinctive, care individualizează, separă și disting semnele (funcția culminativă, funcția delimitativă și funcția distinctivă propriu-zisă); b) funcțiile stilistice sau orientatoare, care determină valoarea specifică a semnului în actul verbal, orientându-l spre un vorbitor, un ascultător sau un lucru (funcția expresivă, funcția apelativă, funcția deictică); c) funcțiile morfologice, adică funcția clasificatoare, care clasifică semnul ca instrument particular de cunoaștere (drept categorie verbală sau "parte de propoziție"), și funcția actualizatoare, care face semnul apt pentru o utilizare
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a distanțelor discursive mari dintre interlocutori, impuse prin exprimarea protocolară și accentuate de limbajul de lemn15, acest tip de adresare a devenit azi cvasigeneral și funcționează ca strategie de mimare a apropierii discursive prin colocvialitate între moderatorii radio/tv și ascultători/telespectatori: B: și aș dori să intru în direct cu gabriel↓ dacă se poate [dacă sînteți de acord A: [<Î cu gabriEL> B: da. A: păi CE să zic și eu↓ să mă gîndesc puțin. să FIU de acord↓ să
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
căci totul, inclusiv geamantanele, poate fi cumpărat la fața locului. Aventuri incredibile adună un areopag asemănător în jurul povestitorului, înveterat peregrin și, de altfel, autor al unor delectabile note de călătorie. El va fi sufocat de elanul paranoic al agresivilor săi ascultători. Procedeu caracteristic la Ș., recurgerea la schema basmului este aplicată realităților lumii de astăzi. În Fructele de aur moștenitorii lui Portocaliu-Împărat pleacă, după armată, în țări străine, în timp ce tatăl angajează tot felul de păzitori de fructe și oameni de afaceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289794_a_291123]
-
Noapte bună! Avea încredere desăvârșită, însă nedublată și de discernere, ceea ce îl punea în primejdie. Ascultarea trebuie dublată cu rațiunea datoare să discearnă, așa cum reiese și din pilda Patericului. Un Sfânt Părinte al pustiei avea un ucenic ascultător. Așa de ascultător, încât Părintele se mira. Niciodată nu sesizase vreun act de reținere la vreo poruncă sau afirmație pe care i-o adresa. Bănuind că ucenicul e lipsit de spiritul de discernământ și prin ascultare oarbă ar putea fi ușor înșelat de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și de faptul că în cameră era multă zarvă din pricina unor neînțelegeri între vreo doi polițiști și țiganul Vlădescu, Titi Stoica vorbise pentru un grup restrâns, despre Nae Ionescu. Urechi atente recepționaseră câte ceva din cele expuse. A doua zi un ascultător, ofițer cu sentimente pro carliste, a vorbit și el despre Nae Ionescu. Dar în toată vorbăria lui n-a făcut altceva decât să-l insulte pe distinsul profesor. Câte unul îl mai incita cu câte o întrebare incomodă. Ascultam, așteptând
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o liniște completă și nici o schingiuire. La ora trei după amiază m-au chemat conspirativ, în șoaptă: Te-ai pregătit? Da. Ia să vedem, ce ai să le spui tinerilor din cameră? Eu am făcut mișcarea ca să mă întorc spre ascultători, care nu știau nimic despre acest aranjament ca să încep să vorbesc. Nu, banditule, ne spui întâi nouă! Lăsați-mă să spun și veți auzi! Nu! Întâi ne spui nouă și apoi le spui și lor! N-ați spus dumneavoastră că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
situezi în Hristos, în Voia Lui, identificându-te cu Voia Tatălui, Care nici pe Fiul Său nu L-a cruțat, ci L-a dat la moarte pentru noi toți, pentru ca și noi murind împreună cu El să fim asemenea Lui, fii ascultători până la moarte. Făcându-ți voia, ești în afară de Hristos. Ești în hristosul închipuirii, sugerat minții tale de satan, ca un rătăcit de la credință, asemenea ereticilor; un hristos după mintea lor, cu puteri și lucrări omenești. Iată hristosul mincinos și proorocii mincinoși
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care l-a avut în viață și cel mai mare eșec înregistrat de stăpânii care-i comandaseră. „Cadavrul” Căpitanului înviase sub bisturiul lui și-l priveau miile de ochi ai asistenței. O tăcere mută, compătimitoare, s-a așternut peste mulțimea ascultătorilor, câteva mii, aduși în fața tribunei cu megafoane, unde, pe un scaun măreț, comandantul închisorii Aiud, colonelul de securitate Gheorghe Crăciun, își mesteca între măsele înfrângerea. Era obiceiul la ședințele comuniste, după discursurile secretarului de partid și locțiitorului politic, ca un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]