4,163 matches
-
vom hrăni Om și nori, Păsări și vânt Și moartea Cel din urmă cuvânt... Ca un condor... Mă sting pe umbra aripii tale poezie, rugăciunea mea Și risipit, mă dau uitării spre a mă ninge cu versuri de iubire... Mă aseamăn unui condor ajuns orb, ce nu mai poate îndura să nu vadă în zbor, răsăritul soarelui înaintea tuturor -celor fără aripi; Pană obosită de scris, de zbor și de dor... Anotimp alb Șuierat de vânt, Despletit de ploaie, Rob pentru
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu brațele deschise către cer, pregătită să se înalțe. Am lăsat jivina în urmă și m-am dus către acea nălucire. Când am ajuns destul de aproape, am înțeles că era o cruce. O ciopârțise cineva din topor, dintr-un stejar asemeni celui pe care-l văzusem prăvălit lângă lup. Dintr-o parte, rădăcinile lui îți dădeau impresia că e un om în genunchi care se oprise ca să se roage. Pe partea dinspre nord, de pe sub urme de mușchi înghețat, se ghiceau niște
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
arătau ca niște labe de insectă părea adevărată, dar dacă te uitai atent, Îți dădeai seama că nu modelul e de vină, ci poziționarea conștient mai strîmbă a obiectivului. S-o luăm de exemplu pe cea În care Tashiro a asemănat părul cu o coadă de cal. Șezutul era Îndreptat spre aparatul de fotografiat Într-o poziție asemănătoare cu aceea pentru clismă și cele două pete albe reprezentînd călcîiele ocupau colțurile fotografiei și fuseseră mărite de li se vedea și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
atîta pentru el? Eu n-aș face-o!... Așa! Mi-am pus ștreangul... Stau bine... O să simt În curînd că-mi dă sîngele pe nas. Mă duc mai departe decît cei dispăruți... mult mai departe... — Sinuciderile și disparițiile se cam aseamănă, nu? Iar cadavrul e și murdar pe deasupra... dar un dispărut este transparent ca aerul, mai curat decît sticla. — Fir-ar să fie! Vine cineva. Asta e, ce să-i faci! Mă duc... Dau cu piciorul la geamantanul de sub mine... acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de la Belgrad având calitatea de stat riveran la Dunăre, și nu ca parte în Tratatul de pace. Resuscitând spiritele din faza finală a războiului (când România era ocupată de Armata Roșie), avem și o insinuare (amenințare), care pare să se asemene ori să decurgă din prevederea din art. 107 din Carta O.N.U., în ceea ce privește libertatea de acțiune pe care și ea și-o arogă împotriva fostelor state inamice. Pe lângă asemenea aserțiuni atât de artificial ornamentate, încât să nu poată fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Este moartea prin respingerea cuvântului sacru, a existenței întru sacru. Frumosul devine căutarea sacrului, apropierea de centru, de origine, de absolut. Există ceva comun în orice apropiere de sacralitate? Mistica. În toate practicile religioase, în stadiu ultim, mistic, experiențele se aseamănă între ele. Este acel punct comun care poate să ofere o un sprijin pentru găsirea unei concepții universale despre frumos, valabil pentru orice ființă umană. Și despre urât, în același timp. Nu înseamnă că orice trăire estetică devine conștient o
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
Lumea este plină de secrete și de surprize a spus. îți zic Sispy prin spate și iată cum te surprind. Cu un secret din desagă. Călătoresc a spus și îi caut pe cei ca tine, cum fac cei ce se aseamănă, ca să le transmit micul meu secret. Frumusețea lui e că: prin el vei rămâne frumoasă, nu vei mai muri, vei avea darul timpului, ca să poți cauți tot ce-ți dorești să cauți, să afli tot ce-ți dorești să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
comun. Pentru Dumnezeu, oare ce, în afară de sexul feminin? —Alice chiar ține la oameni, a continuat Tom. Este atât de inimoasă. Din moment ce, după Tom, aveam toată blândețea și feminitatea Ecaterinei cea Mare în tonul unei izbucniri nervoase, nu înțelegeam de ce mă asemăna cu ea. Pe lângă asta, dacă ținea atât de mult la el, nu l-ar lăsa să iasă din casă îmbrăcat așa. Copiii ar putea să arunce cu pietre în el. —Cum îți merge slujba? i-am spus, întrerupând acest imn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
clipă prin minte că, În sinea lui, Julián Îl disprețuia și că toată farsa aceea nu era pentru el decît un pretext ca să se afle aproape de Penélope. Ca să o posede pe deplin. În această privință, Într-adevăr, cei doi se asemănau. CÎnd soția l-a anunțat că Îi descoperise pe Julián și Penélope dezbrăcați În Împrejurări inechivoce, universul Întreg a fost cuprins de flăcări. Groaza și trădarea, mînia nespusă de a se ști ultragiat În tot ce era mai sfînt pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
caone Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia bampir?”. Râsul este generat și prin revenirile de la mecanic ale acestui personaj: „curat condei! (Luându-și numaidecât seama, naiv:) Adicăte, cum condei, coane Fănică?...”. În modul de a gândi, obedientul Pristanda se aseamănă cu Ipingescu polițaiul din comedia O noapte furtunoasă. Automatismele lor „curat” și „rezon” indică o egală sărăcie intelectuală a două generații diferite de polițai. Polițaiul apare la Caragiale sub înfățișări diverse în toate comediile. Una este cea discutată mai sus
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
în ceea ce pentru ei înseamnă autentică dramă. Personajele acestei „pseudotragedii” sunt ridicole ca și personajele caragialiene. Ele sunt forme mai evoluate ale celor întâlnite în D-ale carnavalului sau în O noapte furtunoasă. Însăși Tofana, personajul central al piesei, îl aseamănă pe Rudy cu Venturiano. Tofana , fire pasionată, „ femeie fatală” în răzbunarea amorului este asemănată cu Mița. Ca și la Caragiale, gesturile sunt notate minuțios, cu exactitate, în indicații regizorale. Meșteșugul dramaturgului stă mereu în faptul de a crea surprize în
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
personajele caragialiene. Ele sunt forme mai evoluate ale celor întâlnite în D-ale carnavalului sau în O noapte furtunoasă. Însăși Tofana, personajul central al piesei, îl aseamănă pe Rudy cu Venturiano. Tofana , fire pasionată, „ femeie fatală” în răzbunarea amorului este asemănată cu Mița. Ca și la Caragiale, gesturile sunt notate minuțios, cu exactitate, în indicații regizorale. Meșteșugul dramaturgului stă mereu în faptul de a crea surprize în modul de comportare a personajului central. Castriș, un individ mediocru, fără personalitate, e „tradusul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
nisip, astfel că brațele sale, În loc să atingă carnea trecătoare, atingeau ceva ce semăna cu golul răvășit din suflet... De ce tot ce era permis altora fără opreliști, pentru el devenise un fapt de neatins? De ce patul său, pe care Noimann Îl asemăna cu sala de așteptare dintr-o gară, plină de trupuri asudate ce se Încolăceau de-a valma, căzute pradă instinctelor primare, În timpul sortit Împerecherii, devenea pentru Noimann un lăcaș sfânt, pe care nu aveai dreptul să-l tulburi nici măcar c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
conversații era imaginea Mathildei. Observându-l pe celălalt Noimann târându-se În genunchi pe parchet și umilindu-se În Închipuirea sa, Noimann-cinicul spuse: „Se Înțelege de la sine ce reprezintă cealaltă posibilitate În om...”. Și tot același Noimann adăugă: „Femeile se aseamănă cu casele spaniole, care au foarte multe uși sub fuste și puține ferestre la etaj. Când le dau afară dintr-un loc, intră pe altul și vei găsi Întreaga fericire...”. Noimann-penitentul nu se lăsa Însă impresionat de această alocuțiune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spune câte ceva despre adevărul ultim, aflat În el și dincolo de el...” Cuvintele măgulitoare ale profesorului nu-l mișcară pe Oliver de la locul său. Probabil că profesorul, cu toată amabilitatea lui, Încerca să-i intindă masterandului o nouă capcană. Oliver fusese asemănat cu o fântână străjuită de o cumpănă și o ciutură ce se clătinau În bătaia vîntului de seară. Comparația, totuși, se vedea de la o poștă că fusese trasă de păr. Cum poți asemăna, fie și În glumă, un ochi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
intindă masterandului o nouă capcană. Oliver fusese asemănat cu o fântână străjuită de o cumpănă și o ciutură ce se clătinau În bătaia vîntului de seară. Comparația, totuși, se vedea de la o poștă că fusese trasă de păr. Cum poți asemăna, fie și În glumă, un ochi cu o ciutură ce se cufundă În adânc și pe altul cu un bolovan ce se Învârte plutind În hăul cosmic? Oliver se aștepta din partea profesorului la mai multă coerență. Apoi, În salon nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
voia sorții. Stând cu coatele rezemate pe geam, Noimann trăgea fumul adânc În piept și-l slobozea peste locurile goale din compartiment. Rotocoalele se Întindeau de-a lungul scaunelor. Alcătuind arabescuri din ce În ce mai complicate, pe care Noimann, În mahmureala sa, le asemăna cu niște versuri de Omar Khayam. Versurile Îi sunau straniu În urechi, Îndemnându-l să mediteze la propria sa viață: „Faclă, vin și lună plină, o, paharnice, scrutează vinul rumen ca rubinul și strălimpedea lui rază! De pământ n-aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
foarte mult, cum copiii mai mari învață pe cei mici să circule frumos și ordonat. Ne-am interesat și am aflat și câteva nume. Ne-a plăcut cum circulă pe șosea toți copiii din clasele mai mici. Frumos încolonați se aseamănă cu rândunelele, că numai ele zboară așa de frumos. În primăvară când vom reveni la cuiburile noastre, ne vom roti mai mult asupra satului vostru. La revedere, Semnează: “Zborul păsărelelor” Toți Vai, ce surpriză plăcută! Vă așteptăm, dragi oaspeți ai
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
hotelul și parcul. Se vede și o parte din șoseaua cu patru benzi care trece pe lângă parc și pe sub un pod construit pentru calea ferată. Un fel de negură cuplată cu murdăria geamurilor Împiedică analiza detaliilor acestor imagini. Ansamblul se aseamănă mult cu un sat de câmpie adormit, iar singurul contraargument al acestei ipoteze ar fi hotelul și cerul plumburiu care chiar În spatele lui se luminează puțin făcând ca totul să pară o ilustrată dintr-o țară nordică. În toată această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu voiam să mă las influențată de Împrejurări și de timp (de faptul că nu mi-ai scris). Știi bine că sunt și eu Împotriva corespondențelor punctuale, promise, transpirante și plictisitoare, dar Îndoiala asta nenorocită. Văd că prea mult ne asemănăm din acest punct de vedere. Neliniștea asta de care vorbești și tu nu mă lasă În pace. Faptul că nu știam unde ești, doar asta mă enerva foarte mult. Mă enerva doar? (E ciudat că la cât-un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Ședința Totdeauna mi-au plăcut blondele fără condiții. Îmi placi, probabil pentru că ești blondă însă și pentru că ne asemănăm! Știam demult, mai bine zis pronosticasem că ne vom întâlni. Aveam presentimentul că îmi va fi destinat să fii poetesă. Ești realistă și-ți trăiești suprarealismul din fiecare clipă știută și împlinită în exagerări nemărturisite... cum parfumul mierii de coriandru
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
versuri ajunseseră să-mi fie luate în râs de prietenele ei. Într-o zi, s-a înțeles cu ele să mă pună să respir profund dintr-o sticlă de amoniac - am crezut că mor, dar „publicul“ râdea! — Nu prea vă asemănați! — Suzanne era simpatică, aș zice încântătoare, dar, fiind mai mare, mă privea de la înălțimea vârstei sale. Era mai așezată, mai ascultătoare, eu eram mai nebună, însă amân două aveam o admirație enormă pentru mama care era de o frumusețe fascinantă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mai vii, tonuri mai piperate, un ritm mai sprinten. Să-l luăm ca exemplu pe Paul Klee. El se joacă inteli gent, jonglează cu culorile, poate să le prefacă în muzică, este atâta lirism în picturile lui! Nu-l pot asemăna decât cu muzicienii Debussy și Ravel, precum și cu poetul german Morgenstern, a cărui lirică îmi aduce aminte de melo peele lui Topârceanu și de incantațiile rugăciunilor. Odată m-am amuzat ilustrându-i patruzeci de poeme. Arta e o joacă genială
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
diavolul, 15. și să izbăvească pe toți aceia care prin frica morții erau supuși robiei toată viața lor. 16. Căci negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam. 17. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. 18. Și prin faptul că El însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
după însemnarea numelui său, este întîi, "Împărat al neprihănirii", apoi și "Împărat al Salemului", adică "Împărat al păcii", 3. fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavînd nici început al zilelor, nici sfîrșit al vieții, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămîne preot în veac. 4. Vedeți bine dar cît de mare a fost el, dacă pînă și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! 5. Aceia dintre fiii lui Levi, care îndeplinesc slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]