1,947 matches
-
populare duc poporul "pe-o clină repede" și-l împing "într-o direcțiune care trece marginile loialității". Să fie bine înțeles! Mitropolitul român este acela care vorbește astfel în circulară cătră clerul său propriu. Avem așadar un martor clasic pentru aserțiunile gravante pe care capul bisericei române ortodoxe le-a scris - desigur după informațiuni amănunțite asupra celor petrecute și cu intențiunea cea mai bună. Indignarea cu care-a fost primită această admonițiune de cătră inteligența română ne întărește în credința veracității
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
îndealmintrelea din natură la asemenea onorabilă ocupație. Denunțarea, voind a fi vicleană, nu e decât absurdă. A trimite băieți la școală militară din București și a crea din ei cadre în contra turcilor pentru a uni Macedonia cu România e o aserțiune atât de încornorată încît nimeni nu e îndestul de simplu de-a o crede. Dar a trimite băieți în școala militară și a face din ei ofițeri cari să lupte alături cu turcii în contra grecilor, când acestora le-ar veni
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
deviza guvernului actual, pe care viitorimea i-o va lipi pe frunte. [22 iunie 1883] ["O PROBĂ PENTRU CELE AFIRMATE... O probă pentru cele afirmate în numărul nostru de alaltăieri cu privire la toastul d-lui Grădișteanu și totodată o verificare a aserțiunii că guvernul austriac ia cam peste picior elucubrațiunile acestui buchet de virtuți în descompunere ne dă "Neue freie Presse" prin articolul pe care-l publicăm imediat la vale. Constatăm că foaia vieneză, cu sânge rece, discută declamațiunile acestui domn cunoscut
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și răspunderea de-a desfășura flagelul îngrozitor al războiului. Răspunderea ar fi atât de zdrobitoare încît nimeni nu consimte și nu vrea să și-o asume. E. [1 ianuarie 1889] 334 {EminescuOpXIII 335} {EminescuOpXIII 336} {EminescuOpXIII 337} [""BINELE PUBLIC", REPETÎND ASERȚIUNEA... "] 2264 "Binele public", repetând aserțiunea "Romînului" că noi am fi declarat "cumcă în țara aceasta, de la Cerneți până la Focșani și de acolo până la Dorohoi, nu există decât două tabere: albi și roșii", ne impută că uităm pe liberalii independenți. Întâmpinarea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
flagelul îngrozitor al războiului. Răspunderea ar fi atât de zdrobitoare încît nimeni nu consimte și nu vrea să și-o asume. E. [1 ianuarie 1889] 334 {EminescuOpXIII 335} {EminescuOpXIII 336} {EminescuOpXIII 337} [""BINELE PUBLIC", REPETÎND ASERȚIUNEA... "] 2264 "Binele public", repetând aserțiunea "Romînului" că noi am fi declarat "cumcă în țara aceasta, de la Cerneți până la Focșani și de acolo până la Dorohoi, nu există decât două tabere: albi și roșii", ne impută că uităm pe liberalii independenți. Întâmpinarea noastră ar putea fi laconică
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Acesta este și raportul firesc al limbii române literare față de cea populară; căci nu tezaurul de cuvinte, ci cel de idei este ceea ce deocamdată este menit să rămână neînțeles de către cel incult, nu semnele exterioare, ci noțiunile. Adevărat în toată aserțiunea aceasta este că s-a cultivat sporadic ideea, greșită, a regenerării limbii române prin cea latină. Dar acesta este acum un punct de vedere depășit. Direcția serioasă și cea mai însemnată a literaturii române caută îmbogățirea limbii nu prin receptarea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
poate obține multe. Totuși, voința este foarte greu, dacă nu imposibil de măsurat. Nu poate fi cuantificată, ci numai estimată. Voința se poate referi fie la intenția unui set particular de elite de a atinge un interes particular, fie la aserțiunea populației față de o anumită decizie. O altă caracteristică a voinței este efemeritatea, în sensul că ea poate apărea și dispărea rapid. elita (conducerea) joacă un rol major în formarea voinței și de asemenea influențează modul cum un actor profită de
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
mai pregnant după ce am terminat cartea. (De exemplu, oare nu este posibil să luăm incidentul grupului de școlari ca o situație generală post-Aum?) Am urmat aceleași principii ca în Underground și am ajuns la concluzia că trebuie să notez și aserțiunile, respectiv sentimentele credincioșilor/foștilor credincioși ai acestui cult. Am considerat că, dacă voi contrabalansa situația, voi urca încă o treaptă spre înțelegerea profundă a fenomenului. A fost mult mai greu să găsim adepți (foști) care să răspundă interviului nostru. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
trebuia să facă, În alte cuvinte, ceea ce Îi dicta, logic, foamea, instinctul supraviețuirii, demența și regulile dominante ale pactului sângeros dintre foame, instinctul supraviețuirii și demență.” În acea Întâmplare infernală și izbăvitoare, naratorul găsește nu doar argumentul suprem Împotriva banalelor aserțiuni despre bine și rău, cum apar ele În interpretarea de consum, post-factum, a Auschwitzului, ci și temeiul propriei sale „continuități” În supraviețuire: „m-am Încarcerat singur, de dragul libertății”. Solitudinea se reafirmă ca șansă de autenticitate și integritate, refuz lucid al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
acel spațiu și care mai ales are un puternic complex dragoste-ură, fascinație-repulsie față de tărâmul sud-dunărean. Peninsula Balcanică * Eseul de față, prezentat în 2001 în cadrul Târgului de carte din Leipzig și publicat ulterior în "Observator cultural", are ca punct de plecare aserțiunea dintr-un discurs recent al lui Roman Herzog conform căreia unica șansă pentru Balcani, după eșecul tuturor mijloacelor politico-militare, rămâne cooperarea culturală a comunităților din zonă. Eseul, ca și altele de același fel din acest volum, este scris special pentru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
agasează enorm obiecțiunile stilistice la care, după opinia sa, se reduce, pentru cronicarii respectivi ai momentului literar, toată înțelegerea unei cărți: “Toți îmi învinuiesc stilul desigur, este neglijent.(...) Dar, așa nud, nu e singurul posibil pentru a spune lucruri grave?” Aserțiunea sa are un caracter teoretic mai mplu, Holban încercând să-și fixeze un profil aparte, singular, în proza românească a timpului. Revine mereu asupra “inactualității” cărților sale într-un mediu literar preocupat pentru pitorescul exterior, pentru cultul aproape exclusiv al
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
din tot sufletul meu zdrobit de tine. Veronica {EminescuOpXVI 639} [VERONICA MICLE] 28 martie [1882] 8 oare dim. Domnul meu, Desnădăjduita d-voastră scrisoare abia ieri seara am primit-o. Aș dori să vă răspund cuvânt de cuvânt la toate aserțiunile d-voastră, însă, după cum știți, mă aflu într-un haos unde [nu] sunt un moment singură; iartă dar, d-le, dacă peste voința și așteptarea d-tale, îți voi scrie puțin. Unei inime lipsite de credință și speranță putea-voi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
încuviința. Papa-l invită pe acest domnitor ca [să] nu fie roman numai de viță, ci cu tot zelul să-și deie silință a fi roman și prin fapte, căci - zicea papa mai încolo - un popor care, după propria lui aserțiune, se coboară din sânge roman, nici nu se cade să se lipească de altă biserică decât de cea romană, pentru ca și prin închinarea lui Dumnezeu să oglindească datinele străbunilor. Trimisul papei, capelanul de curte Ioan, fu primit de regentul Ioannițiu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să întrebuințeze pe episcopi ca pe niște frigări de lemn, pentru a frige în ele pe Bekkus, au însă totodată gândirea nemărturisită de a-i arunca pe urmă și pe ei în foc". Esperiența confirmă curând după asta adevărul acestei aserțiuni. Intrând odată în curentul primejdios al responsabilității religioase și politice, nu mai era nici o oprire pentru corabia mișcată de furtună. Admițîndu-se odată principiul datoriei de-a se justifica, darea în judecată rostită asupra patriarhului suplantat nu se putea opri asupra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
misiune din Bulgaria nu venise niciodată la predecesorii săi; afară de aceea nu prea punea temei pe puterea nației bulgare, abia cunoscute și pierdute în umbra semiîntunericului, pentru a aștepta din parte-i vrun ajutor puternic. Deci nu crezu de fel aserțiunile ademenitoare și făgăduințele soliei și-i dete drumul în toată liniștea fără un rezultat care să satisfacă. Astfel uneltirile Eulogiei și planurile Mariei contra împăratului se pierdură fără urmă, ca un nour sterp într-o noapte întunecoasă. Vicleșugul Mariei contra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai întrebuințează, căci în hrisoavele din anul 1395 bunăoară îl vedem numindu-se iarăși numai voievod al Valachiei, duce de Făgăraș și Omlaș, {EminescuOpXIV 171} comite de Severin. El putea prin urmare cu tot dreptul să pună afară de orice îndoială aserțiunea, adeverită de istoriografii bizantini, că Valachia s-a fost întinzînd din Carpați și pân-la Marea-Neagră. Alianță cu sârbii împrotiva turcilor. Chiar pe la-nceputul domniei luii Mircea turcii pătrunseră c-o răpitoare repejune înainte spre nord, amenințară țările mai mici ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înainta la varii distincțiuni fără de-a pierde cu toate astea unitatea mai înaltă. va să zică nu curățenia or spurietatea materialului unei limbe, ci organismul cel fin al logicei sale, acesta e lucru principal. Aceasta se arată în propusăciunea individualizată prin aserțiuni (Bestimmungen) laterale. Atât propsăciunea întreagă cât și fiecare din elementele simple a propusăciunei au facultatea de a se lărgi și de-a deveni afirmări mai tari (mai concrete), adică de-a se dezvolta la o preciziune din ce în ce mai individuală (marcantă). Pentru că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
relațiuni abstrase închipuirea a creat ceva ce conține în adevăr elementul general sau cele comune ale acelor relații, dar care nu poate avea loc fără restricțiunile pe cari natura le-a combinat cu ele. Cei dentăi câștigă atâta că pentru aserțiunile lor matematice își curățesc câmpul experienței. Cei de-ai doilea câștigă în privirea celor din urmă, adică că reprezentațiunile timpului și-a spațiului nu li-ncurcă drumul când voiesc a judeca despre obiecte nu ca fenomene, ci în raportul lor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuițiuni zac în sensibilitate, și după formă numai prin sensibilitate sânt cu putință. Oricât de exagerat și absurd ar suna dac-am zice: inteligența noastră este izvorul legilor naturei și prin urmare a unității formale a naturei, totuși o asemenea aserțiune e cu totul adevărată și amăsurată obiectului, adică experienței. Legi empirice ca atari nu-și pot deduce-n adevăr originea lor de la inteligența pură, tot așa de puțin precum nemăsurabila varietate a fenomenelor nu se poate pricepe suficient din forma
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
valabil, de o întrebuințare reală, și se țin de partea ei analitică. Iară rațiunea, în încercările ei de a stabili ceva apriori despre obiecte și de a lărgi esperiența dincolo de marginile oricărei experiențe posibile, este cu totului tot dialectică, și aserțiunile ei iluzorie nu se potrivesc defel într-un canon pe care are a-l conține analitica. Analitica principilor va fi deci numai un canon pentru puterea de judecată, care canon o învață cum ea să aplice la obiecte noțiunile raționale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se întîmplă și lui ceva ce-i lovește întotdeauna scepticismul, că adică el însuși este dubitat, fiindcă reflectările lui se-ntemeiază numai pe facte cari sânt întîmplătoare, însă nu pe principie cari ar putea efectua o abdicare necesitată la dreptul aserțiunilor dogmatice. Fiind însă că el nu distinge între pretențiile fundate ale minții și arogările dialectice ale rațiunei, contra cărora este [sînt] principalminte îndreptat[e] atacurile [sale], de aceea rațiunea, al cărei avânt propriu nu se simte perturbat defel, ci numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
principie hotarăle cunoștinței sale, care așadar nu știe dinainte cât și ce poate, ci cugeta a o știrici prin încercările lui, contra unui asemenea atacurile sceptice sânt nu numai periculoase, ci chiar destructorii. Căci dacă e prins asupra unei singure aserțiuni pe care n-o poate justifica, a cărei părere însă nici n-o poate dezvolta din principie, prepusul cade asupra tuturor, oricât de persuasive ar fi. {EminescuOpXIV 434} Astfel scepticul, acest dresator al rezonorului (raisonneur) dogmatic, ni conduce la o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cel mai bun ministru al culturii a fost Ion Caramitru, pentru proiectele sale, ce se continuă și astăzi” sau “Unirea românilor nu e posibilă, e inevitabilă” sau “Nu există o politică a statului în domeniul culturii” sunt doar câteva dintre aserțiunile care mi-au rămas în memorie. Să-l citim și recitim pe Eminescu pentru a deveni mai puternici astăzi! (ianuarie 15, 2012) Când pasiunea învinge viscolul... Săptămâna trecută, primeam un telefon de la părintele Mihăilă, președintele Fundației “Fălticeni Cultural”, printre fondatorii
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
fatal : filosoful intră în conflict cu puternicii zilei, cei seduși cândva de farmecul său intelectual îl abandonează unul după altul și, în cele din urmă, eroul este silit să recunoască falimentul propriului crez filosofic. Preludiul la Socrate debutează cu faimoasa aserțiune înregistrată de Diogenes Laertios în Despre viețile și doctrinele filosofilor, XVIII, 37 cum că preoteasa de la Delfi l-ar fi declarat pe Socrate cel mai înțelept dintre toți muritorii. Dramaturgul român pune însă sub semnul întrebării această apreciere : Dar Herefon
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-i asigure comanda în spațiul domestic, iar administratorul palatului refuză să-i anunțe Clitem nestrei sosirea soțului deoarece ea nu este încă pregătită să intre în rol (I, p. 349). Spre a fi mai bine înțeles, Agamemnon recurge la o aserțiune atribuită lui Cezar, expresie a atitudinii decise a comandantului obișnuit cu succesele : Dacă s-ar fi întors cel care a plecat ar fi spus totul într-o singură locuțiune : veni, vidi, vici (I, p. 349). Referința livrescă, subliniat anacronică, declanșează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]