3,212 matches
-
cinci fotografii făcute simultan, În diverse locuri ale parcului, e foarte posibil să vadă silueta mînjită În toate cele două sau trei sau cinci. O fi fost el mare, dar nu-ți ajungea, În orice caz, nu e petec de asfalt sau iarbă, pe dealuri sau În spate la hipodrom ori pe aleile de la castel, pe care piciorul tău să nu-l fi călcat. Iarna te Întorceai cu mucii țurțure, după lungi partide de patinaj pe lac, Îți uscai pantalonii pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de secundă, nu sînt altceva decît o supă umană Învolburată, vîrtejuri de culori și sunete și mirosuri se Învîrt unele după altele, se răsucesc, uniformizîndu-se. Pentru doar o clipă, nu mai am trup, sînt un contur desenat cu creta pe asfalt. SÎnt umbra care puțin mai devreme, cînd habar nu aveam ce Înseamnă, de fapt, aceste lucruri, nu Îmi răspundea la Întrebări. Acum, am ajuns și eu o fantomă. N-a fost o fracțiune de secundă. CÎndva, am ajuns sus pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu tot neamul lui de agricultori. Îl Înhață o mînă iubitoare și Îl Îndeasă cu greu undeva În spate. E o amiază rece de Început de decembrie, asfințitul anemic scoate efecte de filtru sepia, alungind umbrele șterse ale plopilor peste asfaltul șoselei. Am biletul de permisie În buzunar, am niște bani În portofel, am stomacul gol și simt cum sîngele ar putea să-mi țîșnească prin piele, dacă inima nu se potolește. Pur și simplu o explozie de adrenalină mă face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de amintiri. E vară și alerg cu dosarul pentru facultate, ies de la metrou undeva lîngă DÎmbovița, traversînd intersecții enorme; la semafor, un număr nesfîrșit de Dacii și de autobuze deșelate suflă un fel de ceață puturoasă și toxică, miroase a asfalt Încins și a gunoi stătut oriunde te-ai duce. Chiar și În față la Casa Poporului? Da, chiar și acolo. Un mastodont care se vede de la Unirea și de care nu Îndrăznesc să mă apropii, deși e a doua clădire
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Început să ningă cînd, plecînd din Ghencea, unde a ajuns după judecarea și executarea soților Ceaușescu, s-a amestecat Într-o mulțime de muncitori și o mașină militară a deschis focul asupra lor, ei s-au trîntit la pămînt, pe asfalt, și apoi, după cîteva minute, un revoluționar a venit la el să vadă dacă e mort, iar el i-a spus cine e și i-a dat vestea morții cuplului dictatorial - În jur se așază zăpada. Și despre ce mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
apă clocotită în văzduh, la o înălțime de vreo zece metri, „mai înalt ca data trecută“, se comenta cu satisfacție. Era o după-amiază târzie, însorită dar răcorită de un vânt ușor, care distribuia stropi opăriți peste Grădina Dianei și pe asfaltul ce despărțea pârâul de bazin. În vârful înaltei, magicei țâșniri, flutura un penaj de aburi. Îngrijitorii de la Institut ridicaseră baricade de jur împrejurul izvorului, temându-se ca nu cumva vântul să-și schimbe direcția. Apa se avânta în înalturi cu un puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și de apa mării, ar fi atrași în egală măsură de mănăstirea din vecinătate. Lung a mai fost drumul de astăzi, iar mașinile mi-au devenit aproape insuportabile. Să le suporți mereu zgomotul și noxele, mărșăluind prin căldura amplificată de asfalt, devine chiar o probă de rezistență. Sper ca în două zile să părăsesc coasta mării și să am parte de puțină liniște. Spre seară am ajuns la Théoule sur Mer, iar răbdarea îmi este pusă la grea încercare căci, iată
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și mă încing ca o pâine în cuptor, pusă la copt. Simt că organismul începe să scape de sub control temperatura organismului, aceasta începând să crească peste limitele normale, deși nu am niciun termometru să mi-o iau. Caniculă în atmosferă, asfaltul emană fierbințeală cu miros de gudron, iar eu încep să amețesc și parcă să iau foc. Mă asaltează un sentiment de panică pe care totuși îl țin sub control. A-mi pierde controlul acum, a intra în panică nu ar
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
încă unul care se va naște. Apoi mă conduce cu mașina la drumul sf. Iacob, ceea ce este o încântare față de atâta drum pe care l-am parcurs pe străzi, cu dificultățile sale: smog, zgomot, pericol și căldura ce- o emană asfaltul. Acum drumul este bine marcat cu obișnuitele culori alb și roșu. Mă simt atât de bine și în sufletul meu coboară liniștea și bucuria. In depărtare, se aude în surdină zgomotul autostrăzii, dar nu mă deranjează deloc. Am timp să
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
1996. Printed in ROMANIA PAUL TUMANIAN MANECHINE Cuvânt-înainte de Livia IACOB INSTITUTUL EUROPEAN 2014 CUPRINS Cuvânt-înainte (Livia Iacob) / 7 Manechine / 15 Infanteristul umanist / 31 Mătușa Zumi / 37 Afaceri de familie / 47 Basarabencele rusoaice / 61 Alexandra / 71 Rujul de buze / 75 Asfalt al copilăriei / 87 Aeroplane de hârtie / 91 Pe vremea locomotivelor cu aburi / 95 Stofe / 97 Gheme de lână / 105 Primus / 109 Bulevardul Regina Elisabeta / 113 Repetentul după ușă / 127 Peștii / 137 Pe tamponul din capul liniei moarte / 143 Marilena și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în plus. Căci vârsta de aur a lumii diferit accesorizate în fiecare dintre aceste proze nu e nicidecum aureolată de nimbul vreunei fericiri extatice. Organic îndatorat realismului, Paul Tumanian reușește să construiască, în bucăți precum Afaceri de familie, Basarabencele rusoaice, Asfalt al copilăriei, Aeroplane de hârtie, Stofe sau Gheme de lână tabloul compact al unor relații societale viciate din varii pricini, de la cele de natură financiară (care provoacă, spre exemplu, o adevărată furtună între tatăl eroului și cumnatul său Vartan) la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
roșu, gras și lunecos. Acel bețigaș trebuia să-l uite. Se mustră că lăsase privirea-i să zăbovească pe chipul ei și repede și-o îndreptă către rândurile îndepărtate unde lucirile ochilor nu se mai deslușeau în ceața de întuneric. ASFALT AL COPILĂRIEI Avantajul era că existau pe strada mea, din loc în loc, de-a lungul trotuarului, guri de gaz metan, probabil la fel ca în oricare alt oraș dedicat petrolului. Altminteri, treceai pe lângă acele guri fără să le observi, ascunse
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un stat de copil?); un focar dedesubt, care se racorda la gura de gaz, o gură de alimentare, deasupra, asemănătoare pâlniei unei uriașe mașini de tocat, iar între cele două un cilindru rotitor, culcat, unde se fabrica, la căldura focului, asfaltul. Unul din capete se termina cu o roată dințată, mare cât însuși cilindrul, care ieșea un pic în afara carcasei. Iar lateral, o altă roată dințată, mult mai mică, cu manivelă, angrena cilindrul. O fantă în interiorul circumferinței dințate, închisă cu o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de deasupra în cilindru, folosindu-se de lopată, apoi trecea la învârtitul manivelei, antrenând cilindrul. Toată strada se umplea de fuioare de fum albicios și de miros înțepător de bitum topit. Apoi, după un număr de rotații ale cilindrului, când asfaltul se considera că-i gata, un lucrător venea cu o roabă pe care o așeza sub jgheabul cuptorului, cilindrul rămânea nemișcat, oprit cu deschizătura în jos, ridica ușița glisantă și un puhoi de asfalt fierbinte se revărsa pe jgheab în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
număr de rotații ale cilindrului, când asfaltul se considera că-i gata, un lucrător venea cu o roabă pe care o așeza sub jgheabul cuptorului, cilindrul rămânea nemișcat, oprit cu deschizătura în jos, ridica ușița glisantă și un puhoi de asfalt fierbinte se revărsa pe jgheab în roabă, fumegând. Roaba era dusă la "frontul de lucru" și răsturnată acolo. Grămada de asfalt fierbinte o lua în primire meșterul, cel care întindea asfaltul. Pe lângă meșter toți ceilalți lucrători păreau ucenici ucenicii lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
așeza sub jgheabul cuptorului, cilindrul rămânea nemișcat, oprit cu deschizătura în jos, ridica ușița glisantă și un puhoi de asfalt fierbinte se revărsa pe jgheab în roabă, fumegând. Roaba era dusă la "frontul de lucru" și răsturnată acolo. Grămada de asfalt fierbinte o lua în primire meșterul, cel care întindea asfaltul. Pe lângă meșter toți ceilalți lucrători păreau ucenici ucenicii lui, cu toții animați de dorința de a-l servi, fiecare cum putea mai bine. Meșterul, în salopetă și el, dar încins pe deasupra
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în jos, ridica ușița glisantă și un puhoi de asfalt fierbinte se revărsa pe jgheab în roabă, fumegând. Roaba era dusă la "frontul de lucru" și răsturnată acolo. Grămada de asfalt fierbinte o lua în primire meșterul, cel care întindea asfaltul. Pe lângă meșter toți ceilalți lucrători păreau ucenici ucenicii lui, cu toții animați de dorința de a-l servi, fiecare cum putea mai bine. Meșterul, în salopetă și el, dar încins pe deasupra c-un șorț de pânză cauciucată, se lăsa pe brânci
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
toți ceilalți lucrători păreau ucenici ucenicii lui, cu toții animați de dorința de a-l servi, fiecare cum putea mai bine. Meșterul, în salopetă și el, dar încins pe deasupra c-un șorț de pânză cauciucată, se lăsa pe brânci și întindea asfaltul descărcat din roabă. Pentru asta se folosea de o unealtă specială de lemn, asemănătoare rindelei, doar că ceva mai mare. Peste genunchi avea niște legături groase de piele umplute cu câlți, iar mâna stângă și-o sprijinea pe un suport
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o unealtă specială de lemn, asemănătoare rindelei, doar că ceva mai mare. Peste genunchi avea niște legături groase de piele umplute cu câlți, iar mâna stângă și-o sprijinea pe un suport de lemn ca să nu vină în atingere cu asfaltul fierbinte. De el depindea netezimea asfaltului. Și numai de el. La sfârșit venea un alt lucrător și executa ultima operație: peste asfaltul cald încă arunca nisip cu mișcări rotunde din braț, precum semănătorul primitiv de odinioară... Apoi, după ce o bucată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rindelei, doar că ceva mai mare. Peste genunchi avea niște legături groase de piele umplute cu câlți, iar mâna stângă și-o sprijinea pe un suport de lemn ca să nu vină în atingere cu asfaltul fierbinte. De el depindea netezimea asfaltului. Și numai de el. La sfârșit venea un alt lucrător și executa ultima operație: peste asfaltul cald încă arunca nisip cu mișcări rotunde din braț, precum semănătorul primitiv de odinioară... Apoi, după ce o bucată de drum era gata, cuptorul era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
câlți, iar mâna stângă și-o sprijinea pe un suport de lemn ca să nu vină în atingere cu asfaltul fierbinte. De el depindea netezimea asfaltului. Și numai de el. La sfârșit venea un alt lucrător și executa ultima operație: peste asfaltul cald încă arunca nisip cu mișcări rotunde din braț, precum semănătorul primitiv de odinioară... Apoi, după ce o bucată de drum era gata, cuptorul era mutat la următoarea gură de gaz metan. Pe vremea aceea eram pasionat de fotbal. Împreună cu băieții
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să ia o îmbucătură cu furculița. Dacă râdeau cu toții, n-aveau decât. Dragoș! Fata de pe placa de patefon cânta cu glas cristalin, în ritm amețitor cascade de triluri argintii. Zburda. Zburda peste tot, peste șotroane desenate cu creta pe cenușiul asfaltului și fustița se umfla de aer când ateriza pe pătratele de cretă. Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia, o să-ți păteze sarafanul! Nu-i nimic... Vreau să spun că nu, nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sarafanul! Nu-i nimic... Vreau să spun că nu, nu cred că mi-l pătează. Săreau zglobii peste șotroane fetele în fustițe bleumarin cu buline albe. Fustițele li se umflau de aer în timp ce aterizau în pătratele trase cu creta pe asfalt, iar de sub fustițe licăreau alb, pentru o clipă, chiloții. Heinz! râdea unchiul Artemie în capul mesei. Și când râdea, râdea cu poftă. Wo bist du heute Nacht, lieber Heinz? Dar totul se-ntoarse cu susu-n jos în ultimele minute de dinaintea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
stoluri, stoluri de gîn-duri contradictorii se încrucișau învălmășindu-mi mintea, creând un haos din care nu mai putea să răsară o hotărâre cuminte. ― Mai încet! Am strigat cu atâta furie încît șoferul stopă speriat. Acum mașina abia se târa pe asfalt, altele mai grăbite ne-o luau înainte sau claxonau din spate nerăbdătoare, să mergem mai repede. Nu mai puteam răbda. Trebuia să se sfârșească odată cu chinul ăsta. ― Mână repede! Mai repede! Nu-mi păsa de ce avea să creadă șoferul, chiar dacă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
l’ălan vers le pire“. Și nu pricep ce rău facem, noi, ăștia câțiva, cei neangajați în furtunoasele echipe de zgomote ale apdatării, agiornării și antilocalismului rabiat de fobia la tradiție. Sigur, suntem oarecum agasanți, ca rădăcinile ră mase sub asfaltul trotuarului după tăierea copacilor: stricăm oleacă simetria, stânjenim mersul fițos, uneori, mai ales în amurg, tocurile modernismului se mai împiedică de spinările noas tre, dar una peste alta suntem niște edecuri. Melancolii ridicole, nostalgii (neglijabile, cel mult înduioșătoare) după valori
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]