8,316 matches
-
în social fiind oportună sistemului meu de gândire. Pentru încurajarea atitudiunii de apropiere cu frații noștri din Basarabia - în ciuda faptului că mureau oameni pentru aceasta idee cum a fost cazul ziaristului Tatomir a cărui soră o vedeam zilnic îndoliată fiind asistentă medicală în clinica de diabetologie) m-am gândit să invit și copii din Republica Moldova. Am telefonat la Spitalul din Chișinău și am aflat că acolo bolnavii cu diabet sunt tratați în sectia Endocrinologie. Am luat legătura cu șefa secției, o
FOCUL DE TABĂRĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369830_a_371159]
-
că e alergică la amintiri legate de trandafiri. Și ar fi râs de temerile sale, așa că găsi o justificare oarecare. Serviciul Deliei era pe placul ei, cu multiple acțiuni de specialitate, munca de birou la care era ajutată de o asistentă medicală care cunoștea bine activitatea din spital. Într-o zi sună mama Deliei. Fața mea, cum vă descurcați? Aș veni la tine să-ți aduc niște alimente, am taiat porcul, ți-aș aduce două trei rate tăiate și dulcețuri. Desigur
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369875_a_371204]
-
nu-mi iei cartela ! - Să știi că și mie tot de la o gripă mi s-a tras,începe vărul Mișu povestea încă nespusă a vieții lui. Din aia grea,cu grețuri ,amețeli și cu spitalizare. Acolo am cunoscut-o ! Era asistentă,îmi aducea medicamente,îmi făcea frecții și mă săgeta din când cu o privire din aia ...puternic lucitoare.Nimeni n-a mai avut grijă vreodată așa de mine! Chiar dacă era cu vreo zece ani mai mare , virusul periculos al gripei
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
într-o șoaptă continuă și plăcută. L-a încurajat și ea cum a putut. Nu era departe de ceea ce doriseră Eugen și Cezar să-i transmită lui Iustin. Trecuseră cele zece minute, dar nu și-a dat seama decât atunci când asistenta Ofelia, pe care nu o auzise când a intrat, i se adresă doctorului, la fel de neauzit, la pătrunderea în salon: - Domnu’ doctor..., am rezolvat absolut totul... Aș dori să plec, ceru ea, privindu-și cu înțeles ceasul de la mână. Știți, eu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
sine încredere și speranță atât personalului medical, cât și pacienților. Într-un asemenea loc de muncă, momentele de respiro sunt rare, foarte rare, de regulă. Sunt așteptate și mult dorite pentru că numai în astfel de situații, personalul medical, medici sau asistente, își pot permite scurte întrevederi prin care să se elibereze de stresul cotidian și să-și mai încarce câte puțin bateriile. De un astfel de moment profită și doctorul Emilian Grigore care, printr-un semn anume, își invită prietenul la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
Domnu’ doctor! Domnu’, veniți repede, vă rog! strigă Ofelia cu glasul sugrumat de emoție, deschizând cu mare grabă ușa. Iustin... acela... s-a trezit! Amândoi medicii au zvâcnit pur și simplu, intrând ca o avalanșă în salon, înghesuind-o pe asistentă în tocul ușii. Se opriră aproape gâfâind lângă pat. Iustin era liniștit, cu fața în sus. Avea ochii deschiși. Își trăsese singur masca de oxigen și o ținea în mâna răzimată de piept... Ochii medicilor au examinat mai înainte de toate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
revenire atât de timpurie. Nu luaseră în serios pronosticul doctorului Tomescu și acum se minunau și păreau că se rușinează. Au rămas, până la urmă, după sosirea doamnei profesor doctor Eugenia Ionescu, doar câțiva medici: neurochirurgul, cardiologul, internistul, anestezistul și două asistente împreună cu cei doi, primii sosiți, Eugen și Emilian. Erau pregătiți, fiecare potrivit specializării sale, pentru intervenție și inițierea oricărei proceduri impuse de starea și evoluția bolnavului. Doctorul Eugen Tomescu ceruse să participe la această neașteptată ședință de lucru și șefa
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
că va avea viață și că va vorbi în curând. Dar cel mai emoționant tablou a fost oferit în ziua următoare pentru Iuliana și doamna Luiza. Era în ziua a treia și de față se aflau doctorii Eugen și Cezar, asistentele Ofelia și Lidia Combei... - - - VA URMA - - - Referință Bibliografică: TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1576, Anul V, 25 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
Poate nu m-am integrat eu, dar... Nu! Nu-mi place și gata!” hotărî doctorul Tomescu, înciudat pe sine, privindu-și pacientul mai insistent decât o făcuse până atunci. - Domnu’ doctor, sunteți bine? Mă înfricoșați cu tăcerea asta, se explică asistenta, aproape în șoaptă. A trecut așa mult timp, că mă sperii, adăugă ea, în timp ce se ridica din colțul cel mai îndepărtat al salonului și se apropia temătoare. Acolo rămăsese retrasă, într-o liniște plină de nemulțumire, după ce doctorul Tomescu, puțin
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
așa cum pare a fi privită din afară... Dacă ar fi soțul meu un bărbat atent ca dumneavoastră, toate datele problemei ar fi... - Am impresia că exagerezi, colega! interveni Eugen, frecându-și palmele cu satisfacție, știind cât de mult își dorește asistenta să stea la taclale cu ea. - Nu, nu! Nu exagerez și am explicat de mai multe ori că... Nu-mi mai ziceți „colega”, domnule doctor! Nu mă simt bine. E distanță mare de la... - Ce distanță? Suntem la doi pași unul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
simt că roșesc și mă trec fiori. Uit de bărbat, uit de copii, uit de tot. Cred că uit și de mine. Nu mă recunosc de cele mai multe ori și vă mărturisesc, deși îmi vine greu și mă rușinez, că... Confesiunea asistentei a fost întreruptă de intrarea furtunoasă în salon a doctorului Grigore. Flutura cu satisfacție o hârtiuță ținută cu două degete și, fără să salute, se grăbi să comunice motivul bucuriei sale. - Am găsit! ... Am găsit ceva extraordinar! Până și incoruptibilul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
cunoșteam... - Bine, dar vederea? Când anume... - Când a ieșit din starea de comă, practic de când a redevenit conștient, s-a plâns că nu vede și... - Domnule doctor! Veniți repede! Pacientul adus ieri noapte are probleme, au fost cuvintele alarmante ale asistentei apărute de după paravanul despărțitor, care au întrerupt-o pe Iuliana. - Iertați-mă, domnișoară! Cu aceste cuvinte și cu un gest rugător, doctorul Tomescu s-a răsucit pe călcâie și a trecut dincolo exact în momentul în care intra și Ofelia
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
anume doză de superioritate față de mine. Nu reușise. Continuă seria întrebărilor: - Și ce profesie aveți ? De data asta a fost rândul meu să încerc o mică doză de mândrie. - Sunt inginer la o exploatare minieră. Pot să vă întorc întrebarea ? - Asistentă medicală ... Nu știu de ce nu m-a mirat răspunsul ei. Undeva în străfundul sufletului meu am bănuit în permanență că lucrează într-un domeniu benefic pentru semenii ei. Nu știu cum, dar părea că aduce alinare în jur, ca și cum aura pe care
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
în timpul operației din anul 1989, luna decembrie. - Povestește-mi, iubire. Sunt numai ochi și urechi. Alina se întoarse pe o parte, către mine, lăsând la vedere o pereche de sâni goi, defel mici și foarte rotunzi. - Acum cinci ani eram asistentă pe o mașină SMURD. La una dintre intervenții un bolid de mare putere ne lovi în plin, deși trebuia să ne acorde prioritate conform legii. Mașina noastră se răsturnă și se propti într-un pom de pe marginea drumului. Șoferul muri
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
fost cea care s-a liniștit prima și a răspuns la telefon: - Alo, da! Da..., dar sunt... Înțeleg, desigur... Un moment, vă rog, să văd dacă este disponibilă...! Imediat. Pe dumneavoastră, doamna doctor, vă solicită Spitalul județean din Craiova, preciză asistenta, ținând telefonul în mâna întinsă. - Craiova? Da..., dă-mi să vorbesc! hotărî Laura după o clipă de gândire. Da!... Da, eu sunt! Cum ați spus? Doamna profesor doctor Eugenia Ionescu...? Da, sigur că da! Îmi amintesc.... Cum să nu? Spuneți
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
aplicase foarte multe lovituri în zona capului, cu o bucată de metal dur. Fusese operată, dar medicii nu îi acordaseră șanse prea mari de supraviețuire, declarându-se extrem de rezervați, loviturile primite fiind incompatibile cu viața. Acum, cei prezenți, medici și asistente, încercau cu ultimele resurse să mai câștige ceva ce, se pare, era deja pierdut. Pe hol stătea o femeie cu privirea pierdută, o mână de femeie, care părea să aibă vârsta de șaizeci și cinci, până în șaptezeci de ani. Purta o rochie
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
paroxism când își dă seama că l-a găsit pe Maor Gruber, victima lui și atunci și, așa cum se va dovedi, și acum. Rolurile sunt mereu inversate, așa încât nu mai știi cine e călăul și cine victima. Și în prezența asistentelor și a celorlalte cadre medicale, îl învinuiește pe Maor Gruber că a vrut să-l omoare. De parcă anume și-ar fi pus în gând să-l tortureze după zeci de ani, pe ultima sută de metri a vieții sale, pe
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
îi răpise odinioară tot ce avusese mai scump pe lume. În loc să-i ceară smerit iertare pentru răul pe care i-l pricinuise, ca o răzbunare în pragul morții, amenințarea nazistului diabolic și țipetele lui de ajutor, atraseră atenția întregului palier, asistente, doctori și pacienți, asupra incidentului din salonul de la etajul 22 al Rush University Medical Center din Chicago. Uneori te întrebi până unde poate merge ticăloșia omenească? Adevărul e că, de cele mai multe ori, el nu are margini și odată ce ai apucat
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
comunicări, cu tematici care mai de care mai interesante. La categoria ’’Repere de medicină avansată’’, onorată cu 24 credite EMC, se va discuta despre digitilizarea actului medical-de la diagnostic la terapei, despre Tribuna practicianului (Medicină generală. Mediciană dentară, Tehnică dentară, Asistente de Medicină Generală, Balneo-fizio-kinetoterapie și Recuperare, Biomateriale moderne). Rând pe rând își vor prezenta comunicările oaspeți din Republica Moldova, Italia, Elveția, dar și din centre de prestigiu medicale din țară, precum Tg.Mureș, București, Iași, Cluj, Craiova, alături de invitați de la Bistrița
DE 27 DE ANI UNIVERSITATEA ‘’APOLLONIA’’ IAŞI PROMOVEAZĂ EXCELENŢA DE PROF.UNIV.ASOC.POMPILIU COMŞA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362590_a_363919]
-
din mână l-a făcut pe Zbierea să se ridice de pe bolnav și să iasă precipitat pe ușă. După plecarea vizitatorului, bolnavul a rămas nemișcat într-o poziție nefirească, capul îi atârna în afara patului,aproape că nu mai sufla, o asistentă care trecea pe hol a văzut pacientul prin ușa rămasă deschisă după plecarea intempestivă a directorului. S-a apropiat de pat, a ridicat capul bolnavului și l-a pus pe pernă, apoi i-a întins picioarele și l-a învelit
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
ne vom ocupa de noi și știi ceva, chiar mi-aș dori să înfiez un copil. În timp ce vorbea a sunat telefonul, era Crina, agitată, îl informa că merge la spital, s-a întâmplat ceva acolo. A fost anunțată de o asistentă care a găsit numărul ei de telefon în noptiera bolnavului. Din ușă secretara a văzut multe cadre medicale la patul lui Florea. Timidă și cu teamă în suflet a intrat în salon. Cum a văzut-o, doctorul a început să
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
voință. -Vă rog să-mi aduceți repede o hârtie, ar fi bună o coală, dacă nu,ori ce aveți, am eu pix, vrea să facă o declarație și avem nevoie de dumneavoastră ca martori! Vă rog să rămâneți! -Poftiți ! -O asistentă a întins hârtia secretarei. Cu hârtia pe noptieră Crina a început să scrie tot ce i-a dictat cu voce muribundă Florea Corcoduș. După ce a terminat de scris, a ținut hârtia să poată fi semnată de declarant. Cu mâna slabă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
fi semnată de declarant. Cu mâna slabă abia a putut mâzgăli ceva, pixul i-a căzut, s-a întins, apoi a închis ochii, undeva în colțul gurii s-a instalat un zâmbet de bucurie. Pe rând doctorul și cele două asistente au întărit prin semnătura lor autenticitatea celor scrise în declarație. -Mă tem că nu mai aveți ce face aici, minutele lui sunt numărate, nu cred că își va mai reveni. Vă vom ține la curent cu ceea ce se întâmplă. A
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
anume doză de superioritate față de mine. Nu reușise. Continuă seria întrebărilor: - Și ce profesie aveți ? De data asta a fost rândul meu să încerc o mică doză de mândrie. - Sunt inginer la o exploatare minieră. Pot să vă întorc întrebarea ? - Asistentă medicală ... Nu știu de ce nu m-a mirat răspunsul ei. Undeva în străfundul sufletului meu am bănuit în permanență că lucrează într-un domeniu benefic pentru semenii ei. Nu știu cum, dar părea că aduce alinare în jur, ca și cum aura pe care
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
în timpul operației din anul 1989, luna decembrie. - Povestește-mi, iubire. Sunt numai ochi și urechi. Alina se întoarse pe o parte, către mine, lăsând la vedere o pereche de sâni goi, defel mici și foarte rotunzi. - Acum cinci ani eram asistentă pe o mașină SMURD. La una dintre intervenții un bolid de mare putere ne lovi în plin, deși trebuia să ne acorde prioritate conform legii. Mașina noastră se răsturnă și se propti într-un pom de pe marginea drumului. Șoferul muri
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]