KorAP: Find »[drukola/base=aspira & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...166 >

4,147 matches

Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590

dincolo de legile acesteia. Ea vrea să fie independentă pentru a se putea simți liberă. Deși lumea oferă cadrul și condițiile indispensabile vieții biologice, prin natura sa sufletească și spirituală, persoana simte că ea aparține și unei alte lumi, către care aspiră permanent. Rigorile lumii reale, ea le resimte ca limite de care vrea să se elibereze. Acesta este raportul exterior al existenței persoanei cu lumea. În plan interior, persoana aspiră către plenitudine. Plenitudinea este Împlinirea prin completare, unirea cu celălalt. Acest

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
persoana simte că ea aparține și unei alte lumi, către care aspiră permanent. Rigorile lumii reale, ea le resimte ca limite de care vrea să se elibereze. Acesta este raportul exterior al existenței persoanei cu lumea. În plan interior, persoana aspiră către plenitudine. Plenitudinea este Împlinirea prin completare, unirea cu celălalt. Acest aspect se manifestă și În planul existenței. Fiecare persoană tinde, dorește, să-și completeze propria sa existență, cu existența unei alte persoane. Așa cum o persoană se completează cu alta

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Întrucât conștiința pervertită te Împiedică să te poți adapta și integra În lume, Întrucât, la rândul ei, lumea te refuză, te respinge sau caută să te izoleze. Ceea ce caracterizează conștiința perversă este incapacitatea persoanei de a construi idealuri, de a aspira către scopuri nobile, Înalte, către sublim. Conștiința pervertită trage În jos persoana, pe când conștiința morală o Înalță. Datorită conștiinței pervertite, orice Încercare de „a-se-depăși-pe-sine” eșuează. Conștiința pervertită Închide Eul, după cum conștiința morală este cea care deschide Eul. Conștiința pervertită Îmi

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
poate depăși lumea, dar concomitent se poate autodepăși. Această depășire nu trebuie Înțeleasă ca un act de trecere spațială Într-o lume de dincolo, ci ca o transpunere a subiectului uman din starea de banalitate lumească În starea la care aspiră ca subiect al idealurilor sale. Eul spiritual oferă persoanei acea deschidere metafizică, care Începe o dată cu revelația transumanului, a ieșirii din banalitate, a desprinderii de starea de impuritate lumească și intrarea În starea de puritate transmundană. Este, de fapt, Împlinirea aspirației

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Eului meu. Ele privesc persoana mea și raporturile mele cu persoana celuilalt sau a celorlalți. Dar persoana umană nu trăiește exclusiv În realitatea obiectivă a lumii. Ea este și subiect. Ca subiect, persoana, Eul meu, are tendința permanentă de a aspira către un ideal, de a depăși lumea realității obiective În care trăiește și de a se proiecta pe sine Într-un univers transpersonal și transmundan ideal. Această tendință, cu caracter spiritual și moral, are la baza ei, ca virtualitate a

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
ceilalți, prin aceleași mijloace. c. Tipurile exemplare ideale Spre deosebire de tipurile imagologice ale Eului, prezentate mai sus, acestea se caracterizează prin faptul că ele cultivă valorile morale de ideal ale Supra-Eului persoanei respective. Ele sunt modele de tipuri exemplare, către care aspiră permanent ființa umană. Acestea sunt reprezentate prin tipul imaginii sfântului și tipul imaginii eroului. Ambele sunt tipuri imagologice respectate și urmate. Primul este emblematic pentru o anumită ținută moral-religioasă a persoanei umane, al doilea pentru virtuțile și curajul acesteia. Ca

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
timpul capătă semnificațiile unei determinări temporale a ființei umane: o determinare cu caracter limitativ, Închis, o durată din care persoana nu poate ieși, pe care nu o poate depăși. Aceasta ar fi dimensiunea ontologică a persoanei. Refuzând perisabilul temporal, omul aspiră către nelimitat, ca o perspectivă a unei deschideri metafizice În care, anulând limitele temporale, timpul să se Înscrie ca subordonat voinței umane și nu invers. Această răsturnare este ultima dimensiune a raportului dintre persoană și timp, cea metafizică. Pentru persoana

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
pur psiho-afectivă și ajungându-se la imaginea morală de sine, care este reprezentarea propriei sale persoane În planul conștiinței morale, ca valoare. Eu nu sunt numai cel care sunt, ci și cel care doresc să fiu. Din acest motiv, persoana aspiră continuu către propria sa perfecțiune. Din nou apare pulsiunea transcendenței sub forma transpersonalului. Nu este vorba propriu-zis de un refuz a ceea ce sunt, ci mai mult dorința de a depăși ceea ce sunt. Este tendința care exprimă aspirația mea de a

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
În vârful ierarhiei lumii inteligibile. Din punct de vedere etic, ideea de bine este cea care se conformează normelor morale, devenind prin aceasta expresia concentrată a idealurilor unei persoane, dincolo de orice utilitate, răspunzând exclusiv nevoii sau tendinței acesteia de a aspira fericire. Raportându-se În final, ca scop ultim, la realizarea stării de fericire, ideea de bine vizează atât persoana mea, cât și persoana celuilalt sau a celorlalți. Prin aceasta Însă, ea se extinde ca idee, convertindu-se În acțiune morală

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
plecând de la concepțiile morale ale grecilor, M.T. Cicero (De finibus bonorum et malorum, III, 10, 33-37Ă evidențiază două aspecte opuse, atât În plan sufletesc, cât și moral: pathé (suferință, apăsare, nefericireă și hedoné (fericire, absența suferinței, eliberare interioarăă. Orice persoană aspiră către fericire. Aceasta Însă se realizează prin cultivarea valorilor (axiaă binelui care, spune Cicero, „trebuie prețuit ca cea mai mare valoare”. El reprezintă „tot ceea ce este cinstit și dorit În sine” (Ciceroă. Binele este cel care conferă stabilitate, echilibru și

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
oprește să Întreprind ceva, o acțiune anume. Durerea este semnalul și prețul cenzurii actelor noastre: Per aspera ad astrae!. Din punct de vedere metafizic, durerea este, În mod paradoxal, condiția transcendenței. Suferința este purificatoare. Prin durere, prin suferință, eu transced, aspir către eliberare. Traversarea durerii mă scoate din situațiile Închise ale vieții. Durerea și suferința metafizică sunt condiția absolută a mântuirii. Nu mă pot salva, nu pot renaște decât prin durere și suferință. În felul acesta, durerea și suferința pe care

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
mai larg al cuvântului. Sentimentele ideale au ca obiect valorile absolute: morale, culturale, spirituale, religioase etc. Persoana umană nu este cantonată exclusiv În planul existenței imediate. Ea are permanent tendința de a se proiecta dincolo de realitate, de a transcede lumea, aspirând continuu către un ideal transmundan și transpersonal. Sursa acestor idealuri superioare ale persoanei este Supra-Eul moral, care ne deschide perspectiva unei ordini superioare, către lumea valorilor, o lume ideală, pentru care nutrim admirație, respect și dorința de a ne integra

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Din exemplul mai sus citat se desprinde faptul că bucuria extatică este starea pe care persoana o resimte ca o supremă eliberare, o deschidere interioară, cu depășirea limitelor vieții, o expansiune sufletească către o realitate transobiectivă și transumană către care aspiră. Subliniem Însă faptul că aceasta este o experiență sufletească și morală pur interioară, care se derulează În planul conștiinței subiectului. Ea este unică și individuală. În plus, o regăsim destul de frecvent În cursul unor stări psihopatologice, cum ar fi delirurile

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
o dă răul. Starea de fericire este o stare de satisfacție totală, absolută. Ea se deosebește de bucurie, care are un caracter accidental, și este trecătoare. Fericirea se produce atunci când natura umană și-a atins idealul suprem către care a aspirat. Ea implică stabilitate și satisfacție de durată. Mai mult chiar, ea produce o schimbare profundă a persoanei. Primul care a pus problema fericirii ca stare morală, ca experiență sufletească interioară, a fost Socrate. Prezența interioară a daimonului a comparat-o

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
suferința sau plăcerea, atât În plan individual, cât și În plan colectiv. 1. Ritualuri care au ca obiect plăcerea Aceste ritualuri fie urmăresc realizarea plăcerii fizice, somatice, fie realizarea unei stări de bucurie și fericire sufletească și moral-spirituală către care aspiră individul sau grupul social. Plăcerea fizică este realizată prin ritualurile orgiastice, care eliberează pulsiunile instinctuale, primare, de factură libidinală, sexuale, În forme sublimate. Ele există dintotdeauna În istoria umanității și au forme de manifestare culturală dintre cele mai diferite, deși

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
loc Îl ocupă părinții, frații, rudele apropiate, prietenii, colegii și cercul continuă să se lărgească. Din această mulțime de persoane pe care le-am cunoscut eu fac o selecție preferențială și, În funcție de aceasta, Îmi construiesc niște modele pozitive către care aspir, sau niște modele negative pe care le refuz. Alegerea mea se datorează succesului sau eșecului meu În relațiile cu ceilalți. Aleg În raport cu această experiență anterioară. Un rol important În preferința personală este legat de evitarea persoanelor care m-au frustrat

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
pulsiune morală care vine din partea Supra-Eului meu. Ea reprezintă tendința mea de depășire și de Împlinire a propriei mele condiții umane, ca ființă interioară și ca persoană, În exteriorul meu, prin identificarea cu un model exemplar de referință către care aspir. Realizarea situației prometeice este un act de Împlinire interioară, atât În plan sufletesc, cât și În plan moral. Ea este realizarea unei aspirații care Îmi dă mulțumire, deschidere, autoritate, prestigiu și siguranță. A. Adler a vorbit despre nevoia de autoritate

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
ideal, a „supraomului”, produs tipic al valorilor morale și ideale, ale aspirațiilor Supra-Eului. În plan simbolic, Zarthustra este noul Prometeu, omul care s-a eliberat și care se afirmă, dar care, din nefericire pentru el, este și rămâne singur, deși aspiră la salvarea lumii. Se poate vorbi, prin urmare, de o aspirație profundă, latentă În Supra-Eul moral al fiecărui individ, către un ideal uman. Această aspirație a Supra-Eului poate fi comparată cu pulsiunile Inconștientului. Ea este Însă de o altă factură

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
În timp, ci, d Dimpotrivă, va duce destul de rapid la situații conflictuale Între cei doi parteneri, sfârșind prin separarea acestora. Situația prometeică pozitivă se realizează prin alegerea și descoperirea modelului uman ideal cu care dorești să te identifici, la care aspiri și pe care lupți să-l poți dobândi. De regulă, ca cel mai general exemplu, acest tip de preferință interpersonală este realizat În relația maestru-discipol. Se poate vedea acum destul de clar faptul că Între complexul lui Oedip și complexul lui

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
ies din lume și-mi construiesc un alt univers, În planul conștiinței mele. Este o selecție voluntară a unor valori superioare, pe care lumea fie că nu le are, fie că refuză să mi le dea, dar către care eu aspir. Din acest motiv, singurătatea metafizică este un act premeditat, gândit, de retragere din lume, sau dintr-o realitate inacceptabilă de autoizolare. Prin retragere, eu nu mă Însingurez, ci doar mă izolez. Mai exact, ies din lumea comună, pentru a intra

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
pe o existență personală autentică și satisfăcătoare. Singurătatea abandonului este o altă formă de singurătate. Am stabilit că omul nu este singur, nu poate fi singur. Din acest motiv, atât În plan extern, cât și În plan sufletesc interior, el aspiră permanent către un altul, către o altă persoană În care să se regăsească, cu care să se completeze și prin care să-și compenseze singurătatea. Pentru mine, celălalt Înseamnă ieșirea din izolare și, În mod implicit, din singurătate. „A-fi-cu-celălalt” semnifică

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
și nu pot exista independent sau Împreună cu altcineva, ci doar ca dublete. Primul și cel mai cunoscut „dublet” este Socrate și daimonul. Funcția acestui dublet este dată de diferențierea dintre cel care ascultă și cel care vorbește, sau cel care aspiră și cel care oprește. Un alt dublet este Oedip și Sfinxul. Sfinxul este imaginea forțelor primare, brute, devoratoare. Oedip este imaginea rațiunii, a spiritului de ordine și echilibru. Sfinxul este „cel care Întreabă”, iar Oedip este cel care răspunde. Sfinxul

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
erotic, cum ar fi iubirea dintre părinți și copii, iubirea dintre frați, dintre rude etc. De regulă, se consideră că iubirea este idealizarea erotică a celuilalt, o idealizare reciprocă. În iubire, Eu atribui celuilalt imaginea ideală a partenerului la care aspir, Îmi identific partenerul cu această imagine ideală pe care o port În mine. În felul acesta, iubirea devine o completare reciprocă a doi parteneri. Iubirea dintre părinți și copii se bazează pe atracția parentală, pe identificarea proiectivă a fiecăruia În

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
fiecare individ Își construiește o „biografie paralelă” care este fie exagerarea, fie schimbarea completă a biografiei sale reale. Imaginea de sine este condiția obținerii unui statut social, În virtutea căruia el poate juca rolul pe care Îl dorește și către care aspiră În viață, dar În special În cadrul relațiilor sale cu ceilalți. La factorii mai sus menționați, care reprezintă elementele ce contribuie la formarea tipurilor psihomorale, trebuie să mai adăugăm și mobilurile personalității care impun individului un anumit sens În viață. Aceste

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
iar al doilea pentru inconștientul primar pulsional. La tipurile deja menționate, O. Spengler adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane neliniștite, frământate interior, dornică de a se autodepăși, cel care caută negând, care luptă Împotriva limitelor, tipul care aspiră spre deschidere. C.G. Jung, plecând din dubla perspectivă a culturii și a psihanalizei, delimiteză la rândul său două tipuri: tipul prometeic și tipul epimeteic. Tipul prometeic corespunde modelului uman și de viață caracterizat prin prudență, măsură, dar și prin dăruirea

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]