1,611 matches
-
obțină o independență mai largă față împăratul de la Constantinopol, să nu presteze omagiu față de acesta și a opus rezistență față de marșul lui Balduin asupra Salonicului. Controversa dintre cruciații flamanzi și cei lombarzi a agravat această dispută. Balduin a insistat asupra atacării Salonicului, în vreme ce Bonifaciu a supus asediului Adrianopolul, unde Balduin instalase un guvernator. În fața inevitabilului război civil, s-a ajuns la un acord prin medierea dogelui Enrico Dandolo al Veneției și a contelui Ludovic I de Blois. Potrivit acestuia, Bonifaciu primea
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
zulus Bodo (Baldwin Dakile), ajung la Cairo, unde comisarul este angajat de Burns. Împotriva comisarului au loc mai multe tentative de asasinat, încercările constând în tragerea asupra sa cu pistolul la Piramide, punerea unui șarpe în pantofi la o moschee, atacarea să de către piticul Maghere (Arnaldo Fabrizio) într-un magazin de covoare sau plasarea a doua cuțite îmbibate în curara pe scaunul unde trebuia să se așeze comisarul. Aceste atentate sunt săvârște de oamenii Suedezului. Piedone află că profesorul Cerullo este
Piedone în Egipt () [Corola-website/Science/326710_a_328039]
-
într-un autobuz de pasageri și, deoarece poliția îi urmărește, Mosley este forțat să trateze pasagerii ca ostatici. Autobuzul este oprit într-un șantier de construcții și este imediat înconjurat de ESU. Conștient de faptul că Nugent va dispune probabil atacarea armată a autobuzului riscând siguranța pasagerilor, Mosley permite pasagerilor să plece liberi, reușind să-l strecoare pe Bunker afară în haosul creat. Mosley găsește un reportofon printre lucrurile abandonate în autobuz și pregătește un mesaj de rămas bun pentru Diane
Mărturie mortală () [Corola-website/Science/326728_a_328057]
-
000 de dinari, cu condiția ca Ghazi Gümüștekin să îl predea împăratului pe prețiosul său prizonier. Atunci când Kilij Arslan I, seniorul selgiucid al emirului danișmenid, a auzit de această propunere, a cerut pentru sine jumătate din sumă, amenințând altminteri cu atacarea Bizanțului. La rândul său, Bohemund a propus în schimb o răscumpărare de 130.000 de dinari pe care să îi plătească doar către emir. Târgul a fost încheiat în această din urmă formă, iar Ghazi și Bohemund au schimbat jurăminte
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
și necesară cauzei. Libertatea de exprimare a presei determină sancționarea unui jurnalist pentru o infracțiune de insultă sau de calomnie doar în condiții de evidentă rea-credință. Așa, și afirmațiile insultătoare existente într-un discurs politic, al unui politician, sunt tolerate, atacarea adversarului fiind o modalitate de exercitare e vieții politice.
Infracțiunile contra demnității în România () [Corola-website/Science/325054_a_326383]
-
slăbit în intensitate. Înainte de a se implica în disputele cu bizantinii din 726, principalele energii belicoase ale lui Liutprand au fost canalizate către cucerirea castelelor deținute de bavarezi pe malul râului Adige. La începutul domniei sale, Liutprand s-a abținut de la atacarea Exarhatului de Ravenna și a Papalității. Însă în 726, împăratul Leon al III-lea al Bizanțului a emis primul său edict de înlăturare a icoanelor, inaugurând perioada iconoclastă în Imperiul Bizantin. Papa de atunci, Grigore al II-lea, a proclamat
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
în "Luftwaffe" în anul 1937 terminându-și perioada de pregătire ca pilot în 1939. Barkhorn a zburat în prima sa misiune de luptă în mai 1940 în timpul Bătăliei Franței apoi în Bătălia Angliei fără să înregistreze vreo victorie aeriană. Odată cu atacarea Uniunii Sovietice (Operațiunea Barbarossa), unitatea lui Barkhorn, JG52 a fost transferată în Est. Prima lui victorie a fost în 2 iulie 1941, când în cea de-a 120-a sa misiune de luptă Barkhorn a doborât un bombardier sovietic DB-3
Gerhard Barkhorn () [Corola-website/Science/325120_a_326449]
-
în fața vârfurilor armatei și admnistrației, care îi provocaseră nenumărate probleme în timpul primei sale domnii. Cucerirea Constantinopolului i-ar fi adus și alte beneficii. Atâta vreme cât Constantinopolul era stăpânit de creștini, inamicii sultanului ar fi putut folosi orașul ca o bază pentru atacarea imperiului și ar fi oferit liderilor occidentali un pretex pentru continuarea eforturilor militare antiotomane. În plus, locația orașului îi asigura controlul asupra comerțului pe mare și pe uscat dintre estul Mediteranei și Asia Centrală. Cucerirea Constantinopolului le-ar fi adus otomanilor
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
752 nu a reușit decât să conducă la jefuirea aceluiași oraș. În 805, patriciul imperial pentru Sicilia, Constantin, a încheiat un armistițiu pe zece ani cu Ibrahim I ibn al-Aghlab, emirul din Ifriqiya, însă acest acord nu a putut împiedica atacarea de către flote musulmane din alte părți ale Africii și din Spania a Sardiniei și Corsicii între 806 și 821. În 812, fiul lui Ibrahim, Abdullah I ibn Ibrahim, înainte ca armistițiul să expire, a trimis o puternică forță de invazie
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
El a fost din nou umilit la Canossa, de această dată din punct de vedere militar, în octombrie 1092, moment din care influența sa în Italia nu și-a mai revenit. În 1095, Henric a încercat să schimbe situația prin atacarea castelului Matildei din Nogara, însă sosirea contesei în fruntea unei puternice armata l-a silit pe împărat să se retragă. În 1097, Henric s-a retras cu totul din Italia, moment din care domnia Matildei a devenit practic de necontestat
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
În final însă, s-a văzut nevoit să îl trimită pe cel de al doilea fiu al său, Landulf "cel Roșu", la Constantinopol ca ostatec. În 923 sau 926, prin înțelegere cu Guaimar de Salerno, au pornit în comun la atacarea posesiunilor bizantine, Landulf urmând să ocupe Apulia, iar Guaimar acționând în Campania. Landulf a avut succese pe toată linia, însă Guaimar nu a fost la fel de norocos. În 929, împreună cu fratele său Atenulf al II-lea, cu Guaimar al II-lea
Landulf I de Benevento () [Corola-website/Science/324731_a_326060]
-
I, a căutat protecția pe lângă regele longobard după moartea soțului ei din 771. Probabil pentru a da replica față de repudierea Desideratei de către Carol, Desiderius i-a recunoscut pe fiii Gerbergei ca moștenitori legitimi ai Regatului francilor și a trecut la atacarea papei Adrian, pe motiv că a refuzat să îl încoroneze ca rege. De asemenea, Desiderius a invadat ducatul de Pentapolis. Trimișii papei Adrian și ai lui Desiderius s-au întâlnit la Thionville, însă între timp Carol cel Mare devenise hotărât
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
i-au permis să aibă mână relativ liberă în chestiunile italiene, însă după puțină vreme a intrat în conflict atât cu bizantinii, cât și cu papalitatea. O primă încercare de a profita de pe urma ofensivei arabe asupra Constantinopolului, în 717, prin atacarea posesiunilor bizantine din Italia s.a materializat prin rezultate nesemnificative; pentru a atrage papalitatea de partea sa, a trebuit să aștepte să izbucnească tensiunile cauzate de înrăutățirea situației de pe urma taxelor bizantine, culminând cu expediția din 724 a exarhului bizantin de
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
să aibă timp să mobilizeze pe deplin. a fost creat de către contele Alfred von Schlieffen (1833-1913) și modificat de către Helmuth von Moltke. Schlieffen ca general în vârstă încă de la sfârșitul războiului din 1870 s-a ocupat cu un plan de atacare a Franței. Ideea lui de bază era că datorită perfecționării sistemelor de apărare (câmpuri de mine, sârma ghimpată, cuiburi de mitraliere) în mod necesar o să apară un război static în care părțile se adăpostesc în tranșee, situație care poate fi
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
Pe la sfârșitul lunii iulie 1827, în Grecia au ajuns veștile despre finalizarea echipării noii flote egiptene în portul Alexandria. Aceasta a început deplasarea spre Navarino, unde urma să se alăture restului flotei egipteano-turce. Această forță navală avea ca prim obiectiv atacarea Insulei Hydra și scoaterea flotei sale din luptă. Pe 29 august, Poarta a respins în mod oficial medierea europeană și, prin urmare, comandantul flotelor britanice și franceze din Marea Mediterană, amiralii Edward Codrington și Henri de Rigny, și-au deplasat corăbiile
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
împotriva atacurilor aeriene, protejând centrele populate și elementele importante ale infrastructurii naționale, și efectuând lucrările de inginerie civilă necesare pentru restabilirea producției esențiale de război după un atac militar. Subunitățile Gărzilor Patriotice mai aveau și alte roluri: efectuarea de recunoașteri, atacarea flancurilor și ariergardei inamicului, a unităților aeropurtate și forțelor speciale inamice care ar penetra în România, precum și închegarea rezistenței împotriva forțelor de ocupație. În conformitate cu imaginea lor de trupe de gherilă, gărzile patriotice purtau uniforme simple, fără însemne sau epoleți. Prin
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
Zindul și Dominatorii de pe globului, înaintea dezlănțuirii unui nou Pârjol. Invazia Zindului e dificilă: forța principală, condusă de Lar Waffing, preia controlul rezervelor petroliere sudice necesare pentru realimentare, în timp ce forța secundară atacă marea masă a armatei Zindului, întârziind-o prin atacarea capitalei, Bora. Forțele Helderului izbândesc, armata Zindului este distrusă până la ultimul "Războinic" fără minte, iar orașul este redus la ruine fumegânde (similar cu evenimentele prin care a trecut Dresda din lumea noastră). Ultimul Dom, un conducător militar, este găsit într-
Visul de fier () [Corola-website/Science/322180_a_323509]
-
de dolari. Dacă respectivă crimă este văzută de un polițist care merge pe jos, jucătorul poate să-l depășească. Cătușele reprezintă infracțiuni mai grave precum: un exces semnificativ de viteză (peste 60 de mile pe oră sau 100 km / h), atacarea cetățenilor, afișarea și folosirea armelor în public, uciderea pietonilor, un accident cu mașina sau furtul unei mașini. Cand protagonistul încearcă să se ascundă, începe urmărirea penală. Dacă polițiștii de pe trotuar îl văd pe Tommy comițând vreo crimă, vor începe să
Mafia: The City of Lost Heaven () [Corola-website/Science/322252_a_323581]
-
urmărire care va spune cât timp mai sunteți încă urmărit. Dacă pe Tommy l-au văzut niște polițiști dintr-o mașină, cei doi polițiști îl vor urmări cu mașina. Pistolul arată că Tommy a comis o crimă foarte gravă, precum: atacarea unui ofițer de poliție sau folosirea focului împotriva polițiștilor. Polițiștii vor încerca să-l oprească pe Tom de la folosirea armei, trăgând în el până îl omoară. Cand se întâmplă asta, în partea de sus a ecranului va apărea o pictograma
Mafia: The City of Lost Heaven () [Corola-website/Science/322252_a_323581]
-
ducele Álmos s-a reîntors din pelerinaj, a aflat că teritoriile ducatului sau au fost încorporate în domeniile coroanei. Ca urmare, el a plecat în exil la curtea împăratului Henric al V-lea. La cererea lui Álmos, împăratul a ordonat atacarea Regatului Ungariei, prima acțiune militară fiind asediul Bratislavei. Regele Coloman s-a aliat în schimb cu ducele Poloniei Bolesław al III-lea, care a atacat Boemia. În noiembrie, împăratul Henric al V-lea a făcut pace cu regele Coloman. După
Tercia pars regni () [Corola-website/Science/329690_a_331019]
-
sale se aflau sub atacul sarazinilor din Africa, care solicitau acordarea unui tribut anual. În timp ce Guaimar începea să colecteze tributul, normanzii l-au acuzat pe acesta, ca și pe supușii săi longobarzi pentru lipsă de curaj și au trecut la atacarea sarazinilor. Aceștia s-au retras, o pradă importantă a fost capturată, iar Guaimar, recunoscător, i-a rugat pe normanzi să rămână. Aceștia au refuzat, însă au promis că vor duce bogatele sale daruri în Normandia și că îi vor informa
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
cu vasalii săi aflați în stare de rebeliune, precum contele Henric de Monte Sant'Angelo. În această inițiativă, Guiscard s-a confruntat cu redutabilul său adversar. După reprimarea revoltei, Robert Guiscard a putut să se dedice cu totul planului de atacare a bizantinilor în Balcani. El avea să se confrunte cu împăratul Alexios I Comnen. El a asistat șa preluarea tronului de către noul basileu și s-a implicat în sprijinirea cauzei fostului împărat, Mihail al VII-lea Ducas, care fusese depus
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
dar a fost multă vreme după aceasta interzisă spre publicare. Invazia lui Timur Lenk din Anatolia (1402-1403) a încetinit pentru câteva decenii ofensiva Imperiului Otoman în Europa dar, în 1437, sultanul Murad al II-lea și-a pregătit armatele pentru atacarea Ungariei. Sigismund a murit în același an, iar următorii doi regi ai Ungariei, Albert al II-lea (1437-1439) și Vladislav I (1439-4144), au murit în campanile antiotomane. După moartea lui Vladislav al III-lea, nobilii maghiari au ales pe tron
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
moartea lui Alan al II-lea de Nantes. În 960, Theobald a început să intre în adversitate cu ducele Richard I de Normandia, începând un îndelungat război cu normanzii. În 961, el a atacat Évreux, iar normanzii au răspuns prin atacarea Dunois. În 962, Theobald a lansat un atac asupra Rouen, care a eșuat. Ca replică, normanzii au incendiat Chartres. Theobald a preluat controlul asupra fortărețelor Saint-Aignan în Loir-et-Cher, Vierzon și Anguillon în Berry. Pe perioada minoratului lui Hugo Capet, el
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
formând Uniunea Comunităților Evreiești din Basarabia. În anul 1940, ca urmare a pactului expansionist germano-sovietic Ribbentrop-Molotov, Basarabia a fost ocupată de URSS, care a exilat într-o scurtă perioadă mii de evrei, bănuiți de neloialitate, în gulaguri din Siberia. După atacarea Uniunii Sovietice de către Germania și România în 1941, România a preluat din nou controlul asupra Basarabiei, eliberată în întregime la 23 iulie 1941. În perioada războiului, zeci de mii de evrei au fost împușcați în masă, deportați în ghetouri și
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]