2,138 matches
-
nu este nici înalt, nici scund, nici gras, nici slab, nici brunet, nici blond, ci este acea persoană „care trăise o vreme în străinătate și în pustie și avea la el și unele cărți ale Părinților”<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.93. footnote>. Așadar, călugărul Pahomie se legitimează nu prin trăsături fizice sau morale, ci prin experiența necunoscutului, prin explorarea fizică dar și spirituală a depărtării. Este un
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
să trăiască precum profesorii săi, adică întocmai „ca niște demnitari mireni, în mare cinste și slavă și în toată tihna trupească, îmbrăcându-se în haine scumpe, umblând cu cai aleși, de rasă și în trăsuri minunate.” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.108. footnote> Episodul este absolut frapant, dacă ne gândim la faptul că autorul își prezintă personajul principal, ca pe un copil, plăpând, temător, reticent în a-și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a abandona studiile și a căuta un loc de intrare în viața monahală. În vara respectivă, Petru Velicikovski avea șaisprezece ani și tot atunci, are loc o întâlnire hotărâtoare în viața sa, evocată și ea cu multă culoare în rândurile Autobiografiei, întâlnirea cu limba română. Aflăm din istorie, că, la încheierea războiului ruso-turc dintre 1735 și 1739, prin pacea de la Belgrad (1739), Mitropolitul Antonie al Moldovei a fost nevoit să urmeze trupele rusești aflate în retragere. În această calitate, a fost
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
mea o mare dragoste pentru această binecuvântată limbă moldovenească și pentru poporul și țara acesta ocrotită de Dumnezeu, și tot mai mult se aprindea în sufletul meu dorința de a intra în monahism în țară străină.” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.106. footnote> După cum putem observa, tot ce se leagă de limba română și de nouintratul în scenă pământ românesc are determinanți atributivi sacralizanți, limba este „binecuvântată”, poporul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
vacanța de vară, îi prilejuiește după doi ani de absență, fără ca vreunul din cei doi să o știe și o ultimă întâlnire cu mama sa. Este de altfel, un foarte anevoios demers a urmări cu atenție scurgerea semestrelor școlare în Autobiografia lui Paisie Velicikovski, întrucât axa timpului trasată de autor nu este nicidecum jalonată de începutul și sfârșitul perioadelor de studii, ci de întâlnirile pe care autorul le consideră fundamentale pentru conturarea spirituală a personajului său și astfel, vorbim despre un
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
frica de un cu totul alt scenariu care va împiedica revederea, stăpânește ambele suflete. Este ultima imagine pe care Paisie Velicikovski avea să o poarte tot restul vieții despre mama sa în suflet, și pe care o evocă și în Autobiografia sa: o femeie plecând spre casă plângând. Este un episod în care Paisie se dezice de la hotărârea sa enunțată în introducere de a scrie „în grabă”, el zăbovind aici pe mai multe pagini întregi în descrierea ultimei întâlniri cu mama
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
suflet din ghearele disperării. Lumea supranaturală intervine și ea prin demoni și îngeri, primii îngrozesc și vânează sufletul hotărât să se piardă prin sinucidere, ceilalți intervin la timp pentru a împiedica un deznodământ întunecat. Este singura dată când în textul Autobiografiei apare viziunea, se deschide poarta spre supranatural. O formulă foarte atipică față de tot restul textului și pe care de fapt, autorul are grijă să o și izoleze, atribuind-o altcuiva, cumnatei sale, și punând-o în rama povestirii în povestire
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și intrând în monahism. Spațiul larg rezervat chipului mamei și tonul, neobișnuit de liric folosit, par să închidă, la o distanță de zeci de ani, ruptura întâmplată pe drumul din apropiere de Reșetilovka. TIMPI ȘI TIMPURI. FUGA Partea mediană a Autobiografiei este dedicată unei perioade foarte zbuciumate din tinerețea lui Petru Velicikovski, corespunzătoare intervalului de doi ani scurs între momentul fugii sale din Academia Movileană și cel al trecerii clandestine în Țările Române. O perioadă extrem de periculoasă pentru siguranța tânărului de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și să stai alături de noi păcătoșii, tare mă tem ca nu cumva , cum ești încă tânăr, să nu suferi surparea de pe urmă a sufletului tău pe care n-ai fi suferit-o dacă trăiai în lume; (...).”<footnote Vezi, Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.149. footnote>. Autorul contrapune ambele imagini, încredințând pe prima amintirilor personajului narator, iar pe a doua redării vorbirii directe în scena dialogului dintre tânărul rasofor și bătrânul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pelerin, la voia lui Dumnezeu și la răscruce de mari imperii. O FILĂ DE ROMAN POLIȚIST Relatarea trecerii din Ucraina în Țările Române are toate ingredientele unui roman polițist, oricât de greu ar fi de imaginat acest lucru, într-o autobiografie, scrisă de un bătrân stareț de mănăstire, care ulterior a fost și sanctificat. Și totuși, avem pe de o parte, perechea de prieteni Platon — Aleksei, care își propun un excurs clandestin, trecerea graniței din Ucraina țaristă în Ucraina polonă, și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
făcut „acoperiți de ajutorul lui Dumnezeu” și „fără vreun necaz”. Nu putem intui dacă este vorba de o consimțire tacită a autorităților moldovene de atunci, la exodul călugărilor slavi dinspre teritoriile de răsărit spre Țările Române, sau dacă, scriind această autobiografie pe teritoriul Moldovei, Paisie a preferat să lase la o parte amănunte care ar fi aruncat vreo umbră pe imaginea țării sale de adopție. Cert este că fragmentul de adevărat roman polițist intercalat în text prin relatarea despărțirii de Ucraina
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fragmentul de adevărat roman polițist intercalat în text prin relatarea despărțirii de Ucraina, se oprește brusc, prin anunțarea sosirii în Moldova, lin și „fără vreun necaz” de nici un fel. CAPITOLUL III MEMORIE ȘI IMAGISTICĂ MOLDO-VALAHĂ Ultima porțiune de text a Autobiografiei este dedicată celor patru ani petrecuți la schiturile din Muntenia, înainte de plecarea la muntele Athos. Este perioada de timp dintre vârstele cuprinse între douăzeci și douăzeci și patru de ani ai personajului, o perioadă de maturizare și descoperiri, atât în plan uman
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
comunității, în izolare, personajul descrie prima dată un peisaj aflat „peste munte, într-o vale adâncă între munți, într-o poiană mică, dar frumoasă. Aveau hrana trebuincioasă semănând acolo păpușoi și multe alte semințe și legume.” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.173. footnote> Acest drum peste munte, care duce la o vale între alți munți, vale mărginită de poieni mici și frumoase, care oferă destulă ocrotire pentru mici
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
viei, pe care o compară cu imaginea de acasă, unde mărturisește el „(...) în părțile noastre, unde mam născut eu, strugurii erau foarte puțini și abia dacă mi se va fi întâmplat să gust și eu câtiva,(...).”<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.190. footnote> Ba chiar, mâncând atât de mulți în fiecare zi, el ajunge petrecându-și mult timp în via schitului de la Trăisteni, să-i cunoască și să
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
o livadă cu meri, până la cincisprezece soiuri mari și diferite, o mulțime nemăsurată de pruni cu prune foarte mari și foarte dulci, iar nucii, care se aflau în fiecare grădină, rodeau din belșug multe nuci mari.”<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.194. footnote> Departe de a avea vreo preferință pentru pauzele descriptive, din contră, adept al unui stil alert, telegrafic, centrat pe derularea rapidă a evenimentelor, autorul găsește
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
basmului este și vizita personajului la chilia lui Onufrie pustnicul. „Chilia lui se afla pe vârful muntelui aceluia, de la ea văzându-se până departe munții, creste și văi preafrumoase și sălbatice, toate acoperite cu păduri mari.”<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”,tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.195. footnote> Este singura dată când apare pe parcursul întregului text adjectivul „preafrumoase”, care nu a fost folosit nicicând mai devreme, nici măcar pentru descrierea bisericii principale de la marea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
să le ajungă pentru celelalte opt luni ale anului, când pe vârf de munte nu mai ajunge nici un vizitator și nici un alt frate de la schiturile din vale. În ciuda pauzelor descriptive care sunt presărate peste tot în această ultimă porțiune a Autobiografiei, într-o serie cu adevărat picturală, valea adâncă dintre munți și poiana frumoasă de la Dălhăuți, pajiștea verde de sub copacii roditori și via schitului Trăisteni, și în sfârșit, izvoarele repezi și bogatele livezi de la Cârnu, textul se încheie cu un fel
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
iarnă, pare literalmente scrisă de o altă persoană. Totuși, dacă ne gândim că una dintre primele ascultări pe care le-a primit Paisie în mănăstirile pe unde a umblat a fost la cămară și la bucătărie, iar la momentul scrierii Autobiografiei la mănăstirea Neamț, era întâi-stătătorul și organizatorul unei obști de opt sute de călugări, multinaționale și multilingve, ne putem imagina că spiritul gospodăresc a răzbit și în ultima porțiune cunoscută de text, cu atât mai mult cu cât, așa cum ne amintim
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Neamț, era întâi-stătătorul și organizatorul unei obști de opt sute de călugări, multinaționale și multilingve, ne putem imagina că spiritul gospodăresc a răzbit și în ultima porțiune cunoscută de text, cu atât mai mult cu cât, așa cum ne amintim din introducerea Autobiografiei, scrierea s-a dorit și un manual de supraviețuire al novicelui aflat pe calea desăvârșirii. Ultimele informații pe care ni le dă textul despre personajul principal sunt mai întâi că, între timp învățase ca rucodelie, cioplitul lingurilor, iar după trecerea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
rucodelie, cioplitul lingurilor, iar după trecerea iernii, s-a hotărât pentru o nouă plecare odată cu sosirea timpului frumos. „După ce am petrecut și iarna în acest schit, când a venit vara, cu binecuvântarea părintelui întâi-stătător, am plecat ...”<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.198. footnote> Nu știm dacă este vorba despre plecarea la muntele Athos. Mai degrabă nu, dat fiind că aceasta a avut loc abia după patru ani petrecuți
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
făceau parte în anii 1740 și Dălhăuți, Trăisteni și Cârnu, locurile succesive de popas ale rasoforului Platon, pe timpul celor patru ani petrecuți de acesta în Muntenia. De altfel, starețul Vasile de la Poiana Mărului, sau Vasilie schimonahul, cum este numit în Autobiografie, are un portret realizat în text, remarcabil prin aceea că este construit în mod exclusiv numai din trăsături spirituale, sacralizante. El este prezentat ca un „preacuvios și sfânt stareț”, „un bărbat plăcut lui Dumnezeu”, „neîntrecut și fără egal între toți
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sfintelor canoane ale sfintei Biserici și în înțelegerea dreptelor lor tâlcuiri ale lui Zonaras și Teodor Valsamon și Alții. Vestea despre învățătura lui și despre povățuirile lui plăcute lui Dumnezeu pe calea mântuirii se dusese pretutindeni.”<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.180-181. footnote> Este un personaj care răspândește bucurie în jurul său, cuvântul „bucurie” fiindu-i asociat pretutindeni în text, și sugerând direct o conotație sărbătorească indusă de prezența
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
mod de viețuire eremită, tânărul Platon se hotărăște să se deplaseze către izvoarele acestui model și părăsește Muntenia în 1746, la vârsta de douăzeci și patru de ani, pentru a se îndrepta spre mănăstirile muntelui Athos. ÎN LOC DE CONCLUZII O HERMENEUTICĂ A VISULUI „Autobiografia” lui Paisie Velicikovski poate fi parcursă în mai multe chei de lectură. Prin titlul său desigur, trimite la o grilă de lectură istorico-biografică. Totuși, dacă luăm în considerare distincția trasată de Jean-Marie Schaeffer între genericitatea auctorială și cea lectorială, în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
trăsăturile generic pertinente intratextuale, iar a doua de orizontul de așteptare al cititorului atât generic, cât și contextual, putem amplifica numărul codurilor de lectură circumscrise lectorului. Geneza lucrării duce desigur la o genericitate auctorială limpede declarată chiar și prin titlu, „Autobiografie”, în timp ce datele structurale ale textului pot declanșa în cititor, așa cum am văzut din analiza noastră, un orizont de așteptare similar unui roman de aventuri, unei lucrări descriptive sau uneori chiar unui roman polițist. Toate aceste lecturi posibile converg ascendent către
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
aproape o mie de ucenici care i-au fost contemporani (opt sute trăitori la Neamț și două sute la Secu) și pentru mulți discipoli care și l-au ales ca model din generațiile ce i-au urmat, și chiar din timpurile moderne. „Autobiografia” sa este însă din păcate, o carte care nu se citește. Nu se citește, constatăm cu surprindere, nici măcar de către cei, care scriind lucrări legate într-un fel sau altul de perioada vieții sale, o trec în bibliografie, și apoi fac
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]