12,559 matches
-
ca un birjar după fiecare propoziție. — Te pîndiserăm două săptămîni la rînd, recunoscu Tușica, pînă ți-am învățat pe de rost programul. Știam exact la ce oră plecai în fiecare zi, ce țigări îți cumpărai de la chioșcul din stația de autobuz, cît timp făceai pînă la cazino, și cîți bani tocai în fiecare seară, adăugă Angelina. — în cazul ăsta chiar nu-mi explic cum de ați înțeles totul pe dos, zise Roja. De unde și pînă unde ați tras voi concluzia că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am lămurit-o și pe asta, zise Roja neluîndu-l în seamă, spuneți-mi cel puțin dacă pot să mai am încredere în oamenii voștri sau trebuie să-mi găsesc alții în ultima clipă? Dar repejor, că în zece minute apare autobuzul, adăugă trăgîndu-și în sus mîneca hainei, dezvelindu-și încheietura mîinii, ciocănind de cîteva ori cu unghia în sticla ceasului. Le mai venise inima la loc, rîdeau, chicoteau, începuseră să facă glume. Se apucaseră să-i spună totul de-a fir
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi simțit nevoia. — Așadar mai e ceva? întrebă Părințelul. Ceva despre care ar trebui să știm și noi? Nici vorbă, zise Roja trăgînd cu ochiul în direcția Pieței Lahovari, simțind că dintr-o clipă în alta la colț o să apară autobuzul. — în cazul ăsta puteam la fel de bine să stăm acasă, zise Curistul, să nu mai batem degeaba drumul din celălalt capăt al Bucureștiului doar ca să treacă timpul. — Nu-i vina mea că voi ați întîrziat aproape o jumătate de oră, zise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să ajung. Aș fi sperat să înceapă Revoluția dintr-o clipă în alta pentru a nu mai fi nevoit să inventez nici o scuză, adăugă luînd-o sprinten din loc, traversînd într-o clipită bulevardul, sărind direct pe a treia treaptă a autobuzului aflat în stație, exact în clipa în care șoferul închidea ușile. — Ei, te-ai hotărît, sau vrei să te congelezi aici? aude Sena o voce cunoscută suflîndu-i în ceafă — Puteai să-ți găsești altă ocazie să faci glume proaste, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Alocația de studii 11. Alocația de familie 12. Altele 13. Altele 14. Banii pentru vacanțe 15. Bonusuri Venit Total Venit anual impozabil Deduceri Prezent Viitor Transportul 1. Impozitul pe mașină 2. Benzină 3. Reparații 4. Asigurarea mașinii 5. Avion 6. Autobuz, tren, taxi 7. Plata în leasing, rate Comunicații 8. Telefon 9. Telefon mobil 10. Calculator, fax 11. E-mail. Internet Timpul liber 12. Televiziune prin cablu 13. Asociații și cluburi cu plată 14. Pasiuni 15. Sporturi Cheltuieli curente 16. Școli particulare
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
el că poezia trebuie desolemnizată. Drept urmare, introduce în versurile lui (Krampack, Scrisul Românesc, Craiova, 2002) oralități din viața de fiecare zi. Replici auzite pe stradă, conversații ale unor bărbați care ies în pijama în fața blocului, admonestări reciproce ale pasagerilor din autobuzele aglomerate constituie sursa lui de inspirație pentru „înnoirea“ limbajului poetic. Rezultă o poezie dezlânată și trivială, o poezie fără poezie, care nu-l iluminează pe cititor (mai curând îl întristează, ca monologul unui bețiv): „de doi lei rahat cu glugă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nimic, spune hoțul. Cu inima în gît, Dinu alege marfă. Avea 24 de milioane, dar va vinde și va scoate dublu. În gara Ungureni coboară plin de bagaje. Hoțul îl transportă cu mașina, care îl aștepta, pînă în autogara Săveni. Autobuzul de Puțureni era peste două ore, așa că Haldan cască gura prin vitrine. Vede o drujbă exact ca a lui. Prețul 1,8 milioane lei. Simte că-l ia cu leșin. Intră în magazin și întreabă de prețuri. Toată marfa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
drujbă exact ca a lui. Prețul 1,8 milioane lei. Simte că-l ia cu leșin. Intră în magazin și întreabă de prețuri. Toată marfa lui o putea cumpăra cu 12 milioane lei. M-a fript, banditul! Plînge amar. În autobuz unul întreabă: Cît este drujba? 8 milioane. N-o dai cu 7? Hai că ți-o dau, ca să-ți fac un hatîr. Primește banii și murmură: Sînt alții mai proști ca mine. În sat îmi scot pîrleala... Un pui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care n-au acces bădăranii. Nu există instituții fără bădărani, nu există elite fără mojici. Bădăranul este omniprezent și, din acest motiv, este acceptat, fie chiar și după o grimasă. Trăim printre oameni, flori, arbori, animale mai puțin evoluate, tramvaie, autobuze și alte chestii care ne țin companie, dar și printre bădărani. În ce mă privește, tolerez stoic bădăranii cu o educație precară. Sînt capabil chiar să le scuz felul de a fi și să-i compătimesc. Totuși, nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
litere strâmbe, scriau legi pentru cer; praful de pușcă tămâia văzduhul; pe Calea Poplăcii, câteva frunze împușcate sângerau. S-a făcut toamnă! Soldat Petru, iar ai dormit în post! A trecut Dumnezeu pe lângă tine, nu i-ai prezentat onorul. 33. Autobuzul 8, Sibiu, Șelimbăr, Pădurea Dorului, Cisnădie. Ungurii au zidit cetate acolo unde cetatea știa să crească, regele Geza a pus primul piatra, apoi au venit cumanii, pecenegii, tătarii, mongolii, turcii, apoi au venit sașii. Emric, Vladislav, Slasburg, Francisc, piatră peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vărsa În cele din urmă În Valea Măriei. În acel martie, auzeai sloiurile lovindu-se din cînd În cînd de picioarele podului. Tot În fața primăriei, dar puțin spre dreapta, mai precis, În dreptul casei lui Müller, se găsea o stație de autobuz acope rită, un fel de adăpost cu o săliță de așteptare, o construcție măruntă, cărămizie, Înconjurată, culmea, de o grădină cu plante neroditoare, deci, un parc Închis, inaccesibil publi cului. Prin spatele parcului, vuia torentul. La șase dimineața, pe Întuneric
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de deal din 1482, un an după ce fusese ridicată cetatea. Mi-o aminteam și eu. Nu În amănunt, ci mai mult ca o impresie, profilul ei ivindu-se impunător de după o cotitură a drumului cînd veneam din spre Rătești cu autobuzul. Mașina urca greu serpentinele care Îmbrățișau biserica pe toate laturile. Motorul se chinuia la deal, iar as cen siunea lui gîfÎită și curbele strînse făceau să Înghețe de tot vorbăria călătorilor. La asfaltarea șoselei, au mai netezit serpentinele, le-au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Vrea să ne bage pe toți la pușcărie?... 3 La câteva zile după vizita socrului Grigore, într-o duminică dimineață, pe când se întorcea de la cooperativă cu niscaiva cumpărături într-o plasă, Virgil se întâlni cu maica Agripina. Maica sosise cu autobuzul de la București și, mai înainte de a o apuca pe jos spre mănăstire, se gândise să le facă și lor o vizită. Ca și în alte rânduri, ea nu venea în vizită cu mâna goală. De data aceasta, știind că Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu comisia, pentru a-i "lămuri" ce bine era ca ei să-și dea pământul la colectiv. 5 O săptămână mai târziu, timp în care își văzu doar de treburile sale funcționărești de la cooperativă, Stelian se urcă dis-de-dimineață într-un autobuz și plecă la București. Nu luase până atunci nici un fel de hotărâre, regretând moartea cumnatului Șanticleru, unul dintre puținii oameni cu care ar fi putut sta de vorbă deschis, frățește despre orișice lucru și care, cu siguranță, i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mototolit de țigări. Rezolvă-ți mai bine problemele tale!... Când ajunseră, în sfârșit, la Sibiu, se însera. După ce se uită mai întâi prin gară, ca să vadă dacă, totuși, nu erau așteptați de cineva, Felicia îl urcă pe Victor într-un autobuz, din care coborâră peste vreo trei sferturi de ceas la un capăt de linie, iar de aici ea îl călăuzi pe niște străduțe întortocheate, care urcau și coborau. În cele din urmă se opriră în dreptul unei căsuțe modeste, pe frontispiciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bun și-ar fi mare păcat să se ia numai cu joaca printre cei avuți și fără tragere de inimă la învățătură! Să ai mare grijă, mama!.. Pe aceste vorbe, de după cotul șoselei de la Dumbrava, și-a făcut apariția și autobuzul care trebuia s-o ducă pe proaspăta liceană până în preajma gării, unde o aștepta personalul de Iași. Mama a mai apucat să-i dea în mare grabă o ultimă povață: Vasilica fata mamei cea cuminte! Să ai mare grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
grijă de comoara ta cea mai de preț, de marea ta bogăție, Vasilico! Să nu te lași ademenită de nimeni, dragul mamei! Că lumea-i rea și pătimașă! Și când fata, cu mica ei bocceluță în mână, pășea pe treapta autobuzului, mamă-sa i-a mai șoptit la ureche ceva ce câțiva dintre pasagerii din față au auzit destul de bine, în timp ce alții credeau că este vorba de o duioasă sărutare: Drum bun și ia seama la chiroșcă, fata mamei... fiind sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
când vedeam cerșetori. Visele mele cele mai urâte erau acelea în care jucam roluri de cerșetor. Mă trezeam plângând. Îmi plângeam de milă. Spaima aceasta m-a dus către parale. Aveam mereu "banii mei". Nu plăteam niciodată biletul de tramvai, autobuz sau troleibuz. Băi, țâcă, biletul!... Eu nimic... Te dau jos la prima și... La Miliție... Eu, tot nimic. Dacă se îngroșa gluma, scoteam porumbelul din joben: "Proful meu de istorie ne-a spus că autobuzele, tramvaiele, troleibuzele și toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plăteam niciodată biletul de tramvai, autobuz sau troleibuz. Băi, țâcă, biletul!... Eu nimic... Te dau jos la prima și... La Miliție... Eu, tot nimic. Dacă se îngroșa gluma, scoteam porumbelul din joben: "Proful meu de istorie ne-a spus că autobuzele, tramvaiele, troleibuzele și toate celelalte mijloace de transport în comun sunt ale poporului, adică ale noastre, ale mele. Cum să plătesc bilet, dacă mă urc în tramvaiul meu?" De la nea Onuț învățasem faza asta. Controlorii căscau ochii mari, rămâneau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fără alte avertismente prealabile și chiar în absența unui minim exordiu. Este imposibil să nu te frapeze, după ce ai petrecut trei ani și jumătate în Japonia, modul impecabil de funcționare al acestei societăți. Trenurile, luxoase, nu întârzie niciodată, metrourile și autobuzele, deși aglomerate, sunt de o curățenie exemplară, nu există hârtii, ambalaje și resturi de mâncare pe străzi, nu găsești nici măcar o singură groapă în panglicile de asfalt. Mai mult, posesorii de câini poartă întotdeauna cu sine pungi în care strâng
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu cel de lângă tine nu ai nevoie nici de bani, nici de timp, nici de motivații suplimentare. Aceasta ar trebui să ne fie singurul etalon etic. Cu vreo două săptămâni înaintea întoarcerii definitive în România, am mers în oraș cu autobuzul. Trebuie să va spun că sistemul de plată din Japonia s-ar prăbuși în câteva zile dacă ar fi transplantat în România, pentru că se bazează direct pe încrederea și pe spiritul civic ale călătorului. Astfel, urcarea în autovehicul se face
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să fi fost amendată. Am divagat însă nepermis. La capătul cursei, după ce am plătit, m-am dat jos și am pornit absent spre parcul în care aveam de gând să-mi petrec după amiaza citind, când m-am pomenit cu autobuzul frânând discret lângă mine și cu șoferul care, zâmbind, mi-a întins o piesă de cincizeci de yeni pe care o scăpasem, din neatenție, pe jos. Același lucru mi s-a întâmplat, de nenumărate ori, în magazine, când vânzătoarele alergau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
alergau disperate după mine, să-mi dea restul pe care, neglijent, îl lăsasem pe tejghea. Ați putea obiecta, bineînțeles, că bunătatea și amabilitatea sunt rezervate străinilor, niponii fiind tratați cu altă monedă. Nicidecum... Odată, o bună prietenă, Yoko, a luat autobuzul de acasă până la gară, trezindu-se, la destinație, că-și uitase portmoneul în apartament. Șoferul, plin de solicitudine, i-a spus să nu-și facă nici o problemă, că îi va plăti "data viitoare". Ce șanse reale erau ca ea să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
prin Nishikoen, parcul de lângă superba clădire futuristă ce adăpostește mediateca. Citesc o vreme așezat pe o bancă, mestecând conștiincios un sandviș cu ton și cu maioneză, după care, constatând că s-a făcut târziu, mă îndrept agale spre stația de autobuz. La ieșirea din parc, dau peste o gașcă zgomotoasă de puștoaice americanizate: patru liceene în uniformă, cu fuste plisate scurte (mult prea scurte, sesizează, pudic, subconștientul), șopotind de zor între ele și chicotind la intervale regulate. Bref, visul umed al
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
maculează peisajul. În Japonia, toată lumea doarme. Este o țară, cum s-a spus pe undeva, cuprinsă de o hipnomanie colectivă. Sunt japonezii chiar atât de obosiți? Cu siguranță, sunt mai obosiți decât noi. Să fie totuși asta singura explicație? Există autobuze în care numai șoferul este treaz. Din orice poziție, stând frumos pe scaun ca și cum ar fi treji, cu picioarele răsfirate, cu capul contorsionat, cu gurile deschise, pe bănci, pe măsuțele de la McDonald's, în clasă, la cursuri, la conferințe, în timpul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]