1,607 matches
-
și “Migdalul”, incluse mai târziu în colecția de basme a fraților Grimm. În 1809 Runge încheie lucrul la manuscrisul "Farben-Kugel" (Sfera culorilor), publicată un an mai târziu în Hamburg. În același an, bolnav de tuberculoză, Runge își pictează un ultim autoportret, portretele membrilor familiei și al fratelui Daniel. Al patrulea copil al său se va naște după moartea sa. Runge a avut o gândire mistică, profund creștină, iar în opera artistică s-a străduit să exprime principiile armoniei universale prin simbolismul
Philipp Otto Runge () [Corola-website/Science/316635_a_317964]
-
mare de pictori au apărut în Olanda secolului al XVII-lea. Dintre aceștia se remarcă Rembrandt van Rijn (1606 - 1669). Operele sale timpurii, cum ar fi "Bancherul" (1627, Staatliche Museum, Berlin), au fost influențate de Caravaggio; ulterior, în lucrari ca "Autoportret" (1659, Iveagh Bequest, Kenwood House, Londra), afișează tehnica clarobscurului și profunditate psihologică. Alți pictori olandezi au fost: Frans Hals (c. 1580 - 1666) și Jacob Isaackszoon van Ruisdael (1628? - 1682), care au realizat splendide peisaje. Numeroși alți artiști au excelat în
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
d. 31 octombrie 1918, Viena) a fost un pictor austriac. Alături de Gustav Klimt și Oskar Kokoschka, este considerat unul din cei mai importanți reprezentanți ai artei vieneze moderne. Operele sale sunt cunoscute pentru intensitatea și sexualitatea bruta transpusă, precum și numeroase autoportrete de tip nud. În decursul scurtei sale cariere, a fost un scrupulos și intransigent observator al ființei omenești, caracterizat prin viziunea aparte ce sugera bucuria vieții și neliniștea sfârșitului. Personajele sale sunt, de obicei, desenate cât mai palid, bolnăvicios, ceea ce
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
Spre sfârșitul anilor douăzeci, au fost organizate câteva expoziții în galeriile vieneze, dar, din momentul anexării Austriei de către cel de-al III-lea Reich german în anul 1938, Schiele a fost considerat de către naziști ca făcând parte dintre "artiștii degenerați". Autoportrete Fascinat de propriul său aspect fizic, Egon Schiele a pictat peste o sută de autoportrete. Trăsătura comună a majorității acestor tablouri este felul extraordinar de expresiv în care tratează mâinile. În mare parte dintre acestea - și mai ales în "Autoportret
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
anexării Austriei de către cel de-al III-lea Reich german în anul 1938, Schiele a fost considerat de către naziști ca făcând parte dintre "artiștii degenerați". Autoportrete Fascinat de propriul său aspect fizic, Egon Schiele a pictat peste o sută de autoportrete. Trăsătura comună a majorității acestor tablouri este felul extraordinar de expresiv în care tratează mâinile. În mare parte dintre acestea - și mai ales în "Autoportret cu ceramică neagră" (1911) - regăsim degetele răsfirate misterios în formă de "V", atitudine probabil desprinsă
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
Autoportrete Fascinat de propriul său aspect fizic, Egon Schiele a pictat peste o sută de autoportrete. Trăsătura comună a majorității acestor tablouri este felul extraordinar de expresiv în care tratează mâinile. În mare parte dintre acestea - și mai ales în "Autoportret cu ceramică neagră" (1911) - regăsim degetele răsfirate misterios în formă de "V", atitudine probabil desprinsă din manualele ilustrate ale "gesturilor patologice" care se bucurau de o foarte mare popularitate la acea vreme în Viena. În schimb, când pictează propriul său
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
acea vreme în Viena. În schimb, când pictează propriul său nud, artistul pare să-și chinuiască trupul, îl prezintă descărnat, schilodit; chipul și părul care i se ridică în cap, ca și cum ar fi fost electrizat, exprimă groaza. Specialiștii recunosc în autoportretele lui o îmbinare de narcisism cu anxietate masochistică. Nuduri și scene erotice Egon Schiele și-a concentrat întreaga forță de creație în studiul pătrunzător al trupului, aspirând în felul acesta spre descifrarea interiorului uman, până la "scoaterea la suprafață" a secretelor
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
în Sant Petersburg, 3 în Lvov, 1 în Viena s.a.), Manuscrisele din țară: "Apostolul de la Viena" și un Tetraevanghel din Lvov cuprind peste 250 de miniaturi (scene și portrete biblice), la care se adaugă frontispicii și inițiale înflorate și 15 autoportrete lucrate de mitropolit sau de ucenicii lui.
Anastasie Crimca () [Corola-website/Science/316290_a_317619]
-
îi și inspiră teme pentru pictura sa. Subiectul preferat îl constituie portretele de femei, de care de altfel era atrasă, în poziții lascive, de abandon. Își creează astfel o imagine de “femeie bărbat”, ilustrată între altele și de tabloul său “Autoportret într-un Bugatti verde”. Primește în paralel comenzi de portrete de la diverse personalități artistice sau ale lumii mondene, portrete care constituie o altă latură a operei sale. Felul particular în care realizează aceste portrete, prin deformarea proporțiilor, ii atrag supranumele
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
observa partea transgresivă ascunsă în viață orașului cu o abordare intimă și personală. Amintirile private devin opere de artă doar după decizia de a le expune. Prinde în fotografii prieteni și cunoscuți, chiar și pe ea însăși că în celebrul autoportret la o lună după ce a fost bătută. Stilul său devine o icoană a generației sale dificile și aceasta se dezvoltă după extinderea sidei care pune în discuție încrederea să în puterea imaginilor exprimând clar cine este doar pentru cei care
Nan Goldin () [Corola-website/Science/322516_a_323845]
-
Brazilia. Ca scriitor, a publicat șase volume de povestiri, "Un zeu aproape muritor", (Dacia, Cluj, 1982), "Istorii pe care n-am să le scriu" ,(Alfa, București, 1998), "Scene intime. Scene de masă", (Univers enciclopedic, București, 2001), "Omphalos", (Idea, Cluj, 2001), "Autoportret cu himere", (Alfa, București, 2001), "Spune Scardanelli", (Idea, Cluj, 2001), o carte de aforisme, "Exorcisme", (Apostrof, Cluj, 1996), un studiu pe tema puterii în opera lui Shakespeare, "Cercul de aur", (Meridiane, București, 1985) și două lucrări de teorie teatrală: "Redescoperirea
Mihai Măniuțiu () [Corola-website/Science/316834_a_318163]
-
că părăsirea elementului bizantin a dus la o degradare a picturii religioase românești, din cauza că acest stil se plasează antagonic cu tradiția națională și cu rolul pe care-l joacă pictura religioasă în România. Sunt cunoscute până în anul 2015 treisprezece autoportrete realizate de către Mișu Popp, acestea aflându-se în colecții muzeale din România sau în colecții private. Autoportretul aflat la Muzeul Brukenthal din Sibiu a fost realizat în aceeași perioadă ca cel aflat la Muzeul de Artă din Iași, care a
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
se plasează antagonic cu tradiția națională și cu rolul pe care-l joacă pictura religioasă în România. Sunt cunoscute până în anul 2015 treisprezece autoportrete realizate de către Mișu Popp, acestea aflându-se în colecții muzeale din România sau în colecții private. Autoportretul aflat la Muzeul Brukenthal din Sibiu a fost realizat în aceeași perioadă ca cel aflat la Muzeul de Artă din Iași, care a fost făcut în anul 1886. Cele două portrete amintite au fost ultimele autoportrete realizate de către Mișu Popp
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
sau în colecții private. Autoportretul aflat la Muzeul Brukenthal din Sibiu a fost realizat în aceeași perioadă ca cel aflat la Muzeul de Artă din Iași, care a fost făcut în anul 1886. Cele două portrete amintite au fost ultimele autoportrete realizate de către Mișu Popp, acestea fiind pictate în jurul vârstei de cincizeci și nouă de ani. În mod evident, evoluțiile portretului și a autoportretului în spațiul românesc nu au avut o tendință diferită de parcursul artei europene. În mod similar, oscilarea
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Artă din Iași, care a fost făcut în anul 1886. Cele două portrete amintite au fost ultimele autoportrete realizate de către Mișu Popp, acestea fiind pictate în jurul vârstei de cincizeci și nouă de ani. În mod evident, evoluțiile portretului și a autoportretului în spațiul românesc nu au avut o tendință diferită de parcursul artei europene. În mod similar, oscilarea între elementele romantice și cele clasiciste s-au mulat perfect pe fondul academist. Așa cum a remarcat Mihai Ispir, autoportretul și portretul autohton au
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
evoluțiile portretului și a autoportretului în spațiul românesc nu au avut o tendință diferită de parcursul artei europene. În mod similar, oscilarea între elementele romantice și cele clasiciste s-au mulat perfect pe fondul academist. Așa cum a remarcat Mihai Ispir, autoportretul și portretul autohton au adus un plus de sinceritate naivă uneori, o reducere a elementelor decorative („"Ne aflăm probabil, exact la antipodul portretului de aparat"”), precum și lapidaritate alături de empirism (o expresie sugestiv descriptivă fiind „"Conceptualizarea conținutului și concentrarea expresiei"”). Portretismul
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
și intimitate carateristică gustului burghez. Mișu Popp a conștientizat portretul ca un pictor academist, el însuși aflat „"... în umbra unor nuanțe ale romantismului academic"”, trecându-l printr-un filtru al clasicismului vienez târziu, specific adepților lui Ingres. În cele 13 autoportrete el s-a limitat în a-și repeta propria reprezentare, încercând astfel să impună celorlalți imaginea a unui om de lume, plin de distincție și sobrietate, sigur pe capacitățile sale. Felul cum a "ascuns" caracteristicile psihologice personale, creează impresia că
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
personale, creează impresia că el nu a fost în primul rând artist (el nu apare niciunde în postura devenită clasică astăzi "... de atelier") și, nu a avut interogații introspective, neadresându-se sieși pentru a-și pune întrebări existențiale. În toate autoportretele sale Mișu Popp s-a prezentat și nu s-a dezvăluit, a evidențiat fizionomia și deloc psihologia, iar singura interogare pe care a realizat-o a constat în revelări exterioare și fixarea figurativă clară a atitudinii, totul ignorând incertitudinea eului
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Mișu Popp s-a studiat cu un ochi de meșteșugar ca pe un model de atelier și a executat cu precizie și virtuozitate lucrarea "la rece" ca și când a redat un obiect și nu o personalitate umană. Repetând periodic execuția unui autoportret, în lucrări s-au schimbat doar fizionomia și starea de spirit, acest fapt ținând de concepție și nu neapărat de imposibilitatea pictorului de a investiga abisalul propriului eu. Astfel, artistul a devenit tributar gustului și modei vremurilor de atunci, care
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
artistice au dus pe de altă parte și la o atenuare a efectului de spontaneitate și mai ales a celui de firesc, pe care artistul l-a surprins inițial. Un lucru de menționat ar fi că pictorul și-a reluat autoportretul, adesea fără să mai privească în oglindă (asemenea copiilor autografe). Adesea de câte ori Mișu Popp a pictat iconostasul sau catapeteasma unei biserici sătești din Ardeal, a realizat portrete de țărani. Stilul în care a făcut portretele nu poate fi asimilat celui
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
și criticilor. Începând cu aprilie 2012, a avut 2500000 de exemplare tipărite, un număr mult ajutat de câștigătoarea celui de-al cincilea Premiu Manga Taisho. Revistele manga speciale au comentat cu privire la posibilitatea de a fi serializat curând într-un anime. Autoportretul lui Arakawa de obicei reprezintă o vacă cu ochelari, pentru că ea s-a născut și a crescut la o fermă cu lapte. Această alegere al unui alter-ego spune multe despre modestia lui Arakawa (dar consistența) în stil scris. Ea de
Hiromu Arakawa () [Corola-website/Science/328875_a_330204]
-
și locașul pentru șnur. În partea din spate E72 are un capac din oțel inoxidabil cu niște mici șanțuri care au rolul de a preveni apariția amprentelor. Tot în spate este camera foto de 5 megapixeli, blițul LED, oglindă pentru autoportrete și difuzorul. Lentilele camerei nu sunt protejate împotriva zgârieturilor. E72 are o cameră de 5 megapixeli cu rezoluția maximă de 2592 x 1944 pixeli cu focalizare automată și bliț LED. Înregistrarea video este VGA cu rezoluția de 640 x 480
Nokia E72 () [Corola-website/Science/325880_a_327209]
-
În fața samovarului" (1898); "Cap de copil" (1900); "Din Italia", "Fata cu fluturele" (1911, aflat la Galeria Națională a Ungariei, Budapesta); "Țărănci din Țara Bârsei" (1903, din colecția Brukenthal, Sibiu); "Portret Pucheria Smigelschi" (1904); "Țărancă româncă" (1905); "Violonista Olga Coulin" (1908); "Autoportret" (1910); "La cămin, țărancă italiancă" (1911, inclus în Galeria Brukenthal, Sibiu); "Împărtășanie, biserica evanghelică din Henndorf" (1911); În livada de măslini" (1911, Galeria Brukenthal, Sibiu). Asemenea multor artiști Arthur Coulin s-a preocupat de decorațiuni interioare și proiecte de mobilier
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
a fost Rector șase ani, Dan Hatmanu împarte creația să în cicluri tematice: Iasul amintirilor - ulei (1974), Mana-grafica, Om și sentiment - ulei și grafică (1976), Iasul de ieri și de azi - grafică (1976), Iasul, evocare sentimentală - ulei și grafică (1984), Autoportret în timp - ulei și grafică (1991), Substituiri din artă universală - ulei și grafică (1991), Vitrine pariziene - ulei și grafică (1992), Nostalgia fotografiei - ulei (2001). Pentru mine, centrul lumii este satul natal, Scobinți. Aici mi-am descoperit înclinația spre artă, mâzgălind
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
fiind fiul lui Teodor Man și al Ilenei Bărnuțiu, sora revoluționarului Simion Bărnuțiu. Teodor Man a fost țăran-nobil din Bădăcin, unul dintre descendentii lui Laurențiu Man. Într-o scrisoare către unchiul său Simion Bărnuțiu, din 10 martie 1861, făcându-și autoportretul spune că are trupul înalt, "numai că sunt subțire și nu gras ca tatăl meu". Teodor Man a murit în floarea vârstei din cauza unei pneumonii, pe care a contactat-o în timp ce lucra la construcția propriei case. Ioan Maniu a avut
Ioan Maniu () [Corola-website/Science/324017_a_325346]