4,413 matches
-
Noailles, care dau Parisului un aer de „lionerie romantică”, făcând să renască spiritul lui Gautier sau Baudelaire. Pe de alta, dandy-i mai stâmpărați, care trăiesc neoclasicitatea ca pe un retour du refoulé, și, În fine, contestatarii anticipați de duhul avangardei, În sânul cărora se detașează două tendințe, dacă ar fi să Îi dăm dreptate Marylènei Delbourg-Delphis: „În transformarea brutală a peisajului ideologic apare totuși un nou dandysm, paralel cu cel neoclasic, care ar face să se reaprindă - dacă nu și-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
XX până În preajma celui de-al doilea război mondial; Charles de la Battut, confundat adesea cu lordul Seymour, dandy celebru la Începutul veacului al XIX-lea, care părăsește Parisul și se retrage În Italia; Jean Cocteau, copilul genial și precoce al avangardei franceze, Îndrăgostit neconsolat de strălucitorul Raymond Radiguet, cel dispărut atât de devreme. Sau ofițerii englezi Francis Hall, William Jesse și R. Gronow, Îmbătați la Începutul veacului al XIX-lea de farmecul saloanelor franțuzești, ținându-și jurnale ori simple carnete cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Sue Însuși parte din personajele de viță nobilă, silindu-le să se plimbe, să contemple câte un tablou sau să țină tirade. VachéJacques Vaché (1895-1919). De cele mai multe ori, numele lui Jacques Vaché e asociat lui Arthur Cravan. Amândoi- poeți de avangardă, cu opere nu foarte Întinse, dar hotărâtoare pentru modernitatea radicală, amândoi personaje hors série, cum sugerează mărturiile contemporanilor, prezențe ieșite din comun prin felul de a trăi mereu la limită. Amândoi dispăruți timpuriu. „Vaché, Cravan, doi meteori, două stele fixe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
revistele „Argeș” și „Calende” i-au dat la iveală câteva nuvele și pagini memorialistice, iar romanele i-au fost reeditate. Ca publicist, D. s-a ocupat intens de literatură. Dar, deși poseda o cultură bogată, extinsă de la clasicismul greco-latin până la avangardă, precum și capacitate analitică, nu a ajuns un critic veritabil, cu autoritate. Cedând jurnalismului, el face cronică onorabilă, mărginindu-se la a-și informa publicul, cu minime judecăți de valoare, nu o dată de complezență. Prestigiul său se datorează îndeosebi interviurilor luate
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
Dokumente, Analysen, îngr. Ioan Constantinescu, Henning Krauss și Klaus P. Prem, Augsburg, 1992; Ștefan Borbély, Mircea Dinescu, F, 1993, 5; Negoițescu, Scriitori contemporani, 152-158; Ierunca, Semnul, 229-231; Mircea Mihăieș, Dublu concert pentru țambal și mitralieră, O, 1996, 9; Gheorghe Grigurcu, Avangarda funcțională, RL, 1996, 37; Alex. Ștefănescu, Lovituri de grație date cu grație, RL, 1996, 37; Pop, Pagini, 165-170; Dicț. analitic, I, 284-287, III, 81-83; Cornel Ungureanu, „Fluierături în biserică”, O, 1999, 5; Alex. Ștefănescu, Poetul care acuză, RL, 1999, 21
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
motivată, pentru a arăta lipsa de noimă a acesteia. Concomitent, se operează demontarea și ridiculizarea mecanismelor narative consacrate, discursul aparent logic fiind subminat prin combinații aleatorii, absurde sau insolite, prin trucuri verbale, conform programului de frondă socială și estetică al avangardei interbelice. SCRIERI: Steaua inimii, București, 1939; Umbra unei melancolii, București, 1946; Alfabetul sângelui, București, 1946; Jocuri în filigran, București, 1947; Personagii secrete în trecutul imediat, București, 1947; Crepuscul intim, București, 1969; Un anumit anotimp, București, 1977; Arhipelag, București, 1989; Horoscop
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
care se servește (slavii) și ale căror năvăliri le hotărăște. Romanii nu consideră barbari pe slavi, dovadă, simbioza lor cu elementul romanic de la nordul Dunării, ca și refuzul Imperiului de a considera pierdut malul nordic dunărean fortificat de ei. Slavii, avangarda avarilor, sunt conduși de Ardagast, Musokios, apoi Piragast. În replică la expediția romană, oastea barbară trece Dunărea în sud și, iarăși, chaganul avar apare ca stăpân în aceste regiuni. Luptele dintre avari și romani au continuat în anii următori, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înaintează în mase compacte spre sud. Sub urmașii lui Justinian, întreaga regiune de la est de Carpați și până la Dunăre devenise o Slavinia, după ce anterior fusese o Gotia! Toponimia dovedește faptul că slavii trecuseră arcul Carpaților și pătrunseseră până în Transilvania, iar avangarda lor avea să asedieze după puțin timp Salonicul. Acest val slav care a inundat întreaga regiune sud-dunăreană, în secolul al VII-lea (după 602), "cu o forță de neînvins", părea că va mătura totul și va șterge orice urmă de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să urgenteze concentrarea trupelor, iar el și-a stabilit cartierul general la Pesta (pe Dunăre). Între timp, armatele lui Batu au înaintat adânc în regat, neîntâlnind o rezistență puternică. Cu o rapiditate uluitoare, în doar patru-cinci zile, trupele mongole de avangardă sub comanda lui Siban, fratele lui Batu, au ajuns în apropierea Pestei, unde sunt semnalate la 15 martie. Aceste raiduri fulgerătoare în adâncul teritoriului ungar urmăreau să devasteze suprafețe cât mai întinse și să înspăimânte populația, întârziind cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tătărești din 1241. Provincia ungurească din părțile noastre a fost total nimicită de aceștia. Când ungurii s-au ridicat după această grea lovitură, erau într-o stare de nerecunoscut, incapabili de a mai îndeplini misiunea lor istorică, de regat apostolic, avangardă a Romei în est și sud" (p. 132). Iorga face în sinteza sa, Istoria Românilor, și alte notații interesante. Astfel, spune el, iureșul mongol eliberează pe românii care, până atunci, colaboraseră pe acest mal stâng al Dunării la o activitate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ierarhia ecleziastică latină în teritoriile ruse apusene, prin numirea de către papa Grigore IX a unui "episcop al Rusiei". Reușitele catolice în aria cumană și rusă, pătrunderea misionarilor dominicani până în regiunile Niprului și instalarea lor la Kiev, în 1229-1230, au purtat "avangărzile" misionare catolice până la marginea Europei, teritoriile dintre Volga și Ural, unde locuiau populații păgâne de seminții diverse, bulgari (Bulgaria Mare), unguri (Ungaria Mare). Zelul misionar al călugărilor dominicani nu a dat înapoi în fața dificultăților și primejdiilor oricât de mari. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
văzut la Locurile Sfinte pe călugării ostași germani (teutoni) și a crezut că în țara sa, străvechi teritoriu de cruciată, ei pot duce mai bine lupta contra păgânilor (cumanilor) decât în orient. Aduși aici în 1211, teutonii aveau rol de avangardă a cruciatei, nu apărători de hotar-în acest fel, Transilvania de sud-est ajunge în mâna teutonilor. Lor li se datorește colonizarea intensă a Secuimii, unde cultul Sfintei Marii, în Marienburgul de la Feldioara, poartă pecetea prezenței și stăpânirii lor. Pentru teutoni, regele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pentru Angevini, teritoriile sudice românești alcătuiesc "Transalpina", adică țara de dincolo de Carpați, un fel de traducere a țării, opusă muntelui și pădurii, cu adausul "nostra" ("terra nostra Transalpina"). Regele angevin este satisfăcut să-și asigure fidelitatea "voievodului nostru transalpin", ca avangardă a cruciatei contra păgânilor, indiferent de numele lor. În contextul acestor relații de suzeran-vasal se află originea ducatului de Făgăraș și Amlaș. În luptele ce se duc, în secolul al XIV-lea, împotriva regelui Ungariei, niciodată domnul muntean nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
singura expediție mai serioasă în teritoriile est-carpatice a fost cea din 1345, ca replică la raidurile mongole în Transilvania (vezi mai sus). După izbucnirea conflictelor civile în interiorul Hoardei, dispăruse primejdia unei contraofensive viguroase mongole anticreștine, iar regatele catolice (aflate în avangarda creștinătății) au încercat să readucă teritoriile extra-carpatice în sfera lor de dominație. Conform surselor istorice, ambele intervenții externe, poloneză și ungară, din 1359, erau îndreptate împotriva formațiunii statale românești din nord-vestul Moldovei (continuare a unei alcătuiri statale mai vechi), dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Tudor Arghezi, publicată tot în 1972, la prestigioasa editură Einaudi din Torino, si pentru care va fi distins cu Premiul „Città di Monselice”, îl va impune că redutabil cunoscător al tradiției poetice românești. Treptat va fi interesat îndeosebi de manifestările avangardei poetice românești, din scrierile căreia traduce, în 1975, pentru revista „L’Europa letteraria e artistică”, un prim grupaj de texte, prefațat de Ov. S. Crohmălniceanu. Volumul Poesia romena d’avanguardia (1980), pe care il publică în colaborare cu Marin Mincu
CUGNO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]
-
avanguardia letteraria romena. Sunt formulate aici observații esențiale, care dovedesc o excelentă cunoaștere a peisajului literaturii române, cum ar fi aceea că interesul pentru formele poetice moderne, manifestat de poeții europeni importanți ai secolului, face ca ei să devină pentru avangardă românească mai degrabă modele decât obiect al polemicii. Este sugerată și utilitatea preluării în descrierea acestui fenomen a unor formule curente în critică italiană, cum ar fi aceea de „experimentalism”. Poezia română contemporană, în special cea a tinerilor autori, beneficiază
CUGNO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]
-
R. Bussetto); Adrian Marino, Teoria della letteratura, Bologna, 1994; La poesia romena del novecento (da Bacovia alla generazione ’80), Alessandria, 1996. Repere bibliografice: Rodica Locusteanu, Marin Sorescu în italiană, SXX, 1973, 1; Nicolae Manolescu, O culegere a poeziei române de avangardă, SXX, 1976, 7-8. C.Pp.
CUGNO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]
-
coarde nr.1. În 1926, absolvind Facultatea de Drept, intră în diplomație și este trimis la Berna, Oslo și Stockholm. Debutează în octombrie 1928 cu proza Match nul, în „Tiparnița literară”, apoi publică versuri și proză în revistele românești de avangardă. Primul volum îi apare în 1934: Apunake și alte fenomene; „autor devorat de personajul său” (Monica Lovinescu), Apunake devine pseudonimul lui C. O nouă ediție din Apunake... iese în 1946 și tot atunci, a doua carte, Afară de Unu Singur. În ciuda
CUGLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
în descriptivismul ei rigorile organizării didactice a materiei (rigori care până în perioada postmodernă au reprezentat canonul de organizare a unei istorii literare), trasând caracteristicile generale ale epocii, enumerând principalele grupări și publicații literare cu specificul lor („Sburătorul”, „Gândirea”, revistele de avangardă, „Viața românească”, „Criterion”, „Axa”, revistele de stânga - „Cultura proletară”, „Bluze albastre” etc.) și analizând operele literare grupate pe genuri - proza, poezia, dramaturgia, eseistica și critica literară -, fiecare scriitor fiind plasat în cadrul genului pe care l-a ilustrat cu mai multă
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
mai rar poziție ideologică față de temele sale. Accentul se pune pe tendințele de sincronizare a literaturii române cu marile literaturi contemporane, pe citadinism și obiectivitate în structurarea prozei, pe complexitatea analizei psihologice, pe experimentarea tuturor formelor lirice, de la ermetism la avangardă. Literatura română și expresionismul respectă formal structurile didactice: definirea mișcării, istoricul ei, demonstrarea reflexelor ei în literatura română. Noutatea consta în faptul că tendințe până atunci izolate apăreau ca fundamentale în orientarea literaturii române moderne, că se discutau, reunite sub
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
ales în teatru. Artiștii și scriitorii evrei, de la Marcel Iancu la H. Bonciu, sunt bine puși în evidență. Cum se va dovedi prin publicarea manuscriselor lui postume consacrate contribuției scriitorilor evrei la cultura română, ca în Evreii în mișcarea de avangardă românească (2001), C. a considerat că are de spus un cuvânt hotărât despre acele tendințe consonante cu spiritul iudaic: avangarda cu programul ei de perpetuă înnoire, expresionismul ca reunire a contrariilor. Studiile de istorie literară interbelică permit aplicarea unei viziuni
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
va dovedi prin publicarea manuscriselor lui postume consacrate contribuției scriitorilor evrei la cultura română, ca în Evreii în mișcarea de avangardă românească (2001), C. a considerat că are de spus un cuvânt hotărât despre acele tendințe consonante cu spiritul iudaic: avangarda cu programul ei de perpetuă înnoire, expresionismul ca reunire a contrariilor. Studiile de istorie literară interbelică permit aplicarea unei viziuni noi asupra unei materii clasificate. În etapa următoare C. aplică metodele înnoitoare atât literaturii contemporane, cât și materiei de istorie
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
cinci feluri de lectură, București, 1984; Alte istorii insolite, București, 1986; Al doilea suflu, București, 1989; Amintiri deghizate, București, 1994; Cercul Literar de la Sibiu. Influența catalitică a culturii germane (în colaborare cu Klaus Heitmann), București, 2000; Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001. Antologii: Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi, I-III, pref. edit., București, 1974-1976 (în colaborare cu Ion Caraion). Repere bibliografice: Petroveanu, Pagini, 238-246; Simion, Orientări, 353-363; Vlad, Convergențe, 48-53; Piru, Varia
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
Tedd Berrigan, Anne Waldman, Lewis Warsh, Michael Stephens și Paul Blackman) se instalează pe fondul unei ispite mai vechi, pe care C. și-a apropriat-o încă din ultimii ani petrecuți în țară. Influențat de experimentul dadaist și de întreaga avangardă a anilor ’60, el alege să facă poezie din „sunetul și imaginile vieții cotidiene”.Camuflându-și fragilitatea și melancolia purtate în solitudine într-un voluptuos joc al expresiei, evita atitudinea exclusivista și autoritara, întorcându-și fața către misterul obișnuitului și
CODRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286317_a_287646]
-
ed. bilingva, tr. Ioana Ieronim, București, 2000; Casanova în Bohemia, New York, 2002. Traduceri: For Max Jacob, Berkeley, 1974; Lucian Blaga, At the Court of the Yearning, Columbus, 1989. Repere bibliografice: Marcel Corniș-Pop, Incursiuni în noi limbaje: Andrei Codrescu și modelele avangardei, „Agora” (Philadelphia), 1987, 1; Ioan Petru Culianu, O lecție de politică, RL, 1990, 37; Eliza Miruna Ghil, Un poet se întoarce acasă, RL, 1991, 41; Denișa Comănescu, Andrei Codrescu pledează totuși pentru speranța, CNP, 1991, 8; Andrei Codrescu: „Capitalul cel
CODRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286317_a_287646]