1,991 matches
-
existență și alte povești de jale. Da, există caste care oferă imense avantaje economice, prin simpla apartenență la ele, de la locuri de muncă bune, la protecție, la oportunități de afaceri pe măsură și asta pretutindeni. Asta duce la concentrări de avuție și putere, dar și la conflicte feroce. De asemenea, părăsirea unei astfel de caste poate să atragă mari neplăceri. Uneori, instrumentele financiare în sine creează structura de castă și aici bîntuie pericolul cel mare; alteori acestea sunt simple mijloace. Siller
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
uman se poate împlini sub diferite forme, corect și cinstit. Atunci de ce se înghesuie aproape toți în domeniul finanțelor, căutînd să se îmbogă țească prin orice mijloc? De ce se produc la scară atît de mare redistribuiri aleatorii ale puterii și avuției, fără nici o legătură cu merite reale? Unde există o doză mare de aleatoriu crește și entropia, risipa, pînă la moartea siste mului, dacă principiile nu se schimbă. Suntem într-un punct de răscruce și nu văd principii noi. Poate în
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
două miliarde de oameni au depășit pragul consacrat al sărăciei. În acest timp, în Statele Unite, trăiesc 45 de milioane de oameni sub această limită, iar clasa mijlocie se subțiază, ca și în Europa. Se produce un fenomen de redistribuire a avuției la nivel global (vezi celebrele fonduri suverane), care nu are cum să nu genereze conflicte. Piețele emergente sunt piețe tinere, cu mare potențial de creștere, dar tinerețea e plină de năbădăi... Totuși, cum afirma recent Thierry de Montbrial: "Economie pură
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
într-o lume lume materialistă, în care puterea banului calcă totul în picioare, în primul rînd demnitatea ființei umane. La ora actuală, în economie, în politică, în societate în general, jocurile sunt făcute de către cei 1% care dețin jumătate din avuțiile lumii, în general bancheri. Bancherii sunt niște cămătari moderni, care storc economia reală în favoarea celei monetare, adică a domniilor lor, uniți într-o rețea de forma unei caracatițe globaliste. Ei sunt partea vizibilă a icebergului, sunt cei expuși, dar adevărații deținători
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nivelul actual și să nu consume nimic timp de peste doi ani. Vă dați seama cu ce criză ne vom confrunta peste cîțiva ani, de data aceasta inclusiv Asia? Piețele emergente sunt dominate de multinaționale și de grupuri financiare și bancare. Avuția trebuie să se concentreze undeva, nu e pentru oricine. Dar pierderile și excesele se plătesc de toată lumea prin taxe mai mari sau prin inflație, se socializează, să aibă și socialiștii o raison d'être. În acest timp, publicul se delectează
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
laț vrăjit; și că morarul procopsea, cu bogățiile cu care diavolul ispiti pe Domnul Hristos, pe oricine le poftea și venea ca să le ceară". Desigur, îmbrățișarea fără rezerve a seducției reificate nu este lipsită de consecințe: odată intrat în posesia avuțiilor, "nenorocitul îndrăzneț, perpelindu-se ca un câine încăierat de viespi și râzând smintit în fericirea lui drăcească, venea de-a rostogolul către iaz și oticnea în el". Accesul de demență suicidară semnează biletul către Infern; locul blestemat este, ca în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
prăpăd de comori și de odoare. Numai să le simt în mână, că știu eu cum să mă port și cu Călifar, și cu stăpânu-său...". Spontan, decide ca, a doua zi, să meargă drept la vrăjitor și să-i ceară avuțiile pe care destinul orb i le refuzase. După un drum lung, de o jumătate de zi, lui Stoicea i se deschide priveliștea morii, iar cadrul nu este vidat de fiori sumbri: "Moara ca orice moară; dar iazul pare că sta
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un adjectiv nondefinit precedă un substantiv definit ilustrează fenomenul articolului definit inferior discutat în §1.2.1 supra. Unele exemple cu această ordonare a constituenților sunt inversiuni predicative în structuri exclamative, precum: (65) O! nesățioasă hirea domnilor spre lățire și avuție oarbă! (CLM.1700-50: 228r) Fenomenul articolului definit inferior este vizibil în grupuri nominale argumentale (66) sau în grupuri nominale incluse în grupuri prepoziționale (67), în care nu apare fenomenul de inversiune predicativă: (66) că văzu[iu [DP lumina]tă fața
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
aparatului de partid și al Securității și conferindu-i, tocmai pentru a-i demasca adevărata natură, trăsăturile unui naționalism de operetă. În fond, România anilor '80 nu era esențial diferită de România anilor '50, când consilierii sovietici comandau peste tot [...]. Avuția națională a României se risipea în aceeași măsură, dar de astă dată nu în folosul Moscovei, ci al proiectelor megalomanice ale dictatorului Ceaușescu, pe baze ideologice nediferențiate fundamental de cele anterioare"245. Ceaușescu politizează instituțiile de învățământ pentru a schimba
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
un fervent sprijinitor al culturii. Domnia lui Brâncoveanu a reprezentat una dintre cele mai strălucite perioade din istoria noastră pe plan cultural. În cei 26 de ani de domnie, Brâncoveanu s-a dovedit un gospodar desăvârșit și bun administrator al avuțiilor țării, instaurând o epocă de prosperitate și de pace. Domnitorul a inițiat o amplă activitate de construcții religioase și laice, Îmbinând armonios În arhitectură, pictură murala și sculptură tradiția autohtonă, stilul neo- bizantin și ideile novatoare ale renascentismului italian Într-
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Geta Marcu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92313]
-
Bosforului, iar capetele purtate pe ulițele cetății. Iată cum descrie și Gheorghe Șincai În Cronică românilor martiriul dreptcredinciosului voievod: Odată cu Brâncovanul au pierit cei patru feciori ai lui, cărora el le-a grăit astfel În oră morții: „Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem Încai sufletele... Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seama de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocara
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Geta Marcu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92313]
-
prezenței actorilor nestatali), este justificată opțiunea sa de a defini sistemul internațional ca sistem de state - la fel cum, în corpul de teorie economică ce stă la baza analogiei, unitățile sistemului sunt firmele. Statele diferă considerabil între ele ca mărime, avuție și putere, dar se aseamănă prin faptul că au de îndeplinit aceleași sarcini. În fine, cel de-al treilea eșalon al structurii se referă la distribuția capacităților. Statele se deosebesc prin prisma capacităților de a îndeplini sarcini similare, capacități susbsumate
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
urmau a fi înlăturate) și constituirea “echipelor morții”; -a considerat că democrația era condamnată la pierire, fiind socotită vinovată de: o sinuciderea națiunii prin lupta pentru putere; o slăbirea autorității statului; o sărăcirea populației; o lipsa de moralitate; o acapararea avuției țării de către politicieni și evrei; o subordonarea României finanțelor evreiești. -a susținut teoria elitelor; -a susținut alianța României cu Germania și Italia considerând că șeful ei, Corneliu Zelea Codreanu va face din România “o țară mândră ca soarele de pe cer
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
percepție a indivizilor a fost determinată de către una dintre ideologiile moderne ce și-a reușit împlinirea, daca este să o judecăm prin exigenta lui Gramsci, adică a ajuns la stadiul de "bun simț". Dacă în problema pieței libere, a redistribuirii avuției, a libertăților indivizilor sau a limitelor statului de drept există dispute între adepții diferitelor ideologii, în ceea ce privește relația individului cu națiunea lucrurile nu au mai fost puse la îndoială, cel puțin până la jumatatea secolului XX. Și asta pentru că naționalismul este ideologia
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
menține un nivel ridicat al activității economice e nevoie de o cerere dinamică. Deocamdată, această cerere nu vine dinspre țări-le care se afirmă acum (China, India, Brazilia), țări în care repartiția veniturilor este foarte inegală, subzistînd decalaje mari de avuție între regiuni, între mediul urban și cel rural, între sectoarele economiei etc., ceea ce le frînează mult consumul intern. În schimb, aceste țări exportă mult în Statele Unite, înregistrează puternice excedente comerciale cu care asigură finanțarea deficitelor americane. Desigur, acționarii urmăresc anumite
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ma-siv are o cauză simplă cererea insuficientă și o soluție simplă politica fiscală expansionistă. Ca reușită intelectuală, lucrarea lui Keynes se situează printre puținele opere mari ale științei economice, opere care ne-au schimbat percepția despre lume. Poate de la Avuția Națiunilor a lui Adam Smith nu se mai scrisese o operă atît de importantă. Reușita lui Keynes a fost remarcabilă. Lordul britanic a fost un intelectual desăvîrșit, un radical îndrăzneț, care a înțeles problemele timpului său și le-a oferit
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
urîtă a rămas repartiția, adică distribuția și redistribuția resurselor, a veniturilor între membrii societății. Pe măsură ce sistemul s-a golit de orice criteriu moral, îmbogățirea prin orice mijloace devenind criteriul suprem, modelul a devenit tot mai inegalitar, prezentînd discrepanțe uriașe de avuție, de salarii etc. Cei bogați au devenit tot mai bogați, cei săraci au devenit extrem de să-raci. Și asta, valorificînd libertățile democratice, dar ducînd pe cele mai înalte culmi lăcomia, egoismul, interesul cel mai îngust și alte "virtuți" de acest gen
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
înmulțite și să ajungă la toată lumea, evitînd consumerismul deșănțat al unora și sărăcia lucie a celor mai mulți, dar care tot oameni sunt? Ținta economicului este în social, prin urmare nimeni nu cîștigă dintr-o societate de-zarticulată și cu repartiții disproporționate de avuție. Cererea globală, deci producția globală, sunt mai bine susținute de consumul cît mai multor oameni și mai prost slujite de hiperconsumul doar al unei elite. Iar dacă cererea agregată este bine susținută printr-o repartiție mai corectă, cu distribuiri judicioase
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
despre cum va arăta lumea în 2020. Potrivit analiștilor americani, globalizarea devine aproape ireversibilă, dar ea tinde să devină tot mai puțin occidentală, se va reduce numărul economiilor rămase în urmă, dar țările asiatice vor stabili noi reguli ale jocului. Avuția globală crește, dar crește și decalajul dintre bogați și săraci. Numărul firmelor globale e în continuă creștere, ceea ce facilitează răspîndirea noilor tehnologii. Conectivitatea crescută a actorilor globali aduce noi provocări guvernelor naționale. În această perioadă, vom asista la o ascensiune
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Ceea ce "se în-tîmplă" în cîmp politic este doar vîrful aisbergului, nici acela tot timpul vizibil. Adevărata bă-tălie se dă pentru cucerirea puterii economice și aceasta este problema actuală a Rusiei. Reforma declanșată ireversibilă, după pă-rerea mea a condus la polarizarea avuției, la constituirea unei foarte influente oligarhii finan-ciar-bancare, a unei puternice mafii economice și la crearea și accentuarea unor importante de-zechilibre în societate. S-a creat un original "parteneriat public-privat", organizat, în bună mă-sură, după principii de tip mafiot. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
puterii. P.I.B.-ul Rusiei reprezintă doar 1,1% din P.I.B.-ul mondial, după surse ale O.N.U. Peste jumătate din populația rusă trăiește actualmente sub pragul sărăciei, iar procentajul crește vertiginos, în timp ce doar 2% din populație deține 57% din avuția națională. Valoarea salariilor restante se ridică la aproape 30% din P.I.B. (!). Da-toria externă a atins 180 mld. $, dar a fost plătită, iar cea internă 161 mld. $, în timp ce sute de miliarde de dolari părăsesc țara în mod ilegal. În 1998, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
care concentrează foarte multă putere. Adăugînd tot mai libera circulație a capitalurilor, informației, bunurilor și persoanelor, în aceste condiții, vechile abordări sunt caduce. Cine pe cine mai protejează, cînd elemente care altădată mergeau împreună, cum sunt statul, populația, teritoriul și avuția, acum evoluează separat? La fel stau lucrurile și în ce privește liberalismul opus dirijismului, în variantă keynesistă sau socialistă. E tot un fel de coincidentia oppositorum, pentru că nicăieri aproape nu mai găsim astfel de politici economice aplicate la modul absolut, ci regăsim
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
semănat grîu, cu speranța că va mai avea timp să crească, iar noi să ne mîncăm pîinea cea întru Ființă, deși "nu numai cu pîine se va hrăni omul, ci și cu Cuvîntul lui Dumnezeu". Un alt izvor crucial de avuție, factor de producție, cum îi spun economiștii, de care avem tendința să uităm, este munca, munca umană. Ea este un mod de slujire a Binelui și de recuperare a altitudinii spirituale la care am fost creați: "În sudoarea feței tale
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
piesă de teatru, în înțelesul marilor literaturi europene, care au dat un Cervantes, un Shakspeare, un Dickens, un Balzac, un Boccaccio, un Baudelaire. Istoria noastră literară a supralicitat cantitativ, pentru a da sentimentul de măreție și diversitate ("inducerea senzației de avuție, tehnici de iluzionare și seducție, procedee de înnobilare", iată tot atâtea capete de acuzare cu care se deschide capitolul " Momentul Călinescu"). Este cazul, ne spune profesorul Negrici, să privim adevărul în față, cu bune și cu rele, începând cu linia
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
apar menționați în veacul al XIV-lea, cu specificul că, alături de tătari (în Moldova) aveau statutul de robi. Astfel, prima lor atestare documentară o reprezintă hrisovul din 30 octombrie 1385 prin care Dan I, voeivodul Țării Românești, întărește mănăstirii Tismana avuțiile ei. Printre aceste posesiuni, sunt menționate și „40 sălașe de țigani” pe care mănăstirea le stăpânea din timpul domnitorului Vlaicu Vodă (1364-1377). În Moldova, ei sunt pomeniți pentru prima dată în mod indirect în anul 1414, când Alexandru cel Bun
Află cum au ajuns romii în România şi care e numărul lor by mircea_dutu, Prof. Univ. Dr. Mircea Duţu () [Corola-journal/Journalistic/70695_a_72020]