1,708 matches
-
între oamenii săraci. Sifonarul dormea mai mult pe afară. Întindea un țol pe pământ și se lungea mulțumit, trăgând cu urechea la hîțele lui, care rumegau încă iarba grasă și umedă a gropii. Se împrietenise cu moș Leu, de păzea avutul primăriei la rampă. Ăsta era albit de bătrânețe, îndesat și iute la treabă. Fuma tot timpul 104 dintr-o pipă de lemn ars. Sfătos ca toți unchiașii, nu-i mai tăcea gura. Știa cîte-n lună și-n stele. Nu era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Peste râpele gropii curgeau frunzele rotunde ale salcâmilor. Pe la cinci, gunoierii aprindeau focuri înăbușite și un fum albastru plutea deasupra pământului sterp. Seara cădea, deodată, rece. Sub maluri sclipeau flăcări. Furiș, octombrie urca încordat ca o fiară. Hoții își duceau avutul puțin la ibovnice. Iarna era aproape și presării nu-i mai slăbeau. Pe la răsăritul lunii, umbrele lor urcau potecile sălbatice. Gheorghe căra niște pături vechi, trențuite, și ucenicul pândea la capătul drumului să nu vină cineva. Stăpânul era dus cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Lunganul intră în cârciuma lui Stere, mai bău ce mai bău cu zidarii și, când termină să le împuie capul, se răsti la nătărăul care-l aștepta afară: - Vezi, ai grijă să nu ia careva pietrele sau nisipul, că-i avutul primăriei, și dacă află domn' primar că s-a clintit ceva, ți-ai pierdut pîinea! ' Ăsta ce să zică? A dat din cap că a priceput, dar cum să stai să păzești avutul primăriei? Ziua mai trecea câteodată cu mâinile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ia careva pietrele sau nisipul, că-i avutul primăriei, și dacă află domn' primar că s-a clintit ceva, ți-ai pierdut pîinea! ' Ăsta ce să zică? A dat din cap că a priceput, dar cum să stai să păzești avutul primăriei? Ziua mai trecea câteodată cu mâinile la spate, se uita: pietrele, cam tot atâtea, dar nisipul scădea văzând cu ochii. Pe cine să întrebe și cine, ce să-i spună? într-un cuvînt: baba Marghioala a lui Mială s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fără să mai vorbească cu nimeni, a ieșit într-o noapte și și-a umplut un lighean cu nisip jilav, atunci umezit de rouă. Azi un lighean, mâine altul, poimîne altul, a strâns cât i-a trebuit. Nătângul de păzea avutul primăriei n-a băgat de seamă. Încă un zugrav își pavase bucata lui de curte cu bolovani și nu 1-a spus nimeni. Au venit și alegerile, a ieșit și domnul primar Rigo, mahalagiilor ce să le pese? Așteptau să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
groapa. Peste malurile ei galbene zburau păsări. Bărbatul se gândea că iar începe treaba. Nu se schimba nimic din viața lui. Era mai bătrân și mai ostenit, nu-l mai lua somnul, se scula cu noaptea în cap, dădea târcoale avutului primăriei, pe care-l păzea. Cine să vie aici, să fure niște mături? Nu mai apucase să strângă bani să-și ridice și el o casă. Câmpul Cuțaridei se umpluse de lume. Nu mai aveai loc. Să se fi sculat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
locuitorilor cartierului. Puțini cadii au curajul de a se opune hotărârilor lui, iar sultanul însuși rareori cutează să se amestece în macabrul său domeniu. Pe deasupra, mai e și un om extrem de bogat, căci mulți dintre credincioși își lasă după moarte avutul în folosul cartierului, fie pentru că boala le-a lovit familiile, fie că au fost impresionați de vederea acelor nefericiți. Iar cel care administrează toate aceste venituri este șeicul. El folosește o parte din ele pentru a le procura bolnavilor locuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi oameni prosperi, astfel că nu m-am putut împiedica să-i pun gazdei noastre, exprimându-mă cu mii de precauții, o întrebare care-mi frigea buzele: cum se făcea că oamenii acelui ținut friguros de munte erau atât de avuți și de instruiți? Gazda a izbucnit în râs: — Vrei, la urma urmei, să înțelegi de ce locuitorii acestui munte nu sunt cu toții bădărani, cerșetori și calici? Nu m-aș fi exprimat chiar în felul ăsta, dar cam asta era ceea ce îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost informat în legătură cu acest lucru, suveranul a poruncit să fie expulzat agitatorul, care s-a dus să-și afle refugiul în oazele din Tuat și Ghurara, izbutind să ațâțe acolo populația împotriva evreilor; aceștia au fost aproape toți măcelăriți, iar avutul lor a fost prădat. În ținutul acela erau multe terenuri cultivate, dar ele sunt aride, căci nu pot fi irigate decât cu apă din puțuri; în plus, sunt destul de sărăcăcioase, iar pentru a le face mai rodnice, locuitorii se folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe sfârșite semne în trup și în minte pentru ca ei să se pregătească să dea ochi cu chipul Său strălucitor. Ție, Hassan, nepotul meu, fiul meu, mă adresez, ție căruia nu-i las moștenire nici numele meu, nici modestul meu avut, ci doar grijile, greșelile și vanele mele ambiții. Întâia recomandare din diata sa a fost pentru caravană. Resursele îi sunt pe sfârșite, drumul ei este încă lung, căpetenia ei e pe ducă, așa că spre tine se vor întoarce oamenii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să le facă aducătoare de bani, de teamă să nu fie jefuiți de cârmuitori. De ce crezi tu că evreii din țara asta sunt acuzați de zgârcenie? Pentru că cea mai mică cheltuială, cea mai măruntă etalare de bogăție le-ar pune avutul și viața în primejdie. Acesta este și motivul pentru care numeroase orașe de-ale noastre mor, iar regatul nostru sărăcește. În calitate de reprezentant al suveranului, interlocutorul meu nu mă putea lăsa să vorbesc astfel în prezența lui. Mi-a cerut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de copil, cu grijă tăiate de pe capul fetiței mele; devenisem dintr-odată sensibil la magie și la superstiții, lucru de care eu eram cel dintâi uimit. Asta e, desigur, ceea ce-i paște pe toți cei bogați și puternici: conștienți că avutul lor ține mai puțin de meritele lor cât mai mai degrabă de noroc, încep să-i facă o curte asiduă zeiței Fortuna, așa cum îi faci curte unei amante, și să i se închine precum unui idol. Toată noaptea, casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-a poruncit să plece proscris în satul lui, și tocmai când se ducea într-acolo a fost atacat și asasinat. Răspunderea ta e mare. În timp ce vorbea, ochii mi se întunecară ca și cum se resemnau deja cu bezna temniței. Îmi vedeam avutul confiscat, bunurile risipite, familia umilită, o vedeam pe Hiba a mea vândută la un târg de sclavi. Mi se înmuiaseră picioarele și eram leoarcă de sudoare, sudoarea rece a neputinței. M-am străduit totuși să articulez, anevoie, jalnic: — De ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
jefuitorilor, iar trupurile, animalelor mâncătoare de stârvuri. Locul de popas al caravanei mele nu era decât tristețe și ruină. Am avut prezența de spirit să nu mă arăt afectat nici de moartea oamenilor pe care îi angajasem, nici de pierderea avutului meu. Îmi dădusem într-adevăr seama, încă de la prima aruncătură de ochi, că păstorii nu erau străini de jaf. Poate că le și dăduseră lovitura de grație răniților. O vorbă de-a mea sau de-a Hibei ne putea aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un locșor destul de confortabil. Înainte de a urca la bord, m-am lungit pe burtă pe mal și mi-am cufundat îndelung obrazul în apa Nilului. Când am dat să mă ridic, am avut certitudinea că, după furtuna care-mi risipise avutul, o viață nouă mi-era oferită în acea țară a Egiptului, o viață de pasiuni, primejdii și onoruri. De-abia așteptam să mă înfrupt din ea. III CARTEA DE LA CAIRO Când am ajuns la Cairo, fiule, acesta era de veacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aștearnă umbra de neșters peste fiecare loc sacru, peste fiecare cartier, fiecare poartă, peste orice privire înspăimântată. Înaintea lui, pristavii nu mai conteneau să vestească populației că nu mai avea a se teme de nimic, nici în ce privește viața, nici în ce privește avutul, când de fapt, tot atunci, măcelurile și jafurile se țineau lanț, uneori la doar câțiva pași de alaiul sultanului. Circazienii erau primele victime. Mameluci sau urmași ai acestora, erau necontenit urmăriți. Când un înalt dregător al fostului regim era prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
greve, atentate teroriste și schimbări de guverne. În martie se declară greva funcționarilor publici și a uzinelor electrice. Lisabona rămâne în întuneric, încep atacurile pe străzi, tâlhăriile. Guvernul e silit să improvizeze patrule care să păstreze ordinea și să asigure avutul public. Izbucnește, simultan, greva Poștei, a Telegrafului și Telefoanelor. Toți cereau ridicarea salariilor. Deocamdată, până la rezolvarea revendicărilor, au loc conflicte armate între elementele comuniste ale greviștilor și poliție. Bombe, focuri de armă. Guvernul închide sediul Confederației Generale a Muncii. Prilej
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu e ușoară, dar cel mai mult o complicăm noi singuri, din cauza că nu știm concret ce dorim de la ea. În viață, niciodată, nu vom putea avea tot ce ne dorim, dar trebuie să ne învățăm a prețui ceea ce avem. Avut nu este cel ce are multe, ci cel ce nu are nevoie de multe. Alergarea și lăcomia după avere te fac să-ți pierzi anii și sănătatea, să-ți pierzi liniștea. Cel ce aleargă să-și adune multe nu va
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
viața nu e ușoară, dar cel mai mult o complicăm noi singuri, din cauză că nu știm concret ce dorim de la ea. În viață, niciodată, nu vom putea avea tot ce ne dorim, dar trebuie să ne învățăm a prețui ceea ce avem. Avut nu este cel ce are multe, ci cel ce nu are nevoie de multe. Alergarea și lăcomia după avere te fac să-ți pierzi anii și sănătatea, să-ți pierzi liniștea. Cel ce aleargă să-și adune multe nu va
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
private. De la alegerea locului de muncă astfel încît să permită cît mai mult timp de lucru și în gospodărie, pînă la concedii și învoiri care deturnează timpul de producție industrială în timp de muncă agricolă și la furtul propriu-zis din avutul de stat al întreprinderii, membrii acestor gospodării difuze apelează la o diversitate de strategii de exploatare a resurselor sociale și materiale ale industriei socialiste în scopuri domestice. „Țăranul român” în comunism nu poate fi înțeles astfel în afara industriei socialiste - conchideam
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ale familiei, ca mai târziu obiectele de cristal șutite de salariați de pe la Cristalul Mudoș (Furăm, de ce să nu furăm, dom’le - zic nevoiașii-că ăștia pe toate ni le-au luat la stat; practic noi nu luăm de altundeva, decât din avutul care trebuia să fie al nostru, deci nu furăm). Statuetele mele erau de fapt copiile unor copii ale unor copii și așa mai departe. Cert e că ele nu fuseseră nici înainte de masacru, opere originale. Că într-adevăr, erau chiciuri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de unde vii nu există toate astea... Mergi drept înainte până vezi clădirea. Nu mai e alta. Gacel făcu un gest de încuviințare, își luă pușca, spada și sacul de piele în care pusese muniții, ceva de-ale gurii și tot avutul său și porni în direcția indicată, dar taxatorul îi strigă de pe acoperișul autobuzului: — Hei! Aici nu poți să umbli înarmat! Dacă te vede cineva, dai de bucluc... Ai permis? — Ce? — Permis de portarmă - dădu din mână. N-ai! Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
după hrisovul din 2 aprilie <1628> al lui Miron Barnovschi Moghila voievod. În acel hrisov se spune că vodă a dat mănăstirii Balica “ci este mitoh sfintei... m(ă)n(năstiri), ci este la Muntele Sinaiului” trei sate cu tot avutul lor și vreo patru fălci de vie la Cotnari și în “Dealul Ursului din târgul Ieșii”... ― Uite că între timp ne iese în cale mănăstirea Sfânta Vineri. Asta o aflăm din suretul făcut după hrisovul lui Gheorghe Duca voievod la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
aflăm din suretul făcut după hrisovul lui Gheorghe Duca voievod la 8 aprilie 1669, când vodă întărește stăpânirea de către mănăstirea Sfânta Vineri, ctitorie a lui Nestor Ureche, mare vornic (demolată în 1895), nu mai puțin de nouă sate, cu tot avutul lor: vii, livezi, vaduri de moară, heleștee, prisăci, vecini, poslușnici. Aceleași drepturi le acordă și “altei mănăstiri, din jos de Galata”, ctitorie a hatmanului Melentie Balica, asupra a nouă sate. Le dă și vreo cincizeci de țigani robi, fără a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să aibă egumenii datorie a o trimite la... Sinaie”. ― Cer iertare, părinte, dacă am să spun că întinderea “mâinii” de către mănăstirea Sfânta Vineri asupra moșiilor Galatei de Gios nu a fost nici prima, nici singura lăcomire a unei mănăstiri asupra avutului alteia. ― Despre o altfel de lăcomire asupra bunurilor mănăstirii Galata de Gios se vorbește și în hrisovul lui Matei Ghica voievod din 4 august 1753, în care citim: “Viind înaintea domnii mele... svinția sa Simeon egumenul de la... mănăstire Svete Arhanghel
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]