1,886 matches
-
asemenea gen de alertă. Treaba era serioasă, indicativul era unul de luptă. Eram o structură specializată, așteptam ordin să intrăm in dispozitivul de luptă și ne întrebam unde, cum și împotriva cărui inamic. S.B.: Deci totul era la nivel de bârfă despre Timișoara. L.M.: Ceea ce gândeam noi atunci era că ne atacau ungurii. Ne spuneam noi că de venea vreun ungur la noi îl înecam și gata. Exista o anumită stare de spirit printre noi. Dar să știți că noi aveam
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
autorealizare ca și la cele ce dispun de un mare potențial aptitudinal insuficient fructificat sau, pur și simplu, neutilizat. Comportamentele de evitare sunt extrem de numeroase: apatia, indiferența, dezinteresul, absenteismul, evaziunea într-o serie de activități din interiorul organizației (jocuri colective, bârfe, pauze lungi pentru cafea, discuții personale etc.). Reacțiile informale de evitare sunt cele care cresc, uneori alarmant, procentajul informalului din cadrul organizațiilor. În aceste condiții, structurile formale sunt aproape obligate să recurgă la una sau alta dintre modalitățile lor specifice de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sunt generate de frica de a fi concediat, izolat și marginalizat de colegi în propriul grup de muncă, respins din procesul de comunicare; lucrătorii se tem că vor fi suficient sau la timp informați, că vor deveni obiectul clevetirilor și bârfelor colegilor etc.; asemenea „temeri“ destructurează conviețuire și solidaritatea, dar pot conduce la efecte și mai grave, cum ar fi depresii, tentative de suicid (prezentarea lor mai detaliată poate fi găsită și în Santiago-Delefosse, 2004, pp. 16-18). Același Dejours (1985; 1987
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
politică din Absurdistan dezbate înfrigurată o întrebare fundamentală: cine a bătut recordul la mită depășind baremul de 6 milioane de lire sterline? Cine? Scârbit și neputincios, Codruț 10 iunie 2006 La colocviu (sau viața de intelectual de Bucarest): - amabilități inutile; - bârfe, multe bârfe; - priviri încrucișate cruciș sau mieros; - amante de profesori cu mici comunicări științifice; - diletanți, dilematici; - costume sărace, pantofi ponosiți (românii); - costume de lux, pantofi de firmă (românii veniți din Occident); - fără costum, dezinhibați cu metodă (profii occidentali); - plictiseala teribilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Absurdistan dezbate înfrigurată o întrebare fundamentală: cine a bătut recordul la mită depășind baremul de 6 milioane de lire sterline? Cine? Scârbit și neputincios, Codruț 10 iunie 2006 La colocviu (sau viața de intelectual de Bucarest): - amabilități inutile; - bârfe, multe bârfe; - priviri încrucișate cruciș sau mieros; - amante de profesori cu mici comunicări științifice; - diletanți, dilematici; - costume sărace, pantofi ponosiți (românii); - costume de lux, pantofi de firmă (românii veniți din Occident); - fără costum, dezinhibați cu metodă (profii occidentali); - plictiseala teribilă din jurul orelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
nesaț din carnea vieții. Revin: am ieșit în oraș cu trei prieteni intelectuali, chiar foarte intelectuali, în sensul plin de sens al acestui cuvânt. I-am ascultat vorbind timp de aproape trei ore și jumătate: în majoritatea timpului cancanuri intelectuale, bârfe nevinovate, salturi spectaculoase apoi referințe savante: Irineu din Lyon, Dionisie de Nyssa etc. La final am avut sentimentul bizar că eu nu voi fi niciodată un intelectual din această „specie“. Și nici tu, îmi permit să adaug, prea multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
este cel care atrage magnetic privirea asupra picturilor sale încărcate suav de un thanatos picurat cu pipeta sau lovind ritualic precum o pufoasă picătură chinezească. Legenda morții sale nu a putut evita substratul misterului care a înconjurat-o toată viața. Bârfele spun că Leonor Fini nu a murit de bătrânețe (deși la 89 de ani ar fi fost firesc ca lucrurile să stea astfel), ci fiindcă a primit vizita unei îngerese cu pălărie uriașă din pene (aripile îngeresei ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
în plan apropiat, se resimte puternic mai ales la final, după pe Isaac Levy a murit. După 80 și ceva de minute de vrajbă și cuvinte grele, resimțite însă de spectator în cheie mai degrabă comică (certurile au ceva din bârfa cotidiană a vecinelor, în fața porțiiă, cel care e îngrijorat că s-a întâmplat ceva cu vecinul e tocmai „dușmanul“, Zabulon Simantov. El bate la ușa lui Isaac, el alertează pe cine știe, el cară sicriul până la mașina Crucii Roșii care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
moravurilor orientale, toate acele minusuri, defecte și păcate de care ne acuză străinii și de care ne acuzăm noi Înșine: corupția și lenea, două păcate majore, care au produs altele mai mici și teribil de „infiltrante”, printre care minciuna și bârfa ridicată la rang de adevăr, chiar de lege, fatalismul dus la exces, ce provoacă la rându-i acel sarcasm care e capabil să Înjosească, să dezarmeze orice inițiativă, ajungându-se până acolo Încât naivitatea să treacă drept prostie, iar hoția
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
într-un insectar", ca pe un buchet de flori uscate, am adăuga, sau ca pe unul din hârtii colorate, căci varvarienii "n-aveau ochi pentru verdele pur din privirile Corei, pentru dâra de lumină adusă în Varvara". Se țes intrigi, bârfe, se lansează zvonuri dintre cele mai dezmățate, dar, în pofida lor, Dimitrie Cristea are curajul să-i transmită manuscrisul său despre Marele Labirint, lucrare pe care o considera proprietatea ei, el fiind doar un scrib conștiincios. Gestul lui se dovedește, ulterior
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Kant devine un "mare moftangiu", iar în filosofie este nevoie de ceva "piperat". Numai vorbirea e zeflemitoare de astă dată, în fond, Caragiale, dedându-se la analize de o mare finețe. Reținem în treacăt și o informație strict ziaristică, o bârfă care a fost escaladată de critica dăscălească anterioară, în goana după eroi ideali: pentru faptele lor, Eminescu nu i-a iertat niciodată pe Slavici și pe Maiorescu (care l-a și băgat în cămașa de forță) dar s-a împăcat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-i chip să-i afli programul unei zile, nici ce mânca, nici ce bea, nici cu ce se îmbrăca. Evită pitorescul sub orice formă și anecdoticul. Își notează uneori "escapadele" (un bal, o petrecere), dar fără amuzament și voluptate. Detestă bârfa, vulgaritatea și "se apără" de femei "frecventând mai multe dintre ele". "Vâjâielile" cu câte una singură sunt tot atât de rare ca și "întâlnirile de gradul trei". Indiferent de situație, emoțiile sunt ținute sub control, până la punctul în care riscă să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în sărbătorile de iarnă. Va fi cu noi la Cârțișoara, oriunde. Nu mai pot face nimic. Nehotărârea lui și intențiile lui ascunse m-au derutat și mi-au tăiat elanul. Rămân cu Liviu. Dar, să vedeți, cum deja au început bârfele. Fir-ar să fie! E mai rău ca într-un sătuc unde nimeni nu ar îndrăzni să opinieze. Cam așa sună bârfele : că eu sunt o fată care merit mai mult, un băiat « în post mai mare », că probabil m-
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
m-au derutat și mi-au tăiat elanul. Rămân cu Liviu. Dar, să vedeți, cum deja au început bârfele. Fir-ar să fie! E mai rău ca într-un sătuc unde nimeni nu ar îndrăzni să opinieze. Cam așa sună bârfele : că eu sunt o fată care merit mai mult, un băiat « în post mai mare », că probabil m-a părăsit celălalt - cei care știau de Alex. și de asta trebuie să fiu acum foarte disperată de mă mărit cu Liviu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fi amestecat într-o poveste cu o fată care acum ar fi însărcinată în luna a cincea. Fata e o colegă de școală, de-a lui, profesoară de matematică, care mai are un copil din flori! Liviu e distrus. Schelet! Bârfă, lume clevetitoare, curioasă, suspicioasă. A venit la mine și mi-a spus că nu recunoaște pentru că în perioada respectivă are probe că nu el ar fi încercatul! Nu știu care e adevărul. Fata la început nu a vrut să declare nimic. A
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pierde pe mine, ceea ce nu-mi convine nu vrea să recunoască. Am simțit că este de datoria mea săi spun că e necesar să sistăm întâlnirile până ce adevărul nu iese la iveală pentru că nu vreau să cred și eu în bârfa lumii. Oricum, lumea se întreabă dacă l-o primi în continuare și nu vreau să-l derutez în atitudinea pe care ar trebui să o aibă față de fata în discuție. I-am spus că dacă el va fi vinovatul și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fii și tu amestecat în astfel de discuții. Ce-ar zice lumea? Și apoi, dacă ar fi adevărat, bineînțeles că nu mai pot continua nimic cu el, va fi tatăl unui copil și atunci... Deci, asta-i! Dar să vedeți, bârfa asta forte. Nu știu care o fi adevărul. Orcum, chiar dacă adevărat va fi zvonul și Liviu va fi vinovatul, atunci îmi pare rău pentru el de cele întîmplate. Nu e singurul, dar uite că i a fost dat să se întâmple. E
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
afla că acestea într-adevar înțeapă. -BÂRFAExistă persoane care-și hrănesc frustrările denigrând (bârfind) alți oameni. Însă, o femeie înțeleaptă va ști că i se pune la încercare integritatea când va fi atacată de frustrați, și nu va da curs bârfelor, deoarece știe că acestea nu fac altceva decât să știrbească calitatea vieții. ALEGE-ȚI DORINȚELE! Filtrează-ți dorințele inimii Prin mintea-ți înțeleaptă Și nu lăsa să treacă Nici măcar un “of “. Ne naștem o singură dată. De murit, la fel
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
zis: "Hai, faceți o masă pentru toată delegația!". Îi plăceau acțiunile de genul acesta. Noi aveam masa noastră, stăteam de vorbă, râdeam la bancuri, cântau formații, cântăreți, cântărețe. Era seară românească. Știu că după aceea au apărut și prin București bârfe și a scris lumea prin presă că i-ar fi dedicat chiar Mirabela Dauer cântecul Fotoliul din odaie și că și-ar fi făcut vise. S. B.: A cântat și ea acolo și i-a dedicat de mai multe ori
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
fost văzut, faptul ar fi ajuns, în cele din urmă, la urechile tatălui meu, supărându-l profund. Am înțeles că nu pot să risc așa ceva și nici nu am riscat, dar în schimb mi-am permis să mă delectez cu bârfele care circulau din când în când în curtea sinagogii, precum aceea, savuroasă de tot, colportată de cineva care se presupune că a zărit furișându-se afară dintr-una din case, la umbra serii, o figură cunoscută de bărbat habotnic, care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
crezi c-a făcut? Îți închipui că s-a schimbat cât de puțin la față? De loc, a întors-o în glumă: „Uite doctorul, cum s-a supărat!” Cum era societatea târgului Pungești, care le erau preocupările, cum se manifesta bârfa și care-i erau consecințele, tot cartea ne-o spune, că doctorul Pravăț fusese de mult „premutat” din localitate: „bărbații, oameni serioși, aveau alte griji: în fiecare seară se strângeau la Mihăiță Dimcea, comandantul companiei și își făceau stasișorul obișnuit
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
lume mai deosebită, mai subțire, dar se pierdea în gloata de megieși, cărora Spano le-ar fi făcut trai rău în casă și iar fi avut vrăjmași pe viață dacă nu i-ar fi poftit.” Balurile se desfășurau pe fondul bârfelor, al jocurilor de cărți, primele aparținând femeilor, celelalte bărbaților dar și cu surprize de un fel deosebit: „deodată un fior străbate-n mulțime, toți se dau la o parte: trece Ana, mlădioasă, elegantă, strălucitoare de frumusețe; ea pare o mireasă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ignorat limitele arbitrare impuse de dictatură știe să-și impună limite cuviincioase într-o ambianță a libertăților nelimitate. Aproapele ca judecător Înainte de 1989, toată lumea judeca aspru politica partidului și a reprezentanților lui, iar partidul judeca aspru pe toată lumea. În rest - bârfă cotidiană și mici probleme de caracter. Nu trăiam însă din judecarea celuilalt. Altele erau circumstanțele, altul nă duful. Eram hărțuiți, prudenți, mai curând solidari cu cei din jurul nostru. Existau, firește, și oarecari „pagube colaterale“ ale acestei diminuări a spiritului critic
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
însetat ar fi o sticlă cu oțet. Ca și când înfometatul se poate salva scărpinân du-se în nas. Și totuși, asta pare să fie rețeta preferată a mediilor noastre: vești proaste de toate calibrele, știri nule, care nu interesează decât subretele, bârfe deocheate și minimalizarea (sau direct ignorarea) veștilor bune. Nu facem emisiuni despre performanțele consistente ale Institutului Cultural Român, dar dedicăm o tacla în doi peri unui textuleț al lui Patapievici, extras de pe nu știu ce blog obscur. Nu prea comentăm festivitatea de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în țările cât de cât normale, tematica aceasta e preluată de publicații specializate, numite tabloide, „presă de supermarket“, „junk-food news“. Uneori, și ziarele „serioase“ lasă să se strecoare, în josul câte unei pagini marginale de divertisment sau de „diverse“, câte o bârfă în doi peri despre celebrități din sport, cinema sau politică. La noi însă, procentul de tabloidizare a tuturor ziarelor și a tuturor posturilor de televiziune a atins cote îngrijorătoare. Fenomenul este simptomul unei primejdioase degradări sociale, morale și intelectuale. Bunul-gust
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]