3,370 matches
-
din hîrtie este că te uzi oricît ai fi de atent și poate de aceea nici chibritul nu-mi dădea ascultare și nu eram În stare să-mi aprind țigara. Eram exasperat. Mi-a venit ideea să Încerc cu două bețe deodatăă cînd le-am zărit capetele de culori diferite. Eram amețit bine, dar tot s-a trezit o părticică din mine și am reușit să stabilesc o legătură: cutia de chibrituri din mînă mi-a fost dată de clienta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
este o piesă importantă la dosar, un eventual indiciu. Am Înfășurat-o Într-o batistă și am vîrÎt-o În buzunarul interior. Înainte Însă de a o pune bine, mi s-au Întipărit adînc În minte cele două feluri de bețe de chibrit: capete albe și capete negre Mi s-au aprins În cap o grămadă de beculețe, care au străbătut evenimentele ce s-au scurs precum razele gama și lucrurile mi s-au mai limpezit. EL nu era un client
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
individul care se milogise Înainte să-i dau zece yeni — Pun pariu că sînt otrăviți, continuă el. Dar conțin ulei, așa c-or fi hrănitori pentru tine, nu? Am privit atent și mi-am dat seama că aprinsesem vreo zece bețe de chibrituri cu care omorîsem peste douăzeci și patru de gîndăcei, adunați acum Într-o moviliță pe masă. — A, trebuie să fie grozav! Se hrănesc cu saké-ul vărsat pe masă. Hai să vedem! Crezînd că glumește, am rămas tăcut locului, dar individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
e nevoie, chiar un an de zile... Trebuie să am răbdare... RÎse pe Înfundate și eu mă simțeam tare Încurcat. Numai la gîndul că ar fi existat posibilitatea să nu-mi continui investigațiile mi se puse un nod În gît. Bețele de chibrit cu capetele negre și albe din cutie... Întîlnirea Întîmplătoare din parcarea din fața localului Camelia... Întîlnirea și mai stranie de la biroul domnului M... Mărturisirea șantajului... Aș fi Înțeles lucrurile mai bine dacă el ar fi rămas un personaj ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dinainte și această variantă? De fapt, ea n-a fost o victimă inocentă tot timpul. Eram neîncrezător și necioplit. Și de ce nu, mă rog ? mi-am zis apoi. Nu mă putea scoate nimeni de-aici acum. Cartea cîștigătoare, cea cu bețele de culori diferite, era a mea și, În plus, adversarul meu nu era decît un șantajist nemernic. Ce frig Îmi era! Mi-e teamă că sînt cu-adevărat beat. Îmi revin eu. „Ce cauți aici?” Da, de fapt ce căutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
e bine să intri la bănuieli din orice. PÎnă nu cu multă vreme În urmă mă obseda și pe mine ideea că acea cutie de chibrituri care intrase În posesia mea constituia o dovadă materială certă În defavoarea dumitale. Conținea și bețe albe, și negre. Cineva care ținea la cutia aceea, dar trecea mai rar pe la cafenea a completat, cu timpul, bețele. Dacă mergea mai des acolo, putea oricînd căpăta chibrituri noi. Pe care dintre următoarele trei posibilități ești dumneata tentată s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ideea că acea cutie de chibrituri care intrase În posesia mea constituia o dovadă materială certă În defavoarea dumitale. Conținea și bețe albe, și negre. Cineva care ținea la cutia aceea, dar trecea mai rar pe la cafenea a completat, cu timpul, bețele. Dacă mergea mai des acolo, putea oricînd căpăta chibrituri noi. Pe care dintre următoarele trei posibilități ești dumneata tentată s-o iei În considerare? În primul rînd, cineva care ieșea În lume arareori; doi, Îl interesa numărul de telefon scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mare de oameni nu mai era o mulțime fără sens. Ea devenise un lanț uman, nesfârșit, ca Baltica acelei dimineți. Un milion de oameni se țineau de mână, aveau privirile ferme în care surâdea demnitatea. Câte doi pumni îmbrățișați strângeau bățul unui banner pe care scria în rusă și engleză: „Lituania este a lituanienilor!”, „Letonia e a letonilor!”, „No more Soviet Union!”. Și cântau, cântau ceva neinteligibil pentru noi. După cum suna, era un cântec de libertate, un cântec de lebădă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tixite cu podoabe, muzica revărsată din toate ușile magazinelor. Comerț, ispită, capitalism. În mine trăia încă foarte acut memoria activă a Crăciunului anilor ’80. La apogeu, reclama strigată prin megafon în parcul central al Hunedoarei: „Ia caloria! Cumpără vată pe băț!”. Era aproape singurul produs care se mai oferea în Orășelul Copiilor. Andrei, pe la vreo doi ani, se prindea de urechi în fața câte unei vitrine: „Mo Căciune, adu tu dalului, că Nicu nu dă nimic”. Tipul politiza intens: personal is political
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lor în plus însemna un an de-al nostru în minus. Tata trăgea cu papucul în televizor, noi îi trăgeam cu rezistența prin cultură. Nici o diferență de fond. Desublimări nerepresive, poluții nocturne, să nu ne prindă „Tata”. Cumpăram vată pe băț. Ciocolata avea un gust de soia prea sinistru. Cu ceva noroc, ne făceam rost de cacao, zahăr și unt și o pregăteam în casă. Și tot ne simțeam norocoși și un pic rușinați. Într-una din serile acelor ajunuri, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sculă de la locul lui și scoase îndărătul trăsurii capul. —Măi bădișorule! rosti el cu un glas foarte dulceag. Pe aici e drumul la Hârlău?... Românul se oprise în drum, cu căciula roșcată pe ochi, cu sumanul și cu traista în băț, pe umăr. Era un om năcăjit, cu obrazul ars, cu fruntea încrețită. Răspunse săltându-și în sus căciula cu mâna stângă: — Pe aici, tot înainte... Este loc bun pe lângă pădure... tot pe margine... pe lângă curțile cucoanei Roza... da’ acelea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de sat... Pe-aici trebuie să fie casele cucoanei Roza, dar nu se văd... Și începu a râde înveselit. Satul era gol. Nici cânii nu lătrau. Oamenii erau undeva, la lucru, pe câmpiile întinse. Totuși, un om sta rezemat în băț la o cotitură, sub geana întunecoasă a pădurii și parcă ne aștepta. Un om! strigă doctorul, ca și cum ar fi făcut o mare descoperire. Stați! Bădișorule, ai putea să ne spui cât mai avem până la Hârlău? —Cum? — Cât mai avem până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Apoi așa de mult nu mai este... — Da’ cât? Așa, într-un ceas ajungem? Apoi da, cam așa, într-un ceas... —Bun! oftă cu veselie doctorul. Hai înainte... Caii porniră; săteanul își puse pălăria în cap și rămase sprijinit în băț, în umbra pădurii... Acuma adieri răcoroase treceau. Ne dădurăm jos. Băiețelul în durligi vorbea cu boii. Noi pășeam în urma ambulanței, apoi rămaserăm mai în urmă. Moșneagul sta neclintit în car. Soldatul negricios îndată își duse mânile în deșerturi și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
simți dulăul cel alb și începu a lătra cu mânie. Se repezea necontenit prin întunecime, parcă voia să-l deie la pământ. „Măi Colțun, măi Colțun...“ îl chema cu prietinie flăcăul; dar cânele nu voia să înțeleagă. Apărându-se cu bățul, înainta încet spre bordei. Un glas gros și somnoros se auzi dinspre șandramaua vânturătorilor: „Care-i acolo, măi?“ În același timp răzbătu prin noapte și vocea subțire a Marghioliței, chemând cânele. - Tăcu dulăul, se liniști și glasul somnoros, Lepădatu trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cei mai depărtați visau în pâcle, iar pădurile de la malul Frumoasei aveau în ele ca o dulceață a unor păreri de rău. Când a ajuns la o cotitură și la un pod, a văzut aproape, numai la o zvârlitură de băț, două căprioare care stăteau neclintite pe costișă, părând a asculta ceva. Huruitul moale al căruței se amesteca în zvonul apei. Nu s-au tulburat nici când au văzut calul. Mai târziu au deslușit că este și o altfel de ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu te măriți. Nu zău? (Rachel părea amuzată.) Nu-mi vine să cred. Ți-a făcut și ție faza asta, Anna, nu-i așa? Apoi, realizând că a făcut o gafă, a tresărit de parcă i-ar fi înfipt cineva un băț undeva. Repede, a schimbat subiectul: Cât de tare vrei să radiez? Mama și Helen au studiat-o pe Rachel nu prea convinse. Rachel purta ținuta de bun gust, fără fasoane, pe care o poartă newyorkezii în timpul liber: hanorac de cașmir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Știi regulile: îl întorci de trei ori spre tine în dreptul inimii. Nu poți să-ți dorești un bărbat sau bani, dar poți să-ți dorești o soacră bogată. Din nou, de îndată ce a realizat ce zisese, a rămas țintuită locului cu bățul înfipt în locul cunoscut. —E în regulă, am zis. E în regulă. Nu putem să o mai ocolim întruna. —Sincer? Am dat din cap. —Ești sigură? Am repetat gestul. —OK, hai să-ți vedem trusa de machiaj. Pentru un timp, înghesuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
S-a uitat lung, obraznic, la cicatricea mea, apoi a scos un pachet de țigări, l-a lovit într-un fel anume și țigara a țâșnit în sus și drept în gura lui. Cu o mișcare arcuită, a frecat un băț de chibrit de peretele de cărămidă roșie și, chiar când era pe punctul să-și aprindă țigara, vocea dematerializată a lui Rachel, dintr-o altă cameră, a spus: —Joey, stinge-o. A înmărmurit de uimire, cu bățul de chibrit aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a frecat un băț de chibrit de peretele de cărămidă roșie și, chiar când era pe punctul să-și aprindă țigara, vocea dematerializată a lui Rachel, dintr-o altă cameră, a spus: —Joey, stinge-o. A înmărmurit de uimire, cu bățul de chibrit aprins în mână și a mormăit, cu țigara în gură: — Nu știam că ai ajuns acasă deja. Oh, sunt acasă și încă cum. Stinge-o, Joey. Acum. — La naiba, a zis, stingând chibritul chiar când începuse să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu pot să stau mult. Dar, cum vizionarea e doar la două străzi distanță, m-am gândit să trec și să vă salut. Să văd cum merge partida de scrabble. —Ce onoare, a spus Joey tărăgănat. Nu știu ce făcea cu un băț de chibrit între dinți. Jacqui și-a dat ochii pe spate. —Joey, se luminează camera când ieși tu din ea. A venit lângă mine și Rachel. De ce e întotdeauna așa de nesuferit? — Nu se place prea mult pe sine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o văpaie; puțin a lipsit să vomit, să leșin, să fug în jurul încăperii. Mulțumesc, Aidan, mulțumesc, mulțumesc. —E o femeie. - La naiba. - O femeie mai în vârstă, vorbește foarte tare. Leisl părea puțin tulburată. — Aproape că strigă. Și izbește un băț de pământ. Hristoase! Părea să fie Buni Maguire! Exact asta făcea când venea să stea la noi și avea nevoie la baie - bătea cu bastonul în podeaua de la baie ca să urce cineva și s-o ajute, în timp ce noi trăgeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am vrut. —Dar ai venit pentru că te-a rugat altcineva, așa e? — Da, doamnă, soția mea, Leanne. Camera s-a mutat pe femeia de lângă el, o făptură firavă și uscată, cu o claie de păr blond, tapat, ca vata pe băț. Leanne, se părea. — Știi cine îmi spune toate astea? a întrebat Neris. —Nu, doamnă. —Mama ta. Ray nu a spus nimic, dar fața lui s-a crispat puțin - reacția unui băiat dur de la țară care încearcă să-și stăpânească emoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Tessie începe să vorbească. —Detta, zice ea, sunt supărată pe tine și dintr-un alt motiv. Am un prieten la bancă, un om foarte, foarte drăguț, membru al Opus Dei și foarte talentat. Construiește machete ale teatrelor de operă din bețe de înghețată - un talent uimitor! - și mi-a zis că, în după-amiaza asta, ți-ai lichidat mai multe conturi și ai transferat fondurile la o bancă din Marbella. Te cari, nu-i așa? Detta (cu capul în pământ): Da, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
iepele ce le erau aduse, totul contra plată. — Toată dimineața, își amintea maică-mea, strigasem și bătusem din palme la spectacolul oferit de jocul „tabla“, în cursul căruia cavalerii zeneți încercau unul după altul să atingă ținta de lemn cu ajutorul bețelor pe care le aruncau de la înălțimea cailor în galop. Nu puteam vedea care dintre ei izbutea cel mai bine, dar vacarmul care ajungea până la noi de pe colină, din locul numit tocmai al-Tabla, ne indica fără greș câștigătorii sau perdanții. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
barbarii ăia - Errius puse mâna pe botul calului. Nu-i așa? În loc de răspuns, Antonius arătă spre signum manipularis pe care un signifer îl ducea sus, deasupra capetelor soldaților care mărșăluiau. Soarele strălucea pe mâna de fier argintat aplicată la capătul bățului și înconjurată de o cunună de lauri. Nu crezi că ar trebui să-i ajungem din urmă pe soldații noștri? Dădu pinteni calului, cu ochii la signum. Vântul făcea să oscileze însemnele de bronz, cele două discuri aurii și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]