1,758 matches
-
și trase un șut scaunului de sub Issler. Proxenetul țipă și începu să se zbată ca un pește pe uscat. În momentul în care întreaga lui greutate rămase suspendată în cătușe, se auzi un trosnet de oase. Fii atent la mine, băiete! exclamă el, apoi urlă: Găinarule! Cioroiule! Pedofilule! Și trânti pe jos și celelalte scaune. Cei patru rămaseră atârnați unul lângă altul, țipând și încolăcindu-și picioarele unul în jurul celuilalt, asemeni unei caracatițe în zeghe. Zbieretele lor păreau o singură voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ușa camerei mele, de pe care lipseau firele de păr lipite cu scuipat. Mi-am scos revolverul și am lovit ușa cu piciorul. Un alb așezat pe scaunul de lângă pat avea deja mâinile ridicate și o propunere pe vârful limbii. — Ușurel, băiete! Sunt prieten. Nu-s înarmat și dacă nu mă crezi, poți să mă percheziționezi pe loc. I-am făcut semn cu arma spre perete. Individul s-a ridicat și și-a pus palmele pe el, cu mâinile întinse deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă pun bine cu el. În cele din urmă mi-am dat seama cum stă treaba cu Blanchard. Dacă ți-a fost prieten, țin-te tare. Când l-am auzit spunând „a fost“, m-am trezit sfărâmând spătarul scaunului. — Ușurel, băiete! exclamă Dolphine. — Continuă, am icnit. Detectivul particular vorbi rar și calm, de parcă s-ar fi adresat unei grenade: — E mort. Ciopârțit cu toporul. L-au găsit niște derbedei. Au spart casa în care stătea și unul din ei a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care m-a văzut primul. Madeleine scânci când dezmierdările încetară și scoase un țipăt în clipa când umbra mea atinse patul. Emmett o reduse la tăcere, astupându-i gura cu degetele lui încărcate de inele sclipitoare. — Ăsta nu-i incest, băiete, spuse el. E pură afecțiune și avem și dispensă pentru asta. Reflexele și tonul pe care-mi vorbea erau extrem de stilate. I-am copiat calmul: — Georgie Tilden a omorât-o pe Elizabeth Short. Ea a sunat aici pe 12 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ospitalitate și niște futaiuri or să vă rezolve problemele? Credeați că... — Tati, fă-l să se oprească ! Mâna lui Emmett despică din nou aerul. Madeleine își îngropă fața în ea. Scoțianul făcu următoarea mișcare logică: — Să trecem la lucruri serioase, băiete. Cât vrei ca să uiți de istoria familiei Sprague? Am studiat dormitorul, alegând din priviri obiecte - și etichetele cu prețuri despre care Madeleine îmi povestise cu atâta mândrie. Picasso-ul de pe peretele din fund - o sută douăzeci de miare. Două vase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care jelea atât. Așa s-a născut Madeleine, iar eu am crezut că-i rezultatul nopții aceleia. Am iubit-o - era fetița mea. Peste doi ani m-am gândit să mai facem un copil și așa s-a născut Martha. Băiete, știu c-ai omorât doi oameni, chestie cu care eu nu mă pot lăuda. Așa că știi ce-nseamnă să te doară. Maddy avea unsprezece ani când mi-am dat seama că-i leită Georgie. L-am căutat și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din Primul Război Mondial, iar acum doi ani, la cină, Ramona spusese ceva despre „episoade din trecutul domnului Sprague de care el ar fi preferat să uite“. Am avut brusc o intuiție: — Cum ai putut să suporți un asemenea nebun? — Băiete, ai fost și tu idolatrizat la un moment dat. Știi cum e când trebuie să ai grijă de un om slab. E o legătură specială. Ca și când ai avea un frate mai mic și neghiob. — Eu am avut un frate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ce crezi că vrea Sandy Șuierătorul? Întrebă Logan după plecarea polițistului. Insch rânji. — Un protest, un geamăt... Cui Îi pasă? Avem ocazia să facem haz de rahatul ăsta mic câtă vreme suferă. Își frecă mâinile una de alta. CÎteodată, Logan, băiete, Dumnezeu ne surâde. Sandy Moir-Farquharson Îi aștepta Îmtr-o cameră de detenție de la parter. Nu părea foarte fericit. Un plasture alb subțire Îi traversa nasul, acum tumefiat, iar sub ochi avea cercuri negre. Dacă aveau noroc, pungile acealea aveau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
întâmplat când a căzut Sejanus. Iar când vor intra în Curie pregătiți să audă că Tiberius a murit și să hotărască ce vor face, pe cine vor alege, alegerea va fi deja făcută... Numai eu știu ce trebuie să fac, băiete, și am făcut-o deja, am demonstrat - ezită, îl privi drept în ochi. Dacă tu îmi făgăduiești că atunci când vei ajunge acolo... — Îți făgăduiesc, spuse Gajus Caesar susținându-i privirea. Nimic nu-i trădă gândul: imperium-ul era al lui, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
eu pe strada aceasta plină de ierburi ca și cum n-ar fi călcată de nimeni, mă uit cum se cheamă: da, strada Uzilop, nu știu cum să ies; paralel cu mine-n tufișuri, ceva se târăște când merg, stă când mă opresc: „hei, băiete, cauți ceva?“, „unde este strada Polizu?; cine mi-a vorbit, de unde; n-am auzit decât Întrebarea fără voce, Înainte la dreapta, Înainte la stânga, la dreapta, la stânga, prima la stânga, a doua la dreapta, Înainte la stânga, la dreapta până Întrebare stop: „ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
căderea. Se agăță cu toată puterea de coama calului și ținu strâns frâiele pentru a încerca să-l calmeze și să evite căderea de la mai mult de 2 metri. - Gata, Donny, țipă ea încercând totodată să mângâie gâtul calului. Donny, băiete, e totul bine. Gata! Și totuși continua să se cabreze înnebunit. Oare s-a lovit la ochi când s-a izbit de acea pasăre? Grija ei pentru cal era amestecată în acele momente cu frica proprie, căci se vedeau pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și a zis de câteva ori „mama“, ca și cum nu și-ar fi dat seama ce înseamnă. După aia a dat cumva din cap și s-a-ntors spre mine. Mi-a zâmbit și arăta un pic mai normal atunci. „Îmi pare rău, băiete, a zis, n-am vrut să te sperii. Totul e bine. Culcă-te la loc.“ Și mi-a luat playerul de pe pat și mi l-a pus pe birou, înfășurând frumos căștile în jurul lui. Apoi a ieșit. —Eu nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
acoperit cu semne japoneze fusese prins pe ușa din față, pînza albă avînd peceți și numere de Înregistrare. Jim apăsă pe sonerie, așteptînd ca servitorul să deschidă ușa. Se observă că haina Îi fusese tăiată de la cot de cuțitul hoțului. — Băiete, repede...! Dădu să spună: „Te omor... “, dar se stăpîni. Casa era tăcută. Nu se auzeau servitoarele certîndu-se din pricina butoiului de În partea destinată servitorilor sau clip-clip-ul grădinarului tunzînd iarba În jurul straturilor de flori. Cineva Închisese motorul piscinei, deși tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fie pornit. Jim deschise capacul de metal, se cățără printre lamele ca niște coase și Își făcu drum prin jgheabul unsuros. Ușa de metal se lăsă În jos, dezvăluindu-i bucătăria familiară Îmbrăcată În faianță albă. — Vera! Am ajuns acasă! Băiete! Jim se lăsă pe podea. Niciodată nu văzuse casa atît de Întunecată. Păși prin balta de apă din jurul frigiderului și intră În holul pustiu. Pe cînd urcă scările spre dormitorul mamei sale, simți că aerul era Închis, cu un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ei. Soldați japonezi, cu baionete la armă, stăteau lîngă marginile remorcilor. În spatele lor, rezemîndu-și capetele unele pe umerii celorlalte, erau englezoaice cu copiii lor, Îngrămădiți peste valizele ieftine și pilotele kaki. Jim Își zise că erau familiile militarilor britanici capturați. — Băiete! Ia-ți bicicleta! Domnul Guerevici Îl Împingea de umăr pe Jim. — Du-te după ei! — Dar, domnule Guerevici... Bagajele sărăcăcioase Îl nelinișteau pe Jim tot atît de mult ca și ciudatele soții ale soldaților britanici. Nu pot merge cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sau de englez. Fuseseră oare trimiși cu toții În lagărele din Japonia? Apoi, În timp ce mergea pe bicicletă pe Nanking Road, fu depășit de un camion militar. Un grup de bărbați cu părul blond, În uniforme britanice, ședeau În spatele paznicilor. — Grăbește-te, băiete! Hai, mai cu viață! — Mai repede, băiete! Nu putem să te așteptăm! Jim se Încovoi deasupra ghidonului, iar picioarele i se Învîrteau cu repeziciune repede pe pedale. Soldații strigau și Îi făceau semne cu mîna, bătînd din palme, În timp ce paznicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În lagărele din Japonia? Apoi, În timp ce mergea pe bicicletă pe Nanking Road, fu depășit de un camion militar. Un grup de bărbați cu părul blond, În uniforme britanice, ședeau În spatele paznicilor. — Grăbește-te, băiete! Hai, mai cu viață! — Mai repede, băiete! Nu putem să te așteptăm! Jim se Încovoi deasupra ghidonului, iar picioarele i se Învîrteau cu repeziciune repede pe pedale. Soldații strigau și Îi făceau semne cu mîna, bătînd din palme, În timp ce paznicii japonezi se Încruntau la acest joc absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de salvare se lăsa mult În jos sub greutatea spinării late a marinarului. Acesta trase lîngă vas și Jim văzu Între ghetele lui o rangă, un bomfaier și stinghii. Pe bancă erau rame de hublou luate din corpurile navelor. — Hei, băiete - mergi pe coastă? Cine mai e cu tine? — Nimeni. Cu toată siguranța pe care o oferea acest tînăr american, Jim nu era nerăbdător să părăsească vasul. Îi aștept pe mama și pe tata. Au... Întîrziat. — Au Întîrziat? Ei bine, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
umpleau cabina și marinarul se trînti În fotoliul de pînză. Se uită În oala de pe sobiță, apoi Îl privi posomorît pe Jim. — Deja Începe să mă calce pe nervi, Basie. Nu știu dacă e mai mult flămînd sau nebun... — Intră, băiete. Arăți de parcă ai vrea să te Întinzi. Un bărbat mărunt, mai În vîrstă, ieși de sub pătură și Îi făcu semn lui Jim cu țigara pe care o ținea În mîna lui albă. Avea o față blîndă, liniștită, de pe care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aruncă pe jos cîrpa. — Toate astea nu ne ajung să cumpărăm un șampan pînă la Chungking! Am avea nevoie de vasul Queen Mary pînă acolo. Îi aruncă lui Jim o privire Întunecată. Și n-avem destul orez și pentru tine, băiete. Cine ești? Jamie - — Jim... explică Basie. Un nume nou pentru o viață nouă. CÎnd Jim se așeză lîngă el, acesta Întinse o mînă pudrată și Își apăsă blînd degetul mare pe buzele lui Jim, În colțul stîng al gurii. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a luminii cenușii. În urma lor venea un soldat Înalt, purtînd ghete strîmbe și un șort militar englezesc. Avea pieptul gol, iar coastele lui slabe păreau o colivie de păsări, În care Jim aproape că-i putea vedea inima palpitînd. — Bravo, băiete... Îi aruncă lui Jim un zîmbet chinuit și Îl mîngîie pe cap. Se așeză repede jos, sprijinit de perete, cu fața cadaverică Întoarsă spre cimentul umed. O a doua echipă de sanitari lăsară jos targa, lîngă el. Din culcușul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ce avea să vină. Trebuia să-și pregătească izbucnirea, dar bombeurile strălucitoare ale pantofilor lui Jim Îi abătură atenția. Ca toți soldații japonezi, sergentul purta bocanci putrezi, prin care Îi ieșeau degetele mari ca niște uriașe degete mari de la mînă. — Băiete... Făcu o pauză În fața lui Jim și Îi dădu În cap cu lista pentru apel, scoțînd un nor de praf alb. Știa de la soldatul Kimura că Jim era implicat În fiecare activitate ilicită din lagăr, dar nu fusese niciodată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de la bîlci și catarame din vestul sălbatic - o colecție de nimicuri care, În ochii lui Jim, aveau stilul și magia avioanelor de luptă Mustang. Hei, ăsta-i Jim din Shanghai... — Copile, Basie e furios pe tine... — Vrei să jucăm șah, băiete? — Jim, am nevoie de apă caldă și de un bărbierit. — Jim, adu-mi o șurubelniță pentru mîna stîngă și un lighean cu apă fierbinte. — De ce e furios Basie pe Jim? Jim schimbă saluturi cu americanii: Cohen, un maestru la jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca Tiptree, Cohen și Dainty. Asta era America. Jim rămase tăcut gîndindu-se la bombardierele B-29. Voia să le Îmbrățișeze fuselajele argintii, să le mîngîie carlinga motoarelor. Avionul Mustang era frumos, dar Superfortress aparținea altei categorii de frumusețe... — Ia-o ușor, băiete... Basie Îi cuprinse cu brațul pieptului tremurător. SÎnt departe de Lunghua. O să te Îmbolnăvești. — Mă simt bine, Basie. Războiul aproape s-a terminat, nu-i așa? — Așa-i. Pentru tine nu prea curînd, Jim. Spune-mi, i-ai văzut vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
poartă, zgîlțîind Închizătoarea și lanțul greu. Domnule Tulloch, ai Încuiat porțile. Tulloch se uită nemulțumit la Jim, evident nerecunoscîndu-l pe acest băiat de paisprezece ani, În zdrențe, și clipi bănuitor spre cartușul de țigări. — De unde dracu ai apărut? Ești englez, băiete? — Domnule Tulloch, am fost la Lunghua. Am locuit aici trei ani. CÎnd Tulloch Începu să se Îndepărteze, Jim strigă: Am lucrat la spital cu doctorul Ransome! — Doctorul Ransome? Tulloch se Întoarse la poartă. Se uită neîncrezător la Jim. — Doctorul scormonește-rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]