KorAP: Find »[drukola/base=băiată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...72 >

1,778 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583

mergi spre Marele Oraș, rămîi cu mine. Și eu merg Într-acolo. — Sigur că da, interveni aici bărbatul cel scund, cu gura ca o cicatrice, cu glasul răgușit și cu un oribil zîmbet batjocoritor. — Sigur că da. Rămîi cu Bull, băiete! Are el grijă de tine. O să te scoată-n lume, pe cinstea mea! O să te ducă În țara unde curge lapte și miere... nu-i așa, Bull? O să-ți arate unde cresc copacii care fac șuncă și tufișurile În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
curge lapte și miere... nu-i așa, Bull? O să-ți arate unde cresc copacii care fac șuncă și tufișurile În care cresc curcani... nu-i așa, Bull? spuse el, dînd un Înțeles urît, dar lingușitor vorbelor sale. Rămîi alături de Bull, băiete, și-o să te-mbrace În perle... Văleu, ce copil tîmpit! spuse și glasul i se transformă Într-un mîrÎit răutăcios. La ce dracu’ ne-o mai trebui un copil tîmpit ca ăsta... De-aici ni se trag toate necazurile... Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
cu noi! Bărbatul cel scund bombăni ceva pentru sine, dar nu mai spuse nimic. Bull Îl mai sfredeli o dată cu privirea, apoi se Întoarse, traversă și se așeză pe un vagonet tras pe o linie secundară, lîngă o magazie. — Vino-ncoace, băiete! rosti el aspru, scotocind În buzunare după o țigară. Băiatul se apropie de vagonet. — Ai vreo țigară? zise bărbatul, căutîndu-se Încă prin buzunare. Băiatul scoase un pachet de țigări și i-l oferi. Bull luă o țigară din pachet, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
o aprinse dintr-o singură mișcare, ascunzînd-o Între obrazul său brăzdat și mîna făcută căuș, apoi puse pachetul de țigări În buzunar cu același gest larg și hotărît. — Mulțumesc! zise el scoțînd pe nas fumul Înțepător În fuioare groase. Șezi, băiete! Băiatul se așeză pe vagonet, lîngă bărbat. Timp de cîteva clipe, pe cînd Bull fuma, doi dintre vagabonzi se priviră În liniște, zîmbindu-și pe furiș, apoi cel tînăr, Îmbrăcat În costumul soios cu dungi, dădu din cap și, zîmbind ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
dracului dacă pricina ta nu-i de-a dreptul oarbă. Se aud rîsete, strigăte de aprobare — Ascultă, Jim! rostește altul cu un umor grav și cu un aer de profundă Îngrijorare, n-ar fi rău să te duci la doctor, băiete, ai cam Început să bați cîmpii. N-ai băgat de seamă? — Foarte bine, foarte bine! spune Jim ferm. RÎdeți voi cît vreți, dar problema asta are două aspecte, indiferent ce credeți voi. — Ascultă, Jim! spune altul cu un zîmbet larg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Și-o pornește copăcel-copăcel! zice unul Însoțindu-și cuvintele de o mișcare legănată a capului negru plecat spre pămînt. Și-ncepe să-l tragă! spune celălalt legănîndu-și capul ca și cum ar trage ceva. — Și zice „Hei-rup!“, spune unul. — Și zice „Gata, băiete, am pornit-o!“ răspunde celălalt. — Ha, ha, ha, ha! și se Înăbușă de-atîta rîs și se plesnesc peste coapse tot povestindu-și isprăvile elefantului. Între timp s-a ridicat și cortul-cantină - o copertină uriașă, fără pereți laterali -, iar acum Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
fel de presimțire și mă neliniștea gîndul să-l știu plecat. Și-atunci am auzit din nou: „Doi... doi“ - rostea primul glas și „douăzeci... douăzeci“ rostea celălalt și știu, știu... da, da! Ei, Doamne! Cum să nu-mi amintesc, măi băiete, și timpul și ceasul și anul cînd s-a-ntîmplat, chiar și ziua... pentru că-n anul acela au venit lăcustele și-au ros toți copacii de i-au lăsat goi. Dar, ia zi... Ben... Steve... Luke... măi, măi, măi? Fir-ar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
mamă. Cum? Vapoare? În port? Da, cred că așa e. Portul e În partea aia? — Nu, mamă, e În partea cealaltă. Te-ai Întors cu spatele. E chiar În partea cealaltă: e acolo. Cum? În partea cealaltă? Păi cum, măi băiete, nu se poate... Nu mă minți? Nu, zău, puteam să jur?! M-am zăpăcit de tot. Poate c-o fi din cauza tunelului prin care am trecut. Dar la țară n-am cum să mă rătăcesc, dacă-mi găsesc un semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
În partea aia. Dar atunci unde-i podul? Cel peste care-am trecut atunci, noaptea? — E aici, chiar În capul străzii. Uite! Vino la fereastră să vezi. Îți amintești cum am venit? Cum adică? Mai Întrebi dacă-mi amintesc, măi băiete?! Ei, Doamne, cred că-mi amintesc și lucruri de care tu n-ai citit niciodată... cum s-au petrecut, lucruri de care nu s-a scris niciodată În cărți. Cred c-au Încercat ei să scrie prin cărți despre bătălii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
a fost cînd Încă nu se născuseră, cînd nu se aflau să vadă cu ochii lor: le-au scris așa, ca să pară că s-au Întîmplat cu mult timp În urmă și Într-o țară necunoscută... ce știau ei, măi băiete, de ce-a fost: de felul cum mirosea fumul din curte, și cum cînta mama, și cum opărea fulgii, și de felul cum s-a umflat rîul de ploile din primăvara aia? De felul cum arătau oamenii care treceau În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
de felul cum jeleau femeile În curtea lui Bob Patton, iar oamenii treceau pe lîngă noi stîrnind praful și știam că se sfîrșise războiul. Doamne, Dumnezeule! Cum să nu-mi amintesc! Astea-s lucruri pe care mi le amintesc, măi băiete, și care așa au fost. Îmi amintesc toate cîte au fost de cînd aveam doi ani și, crede-mă, dragul mamei, că puține sînt cele pe care le-am uitat. Da, da... cum să nu-mi amintesc cum m-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
iar au stat de vorbă și și-au pregătit prînzul, și iar au stat de vorbă, că bătrînul era bine și-n putere ca-ntotdeauna, Împăcat cu lumea și fără nici o grijă, dar cînd a bătut ceasul șase, ia seama, băiete, vreau să pricepi ce fel de om era, cînd a bătut ceasul șase, s-a Întors spre Sam și i-a zis: „Pregătește-te, Sam“ - și la șase și zece s-a uitat din nou la Sam și i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Că doar eram destul de mare atunci, aveam cinci ani și-am văzut tot, și țin minte toate așa cum ți le spun, da, da, și multe alte lucruri care s-au petrecut mai demult, de care tu n-ai auzit, măi băiete, cu toate cărțile pe care le-ai citit: păi n-am Învățat noi să ne facem toate singuri și să creștem plantele cu care ne hrăneam și să adunăm lîna și s-o vopsim, să mergem În pădure să strîngem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
strigau În gura mare: „Urrra!“ și unii strigau: „Trăiască Hayes“ și alții „Trăiască Tilden!“ Ei, Doamne! Cum să nu țin minte?! Țin minte o mulțime de lucruri de care tu nici n-ai visat și nici n-ai auzit, măi băiete! — Dar cum a fost cu cele două glasuri pe care le-ai auzit? Ei, da, ascultă... și cum Îți spuneam: „Doi, doi“ zicea primul glas și „douăzeci, douăzeci“ zicea celălalt. „Ce zice?“ - am Întrebat. „Doi, doi“ zice și „Douăzeci, douăzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
am văzut altul ca el“ - a zis. Ei, asta trebuie să recunosc și eu: ce-i al lui e-al lui. În ciuda rătăcirilor și hoinărelilor lui, era un om de casă cum nu se mai află altul. Să știi, măi băiete, că se pricepea să facă de toate În casă, să dreagă și să pună rînduială În lucruri, să facă orice cu mîinile lui, și să-ți mai spun una: cînd intram dimineața În bucătărie găseam totdeauna un foc strașnic În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
ea. Precis știai“ - am zis. „Ei, da, cred că știam“ - vezi tu, a trebuit să recunoască. „Ascultă, am să-ți spun cum a fost“ - a zis, și-atunci, bine-nțeles mi-a povestit tot, totul a ieșit la iveală. Ei, băiete, cum să-ți povestesc ca să-nțelegi că n-a fost numai vina tatălui tău. Ei, de Lydia n-are ce zice, firește, pe ea o cunoscusem Înainte de a-l cunoaște pe el, cînd au venit să locuiască acolo și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
avere dacă nu mă măritam eu cu el. Atunci i-a scris Truman din California, de data asta profesorul Truman, da, da, socrul celor doi ucigași de care-ți vorbeam (și cum am primit eu Înștiințare În noaptea aceea, măi băiete: „Doi... doi“ și „douăzeci... douăzeci“), Ed Mears și Lawrence Wayne, care s-au Însurat cu cele două surori, fetele lui Truman, da, da... Doamne, și ce om Învățat și subțire mai era, nu de teapa ucigașilor ăia, ascultă-mă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
să spui?“ - a zis. M-am uitat la el. Nu i-am spus nimic. Puteam să-i spun, dar n-am vrut să-l necăjesc. Dragul mamei, nu i-am spus nimic, dar eu știam, știam, că omul ăla... ascultă, băiete, stai să-ți povestesc... „Am venit să-mi iau rămas-bun“ - zice, și, crede-mă, băiete, avea chipul Împietrit... „Ne pare rău că pleci“ - am zis - „o să ne fie dor de dumneata.“ „Da“ - a zis, și m-a privit drept În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
să-i spun, dar n-am vrut să-l necăjesc. Dragul mamei, nu i-am spus nimic, dar eu știam, știam, că omul ăla... ascultă, băiete, stai să-ți povestesc... „Am venit să-mi iau rămas-bun“ - zice, și, crede-mă, băiete, avea chipul Împietrit... „Ne pare rău că pleci“ - am zis - „o să ne fie dor de dumneata.“ „Da“ - a zis, și m-a privit drept În ochi... și Doamne, ce privire avea, Înțelegi... „Și mie de voi!“ S-a uitat drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
decît să vorbească tot timpul de tine? Știi ce“ - zice - „eu cred că nătărăul acela bătrîn te iubește, pe cinstea mea.“ Ei, eu n-am zis nimic, n-am vrut să-l necăjesc, dar eu citisem totul În ochii lui, băiete, și știam, știam! Ei, Doamne, de cînd sînt n-am văzut așa un om, veșnic pe picior de plecare. Chiar cred că Amanda Stevens avea dreptate. Așa zicea, Înțelegi, cînd i-au plecat toți feciorii la război... Avea opt feciori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
nici un motiv, nu i-a supărat nimeni cu nimic, după cîte văd... pur și simplu erau porniți să ucidă“ - am zis - „și nu merită altceva decît spînzurătoarea.“ „Da“ - a zis - „dar Îmi pare bine de ce-am făcut.“ Ascultă, măi băiete, să-ți povestesc: „Doi... doi“ - spunea primul glas și „Douăzeci... douăzeci“ - spunea celălalt. Știu precis cînd a fost asta... Îți spun Îndată: a fost pe douăzeci și șapte septembrie, seara, la ora zece fără douăzeci. Să vezi de ce țin minte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
mi-a venit sorocul, mai sînt două săptămîni“ - am zis. „Nu contează“ - a zis. „Ești pregătită. Ți-a venit sorocul, fără Îndoială, ți-a venit sorocul.“ Și chiar așa a fost. Bineînțeles că asta era... asta-ți și spuneam, măi băiete!... așa s-au deslușit toate. „Doi... doi“ - spunea primul glas și „Douăzeci... douăzeci“ - spunea celălalt... La douăzeci de zile după ce-a trecut Ed Mears pe la noi pe-acasă, la zece fără douăzeci de minute negreșit, În a șaptesprezecea zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
tot. „Ce părere ai?“ l-am Întrebat pe domnul Grant. „Acum Înțelegi, nu-i așa?“ A rămas Încremenit. „Dacă stai să te gîndești e cam ciudat, zău că da!“ - a zis. Ei, Doamne, dar ce se-aude din port, măi băiete? Cum? Ce spui? Un vapor!... De-acum se apropie luna lui april și-o să trebuiască să plec acasă: În grădina mea, unde muncesc, or să apară curînd primele flori și-or să Înflorească pomii, piersicii și vișinii, și sîngerul, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933

fața roșie, de rac fiert și pe urmă răcit. Ba chiar îi înțeleg. Se plictisesc, probabil, ascultând continuu vântul care aduce, vara, nori de praf sau emițând ipoteze despre deșertul pe care expedițiile nu reușesc să-l descopere. În Asybaris, băiete, bârfa constituie un medicament". Uneori, când nu se controlează de ajuns, iese la iveală o tristețe bine ascunsă, dar doctorul Luca se grăbește totdeauna să-și reia aerul său obișnuit, de clovn bătrân căruia îi place să spună lucruri ciudate

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
custode că Dumnezeu e ce rămâne când tot ce ne e permis să vedem ne pare absurd, după care, cu ochii la pendula cu ramă de sidef din perete, a adăugat, între două accese de tuse: "Ceea ce am căutat eu, băiete, nu se află pe lumea aceasta. Sau nu se mai află". Julius îl ascultă fără să-l întrerupă. Foarte rar îi pune întrebări și o face cu grija de a se arăta politicos, deoarece nu vrea să-l supere pe

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]