KorAP: Find »[drukola/base=bănui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...472 >

11,781 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

de vioară. Melodia era simplă, ingenioasă, matematică, dar În zborul ei prin Întuneric și peste zăpadă deveni mai puțin sigură, până când smulse din mintea lui Myatt o urmă de perplexitate și regret: — N-am știut. N-am avut cum să bănuiesc. Era acum În compartiment atâta căldură Între ei că, fără să Închidă fereastra, el Îngenunche lângă pat și-i puse mâna pe față, pipăindu-i trăsăturile cu degete curioase. Se simți iar copleșit de gândul nou apărut: „Atât de dulce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
lăsarea Întunericului, la gara de frontieră, iar totul va rămâne tăinuit. N-am fost condamnat pentru sperjur, spuse el. Nu intră În atribuțiile curții marțiale. — Ați fost judecat În lipsă, spuse colonelul Hartep, și condamnat la cinci ani de Închisoare. Bănuiesc că știți și dumneavoastră că, pentru a primi o sentință În acest caz, trebuie să fiu judecat de un tribunal civil. Are dreptate, spuse maiorul Petkovici. Nu intră În atribuțiile noastre. Dacă vă uitați la secțiunea 15... — Vă cred, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dumneata? El răspunse vag, uitând să se dea deoparte ca s-o lase pe ea să intre prima: — Eu rămân aici. Pe mine unde or să mă ducă? Întrebă Josef Grünlich după ce ușa se Închise. — Dar pe mine? — La cazărmi, bănuiesc, cel puțin noaptea asta. Nu există tren spre Belgrad. Au lăsat soba să se stingă. Încercă să arunce o privire pe fereastră, spre țărani, dar se pare că aceștia obosiseră să mai aștepte și plecaseră acasă. Spuse cu ușurare: — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

că voi deveni la fel de insipidă ca insipidele mele prietene măritate. Și tu, Lauren, de ce te-ai despărțit de Louis? am Întrebat. Lauren oftă, apoi spuse: Ne-am despărțit pentru că... hmm... Făcu o pauză ca și cum ar fi fost nesigură de răspuns. Bănuiesc că eu credeam că mă mărit din motive Întemeiate - pentru că eram Îndrăgostită, iar Louis Îmi luase un inel Van Cleef frumos, dar adevărul este că nimeni nu ar trebui să se căsătorească doar pentru că iubește. Asta nu e prea romantic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
o mână pe pian, ca și cum ar fi vrut să-și mențină echilibrul. —Hunter, te-ai Însurat? Întrebă Sophia, privindu-l acuzator. —Poartă verighete la fel, Sophie, zise Marci Într-o manieră care nu mai lăsa loc pentru nici o Îndoială. Dar bănuiesc că o fi prea Întuneric aici ca să observi asta, Sophie. —Mă cheamă Sophia, spuse ea. Apoi, cu un oftat puternic de dezamăgire, adăugă: —Ei, felicitări atunci, Sylvie. Îl știu pe superbul tău soț de... Dumnezeule, dintotdeauna, de când eram la liceu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
În mijloc era lucrată, În filigran de aur, coroana imperială. Perechea autentică de butoni avea pe spate un număr de inventar scrijelit cu un diamant, vizibil numai cu lupa. Sanford Îi pierduse În fața unui necunoscut care licitase telefonic, dar Lauren bănuia că personalul de la ALVR putea să-l găsesacă pe cumpărător sau că, destul de posibil, Îi cumpăraseră chiar ei În favoarea unuia dintre clienții lor. Rus fiind, Sanford Își dorise Întotdeauna să posede o fărâmă de istorie rusă. De asemenea, auzise că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
și Shepperd ale lui Christopher și le-am aruncat În East River, zise Marci. A trebuit să râd, că nu puteam altfel. Asta chiar era ceva Îngrozitor, dar poate că Christopher o merita cu vârf și Îndesat. —Tu l-ai bănuit pe Christopher vreodată? am Întrebat-o. — Bineînțeles că nu. Nu ieșea niciodată În oraș cu mine, dar l-am crezut pe cuvânt atunci când mi-a spus că nu putea să iasă În lume prea mult din cauza serviciului. Asta era adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ceai pentru toată lumea? Sylvie sunt... OK, mersi, am spus, punând receptorul jos. Apoi m-am Întors spre Lauren. Ce o să faci cu inima? Am Întrebat-o. Lauren oftă. Chipul ei era numai dezamăgire. A, inima e la el, stai liniștită. Bănuiesc că norocoasa lui logodnică o va primi În curând. O lacrimă fugară Îi apăru la colțul unui ochi. Se rostogoli pe o parte a nasului și se opri pe buză, tragic. Scuză-mă, sunt așa o ratată. Pe jumătate râdea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
care nu este Sanford. Mogulii nu reacționează la respingere la fel ca bărbații obișnuiți. Apoi m-a sărutat, urmă Lauren, strâmbând din nas la această amintire. Împotriva voinței mele. Tremura, ca și cum i-ar fi fost teamă. Dar... ce să zic... bănuiesc că, dacă ești Însurat de douăzeci de ani, nu ți-ai mai tras-o de foarte multă vreme... trebuie să fie Înspăimântător. Toată chestia asta a fost atât de stânjenitoare... doar Își mișca limba orizontal, de la stânga la dreapta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
vrei, cere-mi-l. Lauren și eu ne aflam la Rescue să ne facem pedichiura și stăteam Într-una dintre cabinele duble, a doua zi după vizionarea de la Soho House. Îi povestisem ce Îmi spusese Marci În seara precedentă și bănuiesc că Lauren dorea să-mi mai ridice moralul. Mă dusesem târziu acasă noaptea trecută, Îl văzusem pe Hunter și Încercasem să mă prefac că totul era În regulă. Aveam nevoie de timp ca să Îmi dau seama ce ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
că „El i-a dăruit și soției lui același colier“, la care Sophia zise că El trebuia să facă asta după ce soția lui a văzut-o purtându-l la Megève. Ea crede că tu habar nu ai, Sylvie, că nu bănuiești nimic, și a spus că Îi e milă de tine. Oricum, m-a pus să-i promit că nu voi spune un cuvânt, dar colierul ăla Îi fusese de la bun Început destinat ei. Nu pot să cred, am murmurat eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

întreb. Nash continuă să mestece, rumegând cu falca masivă. Ține sendvișul cu amândouă mâinile, dar privește peste el, în farfuria plină de resturi, de murături și de cartofi prăjiți. Se simțea vreun miros în cameră? întreb. — Tineri însurăței fiind, zice, bănuiesc că a futut-o până a terminat-o și după aia a făcut atac de cord. Pun pariu pe cinci dolari, zice, că o s-o taie și o să-i găsească aer în inimă. Măcar a apăsat pe tasta de redial

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

că-ți zic pe nume, dar ce rost are să ne formalizăm?! Dă-l încolo de sudor, altceva vreau să te-ntreb: nu cumva ești autorul piesei de la T.V., de-acum cîteva luni? Aia cu sînziene? Da. Zău?! se bucură Vlad. Bănuiam, dar n-am îndrăznit să te întreb; mi-nchipuiam că că ești ori prea încrezut, ori prea închis în tine. Văd că m-am înșelat. Bună cafea! De unde naiba o ai, că eu nici amestec nu găsesc și-am făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
strigă lui Pavel, care ia comenzi, să se oprească. Ce, întreabă acesta mirat nu mai prididesc soțiile noastre să pregătească? Le-am lăsat să se odihnească astă noapte doar adaugă în șoaptă, rîzînd. Nu mai au ce pregăti spune Ovidiu. Bănuie ceva Mihaela? întreabă mai mult din priviri. Nu, nici vorbă. De ce? se interesează Pavel. O văd umflată. Așa-i ea rîde Pavel, pornind spre bucătărie, gîndindu-se că sus, în camera de lîngă dormitor, are un borcan de vreo trei chile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cufundat și el în tăcere, murmură: Amîndoi facem noviciat în ale vieții. Și eu, sincer să fiu, ți-o spun pentru că nu te cred suflet meschin ori vulgar, am crezut că am șanse la..., la o femeie frumoasă. Mi-a bănuit intenția și mă tratează cu un sictir fin, așa de fin, deghizat în ironie sau indiferență, că uneori mi-i milă de mine, alteori mi-i ciudă și-mi vine să fug. Crezi că fata pe care o aștepți...?... Sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
două întunericul camerei sale cu sclipirea lor -, îl trage în umbră: Vincențiu, vreau să-ți vorbesc; să m-ajuți..., un sfat... ...Și groaza lui imediat ce și-a eliberat mîneca din strînsoarea degetelor firave, pe care nu le-ar fi putut bănui de o asemenea forță... Zgomotul cu care ușa mare, încărcată de fier forjat, a căzut în urma sa... Fuga spre tramvaiul hodorogit, amestecul printre oameni, gîndul că e urmărit, că va fi prins de umăr, iar mai apoi, după ce tramvaiul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
retras, amintirea lui naște surîsul fetei, cel de atunci, cînd a împăturit actul de naștere, cu linie la "numele tatălui", a troznit încuietoarea poșetei și s-a pierdut în lumina soarelui de toamnă, dincolo de ușile încărcate cu fier forjat. "Bătrîna bănuie, ori, mai precis, știe totul. Altfel, la ce bun toată povestea cu sentimentele paterne ale ăstuia cu doi copii?! Și ce dacă n-am crescut-o eu!? Pot acum, la ceasul maturității, să încerc un gest de reabilitare, să... Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spui de ce ai venit. Te rog! face semn spre paharul în care a mai turnat două degete de vodcă. Dacă nu mai vii pe la noi, soțul meu s-ar putea supăra. Cred că s-ar supăra mai tare dacă ar bănui adevăratul motiv pentru care vin. De-aceea nici nu rămîn la petrecerile voastre. Nu rămîi pentru că ne consideri doi con-țărani, nedemni de nasul tău fin! Puțin îți pasă dacă, lăsîndu-te admirată de bărbați, îl jignește pe nea Toader sau nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ieșită cu bine din camera mea, gîndește Mihai privind spre locul unde, cînd și cînd, prin somnul ce a cuprins-o, Maria mai suspină înfundat mă jur pe ce am mai sfînt că nu-mi mai trebuie asemenea relații! Am bănuit eu că ceva nu-i în ordine cu ea; credeam, totuși, că-i la fel ca multe altele: neconsolată. Cînd colo... Doamne!... Ce urlet de fiară lovită! se înfioară el amintindu-și explozia Mariei. Ptiu, Drace! face un gest furios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lui Theo și ar vrea să-i redea Doinei numele Bujoreanu, să nu sufere?, că un tată mort, reabilitat, e mai sigur, mai de nădejde decît unul viu, supus greșelii încă... Ori... o fi aflat ceva, că de bănuit a bănuit mereu, dovadă ce mi-a șoptit atunci, la despărțire..." Ochii bătrînei, obosiți de albul zăpezii, pe care au stat înțepeniți pînă acum, caută în interior, spre mesele din jur. Imaginea profesorului o face să se cutremure. "Ce partidă ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
niște pumni, da' nu acum, mai încolo, cînd sîntem siguri că n-a lăsat copilul. Să văd zice Ovidiu ridicîndu-se, bucuros că au căzut de acord -, numai să-i pot lua, că-i ține Sultana. Hai pe jos, c-or bănui ceva nevestele... În sala restaurantului, odată ce copiii au tăcut, amețiți de legănat, s-a așternut liniștea. Pasagerii vorbesc în șoaptă, ori, cei mai mulți, stau întinși pe saltele, privind aiurea. Bătrîna cu ochelari, înțelegînd că vecina ei n-o ascultă, a tăcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Sînt ridicolă gîndește fata. El, măcar, avea scuza că băuse cînd a fost pe la mine, la magazin..." Prinde pachetul mai bine sub braț, vrea să-și tragă mănușa la loc, hotărîtă să coboare treptele încet, indiferentă, să nu dea de bănuit cuiva că ar fi străină. Descoperă însă, în mănușă, invitația la teatru și bucata de hîrtie pe care și-a notat adresa lui Mihai din registrul de comenzi, unde i-a scris-o ieri, cînd el a solicitat zece sticle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dar dumneavoastră ce i-ați făcut? întreabă Mihai senin și, pentru că-l vede pe Săteanu perplex, zîmbește: Cred că așa e felul doamnei, așa se poartă cu toți..., chiar și cu dumneavoastră precizează el, înspăimîntat de gîndul că Săteanu ar bănui adevăratul conflict dintre el și Maria. Se observă de la o poștă. Aveam impresia că măcar în aparență... murmură Săteanu. Ooof, 'tu-i mama ei de viață! oftează el obosit și-și lasă fruntea în podul palmei stîngi, în timp ce degetele, desfăcute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de mine: "Aș dori să fie și nevastă-mea sănătoasă cît doamna Săteanu!" I-am spus. Mi-a răspuns că asta nu schimbă cu nimic situația. Acum mă respingea, mi-a spus-o deschis, pentru că-i era silă de mine, bănuind că, între timp, am umblat cu altele. Am încercat cu vorbă bună, cu rea, ba chiar și cu... violență. E oribil să ajungi să-ți violezi propria-ți nevastă, s-o vezi cum, în culmea extazului totuși, strînge în dinți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lui de Chimie; ptiu!, Dumnezeule! se ia Mihai cu mîinile de păr cred c-o făceam bucăți... Ăsta însă e vorba de inginerul Muraru de la noi, doctor în Chimie o face pe domnul, cu principii de bună creștere, ba mai bănuie că-i pune și coarne tipa... Vă dați seama, mi-a spus-o la beție, deci n-a mințit; nici nu știam că-i însurat; zicea că și-a lui, la început, era numai miere, numai credință, numai devotament... Înclin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]